Până la Polul Sud și înapoi — cele mai grele 105 zile din viața mea
-
0:01 - 0:07Așadar în oaza de inteligență numită TED,
-
0:07 - 0:09stau în fața voastră în această seară
-
0:09 - 0:15drept expert în căratul lucrurilor grele
prin locuri reci. -
0:15 - 0:18Am condus expediții polare
mare parte din viața mea ca adult, -
0:18 - 0:22iar luna trecută, colegul meu
Tarka L'Herpiniere și cu mine -
0:22 - 0:27am terminat cea mai ambițioasă
expediție încercată vreodată. -
0:27 - 0:30De fapt, simt că am fost
transportat direct aici -
0:30 - 0:33după patru luni în pustietate,
-
0:33 - 0:38grohăind și înjurând, direct pe scena TED:
-
0:38 - 0:42Deci vă imaginați că e o tranziție
ce n-a fost în totalitate perfectă. -
0:42 - 0:44Unul dintre efectele secundare
-
0:44 - 0:46pare să fie că memoria mea
pe termen scurt e distrusă. -
0:46 - 0:49A trebuit să-mi fac niște notițe
-
0:49 - 0:53ca să evit prea multe grohăituri
și înjurături în următoarele 17 minute. -
0:53 - 0:56Ăsta e primul discurs prezentat
despre expediție, -
0:56 - 1:02iar când nu secționam genomi
sau construiam telescoape spațiale, -
1:02 - 1:06asta e o poveste despre cum am dat
totul pentru a atinge ceva -
1:06 - 1:08ce nu fusese făcut înainte.
-
1:08 - 1:12Sper că în asta veți găsi
o idee interesantă. -
1:12 - 1:16A fost o călătorie, o
expediție în Antarctica, -
1:16 - 1:21cel mai rece, vântos, arid și
înalt continent de pe pământ. -
1:21 - 1:23E un loc fascinant.
Un loc imens. -
1:23 - 1:25E de două ori mai mare decât Australia,
-
1:25 - 1:30un continent cât China și India
puse laolaltă. -
1:30 - 1:32Ca o paranteză, am experimentat
-
1:32 - 1:34un fenomen interesant în ultimele zile,
-
1:34 - 1:38ceva ce cred că Chris Hadfield
va întâlni la TED în câțiva ani, -
1:38 - 1:40conversații în genul:
-
1:40 - 1:42”Oh, Antarctica. Super!
-
1:42 - 1:48Eu și soțul meu am fost în Antarctica
cu Lindblad de aniversarea noastră. -
1:48 - 1:51Sau, ”Oh super, ai fost
acolo pentru maraton?” -
1:51 - 1:53(Râsete)
-
1:54 - 1:58Călătoria noastră a însemnat, de fapt,
69 de maratoane unul după altul -
1:58 - 2:04în 105 zile, 2,900 Km pe jos
de pe coasta Antarcticii -
2:04 - 2:07la Polul Sud și înapoi.
-
2:07 - 2:09În acest proces, am bătut recordul
-
2:09 - 2:15pentru cea mai lungă călătorie umană din
istorie, cu mai mult de 640 de kilometri. -
2:15 - 2:19(Aplauze)
-
2:19 - 2:22Pentru aceia dintre voi din Bay Area,
-
2:22 - 2:26a fost cam la fel cu a merge
de aici în San Francisco -
2:26 - 2:29și să vă întoarceți înapoi.
-
2:29 - 2:34Ca excursie de camping,
a fost una lungă, -
2:34 - 2:37una ce am văzut-o rezumată
cel mai succint aici -
2:37 - 2:41în sfintele pagini ale
Business Insider Malaezia. -
2:41 - 2:46Doi exploratori au terminat o expediție
polară care i-a ucis pe toți cei ce au încercat-o anterior -
2:46 - 2:49Chris Hadfield a vorbit foarte elocvent
-
2:49 - 2:54despre teamă și despre șansele succesului
și despre cele ale supraviețuirii. -
2:54 - 2:58Dintre cei nouă oameni care au încercat
această călătorie înaintea noastră, -
2:58 - 3:01nici unul nu a ajuns la pol și înapoi,
-
3:01 - 3:05iar cinci au murit pe drum.
-
3:05 - 3:07Acesta e căpitanul Robert Falcon Scott.
-
3:07 - 3:10A condus ultima echipă care
a încercat această expediție. -
3:10 - 3:12Scott și rivalul său
Sir Ernest Shackleton, -
3:12 - 3:15de-a lungul unui deceniu,
-
3:15 - 3:19au condus expediții, concurând
să devină primii care ajung la Polul Sud, -
3:19 - 3:22să schițeze și să cartografieze
interiorul Antarcticii, -
3:22 - 3:25un loc despre care știam mai puțin atunci
-
3:25 - 3:26decât despre suprafața lunii,
-
3:26 - 3:29pentru că puteam vedea
luna prin telescoape. -
3:29 - 3:33Antarctica a fost, în cea mai mare parte
acum un secol, necartografiată. -
3:33 - 3:34Unii poate știți povestea.
-
3:34 - 3:37Ultima expediție a lui Scott,
„Terra Nova” , în 1910, -
3:37 - 3:40a pornit cu o abordare
gigantică, ca de asediu. -
3:40 - 3:42Avea o echipă mare, folosind ponei,
-
3:42 - 3:45câini, tractoare alimentate cu benzină,
-
3:45 - 3:48lăsând multe depozite de hrană
și combustibil pre-poziționate, -
3:48 - 3:52prin care echipa din cinci a lui Scott
va călători la Pol, -
3:52 - 3:55unde se vor întoarce și vor schia
înapoi către coastă. -
3:55 - 3:58Scott și echipa sa din cinci
-
3:58 - 4:01au ajuns la Polul Sud în ianuarie 1912
-
4:01 - 4:06să afle că au fost întrecuți de o echipă
norvegiană condusă de Roald Amundsen, -
4:06 - 4:08care a folosit sănii cu câini.
-
4:08 - 4:10Echipa lui Scott a rămas pe jos.
-
4:10 - 4:15Și de mai mult de un secol această
călătorie a rămas neterminată. -
4:15 - 4:18Echipa lui Scott a murit
pe drumul de întoarcere. -
4:18 - 4:20Iar în ultimul deceniu
-
4:20 - 4:23m-am întrebat de ce s-a întâmplat asta.
-
4:23 - 4:26Cum de a rămas asta
provocarea de netrecut? -
4:26 - 4:29Echipa lui Scott a parcurs
2,575 Km pe jos. -
4:29 - 4:30Nimeni nu a mai fost aproape de atunci.
-
4:30 - 4:33Așadar asta e provocarea
rezistenței umane, -
4:33 - 4:36efortului uman, realizării atletice umane
-
4:36 - 4:39în poate cel mai aprig climat
de pe pământ. -
4:39 - 4:41E ca și cum recordul maratonului
-
4:41 - 4:44ar fi rămas intact din 1912.
-
4:44 - 4:49Și desigur o combinație ciudată și
predictibilă de curiozitate, -
4:49 - 4:51încăpățânare și probabil orgoliu
-
4:51 - 4:55m-au făcut să cred că eu aș putea fi
cel care să termine treaba. -
4:55 - 4:59Spre deosebire de expediția lui Scott,
noi eram doar doi -
4:59 - 5:02și am plecat de pe coasta Antarcticii
în octombrie anul trecut, -
5:02 - 5:04cărând totul singuri,
-
5:04 - 5:07un proces pe care Scott l-a numit
„tracțiune umană”. -
5:07 - 5:10Când spun că a fost ca de aici
până în San Francisco și înapoi, -
5:10 - 5:13vreau să spun că a fost ca și cum
ai căra ceva ce cântărește mai mult -
5:13 - 5:16decât cel mai greu jucător de fotbal.
-
5:16 - 5:18Săniile noastre cântăreau 200 de kilograme
-
5:18 - 5:21sau 440 de pounds fiecare la start,
-
5:21 - 5:25aceeași greutate pe care o căra
cel mai slab dintre poneii lui Scott. -
5:25 - 5:28La început înaintam cu 800 metri pe oră.
-
5:28 - 5:32Poate motivul pentru care nimeni n-a
mai încercat această călătorie până acum -
5:32 - 5:33mai mult de un secol,
-
5:33 - 5:38e pentru că nimeni n-a fost
atât de prost să încerce. -
5:38 - 5:40Și chiar dacă nu pot spune că am explorat
-
5:40 - 5:43în sensul edwardian al cuvântului,
-
5:43 - 5:47nu am denumit munți sau
cartografiat văi necunoscute, -
5:47 - 5:52cred că pășeam în teritorii
necunoscute într-un sens uman. -
5:52 - 5:55Desigur, dacă în viitor aflăm
că există o zonă a creierului -
5:55 - 5:59care se aprinde când cineva
se înjură pe sine, -
5:59 - 6:02nu voi fi atât de surprins.
-
6:02 - 6:06Ați auzit că în medie americanii
petrec 90% din timp înăuntru. -
6:06 - 6:09Noi nu am intrat înăuntru
pentru aproape patru luni. -
6:09 - 6:11De asemenea nu am văzut nici un apus.
-
6:11 - 6:13Erau 24 de ore de lumină.
-
6:13 - 6:15Condițiile erau chiar spartane.
-
6:15 - 6:20Mi-am schimbat lenjeria intimă
de trei ori în 105 zile -
6:20 - 6:24iar Tarka și cu mine am împărțit
3 metri pătrați de pânză. -
6:24 - 6:29Deși am avut tehnologii cu noi pe care
Scott nu și le-ar fi imaginat niciodată. -
6:29 - 6:32Și am transmis live în fiecare
seară din cort de pe laptop -
6:32 - 6:34și un transmițător-satelit special,
-
6:34 - 6:36toate alimentate cu putere solară:
-
6:36 - 6:38am avut un panou fotovoltaic
flexibil pe cort. -
6:38 - 6:42Iar scrisul a fost important pentru mine.
-
6:42 - 6:48În copilărie am fost inspirat de
literatura de aventură și explorare, -
6:48 - 6:51și cred că am văzut cu toții
săptămâna aceasta -
6:51 - 6:55importanța și puterea povestirii.
-
6:55 - 6:57Așadar am avut echipament de secol 21,
-
6:57 - 7:00dar adevărul este că provocările
întâlnite de Scott -
7:00 - 7:02au fost aceleași cu cele întâlnite de noi:
-
7:02 - 7:06vremea și ceea ce Scott numea glisare,
-
7:06 - 7:09fricțiunea dintre sănii și zăpadă.
-
7:09 - 7:13Cel mai friguros vânt întâlnit a fost
în jurul a -55ºC -
7:13 - 7:15și am avut vizibilitate zero,
numită albire totală, -
7:15 - 7:18mare parte din călătoria noastră.
-
7:18 - 7:21Am traversat unul dintre cei mai mari
-
7:21 - 7:24și cei mai periculoși ghețari din lume,
ghețarul Beardmore. -
7:24 - 7:27Are 177 de km lungime; mare parte din
suprafața sa este gheață albastră. -
7:27 - 7:31Vedeți că este o frumoasă suprafață
albastră, sclipitoare, ca din oțel, -
7:31 - 7:35acoperită cu mii și mii de crevase,
-
7:35 - 7:39acele crăpături adânci în gheață,
de până la 60 de metri. -
7:39 - 7:40Avioanele nu pot ateriza aici,
-
7:40 - 7:44deci riscul cel mai mare a fost,
-
7:44 - 7:48tehnic, când aveam cele mai mici
șanse de a fi salvați. -
7:48 - 7:52Am ajuns la Polul Sud după
61 de zile pe jos, -
7:52 - 7:55cu o zi liberă din cauza vremii rele,
-
7:55 - 7:57și sunt trist s-o spun, dar a cam fost
o dezamăgire. -
7:57 - 8:00Există o bază americană permanentă,
-
8:00 - 8:03Stația Polul Sud Amundsen-Scott,
la Polul Sud. -
8:03 - 8:05Au o pistă de aterizare, o cantină,
-
8:05 - 8:06dușuri calde,
-
8:06 - 8:08un oficiu poștal, magazin pentru turiști
-
8:08 - 8:12teren de baschet care
se transformă în cinema. -
8:12 - 8:14E puțin diferit astăzi,
-
8:14 - 8:16și sunt și hectare de gunoi.
-
8:16 - 8:17Cred că e extraordinar
-
8:17 - 8:23că oamenii pot să trăiască
365 de zile pe an -
8:23 - 8:26cu hamburgeri și dușuri calde
și cinematografe, -
8:26 - 8:29dar par să producă multe
cutii goale de carton. -
8:29 - 8:31Puteți vedea în stânga acestei fotografii
-
8:31 - 8:32câteva hectare de gunoi
-
8:32 - 8:35ce așteaptă să fie transportate
de la Polul Sud. -
8:35 - 8:39Dar există și un stâlp la Polul Sud,
-
8:39 - 8:42și am ajuns acolo pe jos, neasistați,
-
8:42 - 8:44nesprijiniți, pe cea mai grea rută
-
8:44 - 8:461,450 Km într-un timp record,
-
8:46 - 8:48cărând mai mult decât oricine în istorie.
-
8:48 - 8:50Iar dacă ne opream acolo și zburam acasă,
-
8:50 - 8:53ceea ce ar fi fost lucrul
eminamente rațional de făcut, -
8:53 - 8:55atunci discursul s-ar fi oprit aici
-
8:55 - 8:59și s-ar fi terminat cam așa:
-
8:59 - 9:04Dacă ai echipa potrivită cu tine,
uneltele, tehnologia potrivită, -
9:04 - 9:07și dacă ai destulă încredere
și determinare, -
9:07 - 9:11atunci orice e posibil.
-
9:13 - 9:15Dar apoi ne-am întors,
-
9:15 - 9:18iar aici lucrurile devin interesante.
-
9:18 - 9:21Sus pe platoul Arctic,
-
9:21 - 9:25la peste 3,000 de metri, e foarte vântos,
foarte frig, uscat și eram extenuați. -
9:25 - 9:27Făcusem 35 de maratoane,
-
9:27 - 9:28eram la jumătate,
-
9:28 - 9:30și aveam o plasă de siguranță, bineînțeles
-
9:30 - 9:32de schiuri, avioane, telefoane
prin satelit -
9:32 - 9:37și emițătoare live 24 de ore care
nu existau pentru Scott, -
9:37 - 9:38dar privind în urmă,
-
9:38 - 9:40în loc să ne facă viețile mai ușoare,
-
9:40 - 9:42plasa de siguranță ne-a permis
-
9:42 - 9:46să uităm de pericole,
-
9:46 - 9:50să navigăm foarte aproape de
limitele noastre absolute ca oameni. -
9:50 - 9:54Și este o formă rafinată de tortură,
-
9:54 - 9:56să te extenuezi până la înfometare
zi după zi -
9:56 - 10:01trăgând după tine o sanie
plină cu mâncare. -
10:01 - 10:05Ani de zile am scris rânduri volubile
în propuneri de sponsorizări -
10:05 - 10:08despre împingerea limitelor
rezistenței umane, -
10:08 - 10:12dar în realitate, a fost un loc
foarte înspăimântător. -
10:12 - 10:14Am avut, înainte să ajungem la Pol,
-
10:14 - 10:18două săptămâni de vânt din față
aproape permanent care ne-a încetinit. -
10:18 - 10:20Ca rezultat, câteva zile am mâncat
jumătate din rație. -
10:20 - 10:23Aveam o cantitate limitată de mâncare
pentru călătorie, -
10:23 - 10:25deci încercam să o lungim
-
10:25 - 10:29reducând consumul la jumătate
din caloriile necesare. -
10:29 - 10:32Drept rezultat, am devenit amândoi
hipoglicemici; -
10:32 - 10:35aveam lipsă de zahăr în sânge zi după zi:
-
10:35 - 10:40și din ce în ce mai sensibili
la frigul extrem. -
10:40 - 10:42Tarka mi-a făcut această poză într-o seară
-
10:42 - 10:44când aproape leșinasem de hipotermie.
-
10:44 - 10:49Amândoi am avut crize repetate de
hipotermie, ceva ce nu mai experimentasem, -
10:49 - 10:51și a fost foarte umilitor.
-
10:51 - 10:54Oricât de mult v-ar plăcea să credeți,
ca și mie, -
10:54 - 10:57că nu sunteți genul de om care renunță,
-
10:57 - 10:59că nu veți cădea fără luptă,
-
10:59 - 11:01hipotermia nu prea îți dă de ales.
-
11:01 - 11:04Devii de-a dreptul incapabil.
-
11:04 - 11:07E ca și cum ai fi un copil beat.
-
11:07 - 11:09Devii patetic.
-
11:09 - 11:13Îmi amintesc că voiam doar
să mă pun jos și să renunț. -
11:13 - 11:15Era un sentiment foarte, foarte ciudat,
-
11:15 - 11:20și o reală surpriză pentru mine
să fiu slăbit la un asemenea nivel. -
11:20 - 11:25Iar apoi am rămas complet fără hrană,
-
11:25 - 11:28la 75 de km de primul depozit
-
11:28 - 11:30pe care-l lăsasem pe drum la dus.
-
11:30 - 11:32Lăsasem 10 depozite cu hrană
-
11:32 - 11:34îngropând mâncare și combustibil
pentru întoarcere. -
11:34 - 11:38Combustibilul era pentru un aragaz
ca să putem topi zăpada, -
11:38 - 11:43și am fost forțat să sun
pentru un zbor de realimentare, -
11:43 - 11:48un avion cărând hrană pentru opt zile
ca să acoperim acea distanță. -
11:48 - 11:51Le-a luat 12 ore să ajungă la noi
din cealaltă parte a Antarcticii. -
11:51 - 11:55Să sun după avion a fost una din
cele mai grele decizii din viața mea. -
11:55 - 11:58Și par un ipocrit stând acum aici
cu un pic de burtă. -
11:58 - 12:01Am pus 15 kg în ultimele trei săptămâni.
-
12:01 - 12:04Fiind atât de înfometat, am rămas
cu o traumă mentală, -
12:04 - 12:09și anume că am asaltat toate
bufeturile hotelurilor întâlnite. -
12:09 - 12:11(Râsete)
-
12:11 - 12:16Dar chiar eram înfometați, destul de rău.
-
12:16 - 12:19Nu regret nici o clipă că
am chemat avionul, -
12:19 - 12:21pentru că încă mă aflu aici în viață,
-
12:21 - 12:23cu toate degetele, spunând povestea asta.
-
12:23 - 12:28Dar primirea unui ajutor extern
nu a fost parte din plan, -
12:28 - 12:31și e ceva cu care egoul meu încă se luptă.
-
12:31 - 12:34A fost cel mai mare vis
pe care l-am avut, -
12:34 - 12:36și a fost aproape perfect.
-
12:37 - 12:39Pe drumul de întoarcere,
-
12:39 - 12:41crampoanele nostre, țepii de pe ghete
-
12:41 - 12:44pentru a putea călători peste
gheața albastră de pe ghețar, -
12:44 - 12:45s-au rupt în vârful lui Beardmore.
-
12:45 - 12:47Mai aveam încă 160 de km la vale
-
12:47 - 12:49pe o gheață albastră tare și alunecoasă.
-
12:49 - 12:52Trebuiau reparați aproape la fiecare oră.
-
12:52 - 12:54Ca să aveți o idee a dimensiunii,
-
12:54 - 12:57aici privim în jos către gura
ghețarului Beardmore. -
12:57 - 13:00Întregul Manhattan ar încăpea
în golul de la orizont. -
13:00 - 13:03Sunt 30 km între muntele Hope
și muntele Kififin. -
13:03 - 13:10Nu m-am simțit niciodată atât de mic
cum m-am simțit în Antarctica. -
13:10 - 13:12Când am coborât la gura ghețarului,
-
13:12 - 13:16am observat că zăpada proaspătă
astupase multiplele crevase. -
13:16 - 13:19Unul din oamenii lui Shackelton a descris
traversarea acestuia -
13:19 - 13:24ca mersul pe acoperișul de sticlă
a unei gări. -
13:24 - 13:27Am căzut în ele de mai multe ori
de câte îmi amintesc, -
13:27 - 13:31de obicei doar cu un schi sau o gheată.
-
13:31 - 13:33Uneori am intrat cu totul, până la umeri,
-
13:33 - 13:37dar din fericire niciodată mai adânc.
-
13:37 - 13:41Și acum mai puțin de cinci săptămâni,
după 105 zile, -
13:41 - 13:45am trecut o linie de sosire
foarte neospitalieră, -
13:45 - 13:48coasta Ross Island, pe partea
Noii Zeelande a Antarcticii. -
13:48 - 13:50Puteți vedea gheața în prim plan
-
13:50 - 13:53și roca sfărâmicioasă în spate.
-
13:53 - 13:56În spatele nostru se află o potecă
neîntreruptă de aproape 2,900 km. -
13:56 - 13:59Am realizat cea mai lungă
expediție polară pe jos, -
13:59 - 14:03ceva ce am visat să fac de un deceniu.
-
14:03 - 14:05Și privind înapoi,
-
14:05 - 14:08încă susțin toate lucrurile
-
14:08 - 14:09pe care le-am spus ani de zile
-
14:09 - 14:11despre importanța țelurilor,
-
14:11 - 14:15a determinării și încrederii în sine,
-
14:15 - 14:20dar trebuie să recunosc că nu m-am gândit
la ce se întâmplă -
14:20 - 14:23când atingi țelul mult râvnit
-
14:23 - 14:27căruia ți-ai dedicat mare parte din viață,
-
14:27 - 14:30iar adevărul e că încă mă gândesc la asta.
-
14:30 - 14:34Cum am spus, sunt doar câteva indicii
că am fost plecat. -
14:34 - 14:35M-am îngrășat cu 15 kg.
-
14:35 - 14:39Am câteva degerături minore,
probabil acoperite acum de machiaj. -
14:39 - 14:42Am una pe nas, pe fiecare obraz,
unde au fost ochelarii, -
14:42 - 14:47dar în interior sunt cu adevărat
o persoană foarte diferită. -
14:47 - 14:50Sincer,
-
14:50 - 14:55Antarctica m-a provocat și
m-a făcut atât de umil, -
14:55 - 14:59încât nu sunt sigur că voi putea vreodată
să explic în cuvinte. -
14:59 - 15:03Încă mă străduiesc să-mi pun
gândurile laolaltă. -
15:03 - 15:06Faptul că stau aici și spun povestea
-
15:06 - 15:11e o dovadă că toți putem realiza
lucruri mărețe, -
15:11 - 15:13cu ambiție, pasiune,
-
15:13 - 15:15cu pură încăpățânare,
-
15:15 - 15:17refuzând să ne dăm bătuți,
-
15:17 - 15:20dacă visezi la ceva îndeajuns de tare,
cum a spus Sting, -
15:20 - 15:23chiar se întâmplă.
-
15:23 - 15:26Dar stau aici spunând, știți ce,
-
15:26 - 15:32clișeul acela cu călătoria fiind mai
importantă decât destinația? -
15:32 - 15:36E ceva adevărat acolo.
-
15:36 - 15:38Cu cât mă apropiam mai mult de final,
-
15:38 - 15:42acea coastă sfărâmicioasă, stâncoasă
din Ross Island, -
15:42 - 15:45cu atât am realizat că cea mai
importantă lecție -
15:45 - 15:49învățată din acest drum
foarte lung și greu, -
15:49 - 15:53e că fericirea nu o linie de sosire,
-
15:53 - 15:55că pentru noi oamenii,
-
15:55 - 15:58perfecțiunea la care visăm
atât de mulți dintre noi -
15:58 - 16:02probabil nu va putea fi atinsă niciodată,
-
16:02 - 16:11iar dacă nu putem fi mulțumiți aici,
astăzi, acum, în călătoriile noastre -
16:11 - 16:15prin dezordinea și chinurile
pe care toți le trăim, -
16:15 - 16:18buclele deschise, planurile neterminate,
-
16:18 - 16:21la „ar putea fi mai bine data viitoare”,
-
16:21 - 16:24atunci s-ar putea să n-o simțim niciodată.
-
16:24 - 16:28Mulți m-au întrebat, ce urmează?
-
16:28 - 16:35Momentan sunt foarte fericit să mă refac
în fața bufeturilor din hoteluri. -
16:35 - 16:39Dar cum a spus Bob Hope,
-
16:39 - 16:41„mă simt foarte umil,
-
16:41 - 16:45dar am tăria de caracter să combat asta”
(Râsete) -
16:45 - 16:47Mulțumesc.
-
16:47 - 16:51(Aplauze)
- Title:
- Până la Polul Sud și înapoi — cele mai grele 105 zile din viața mea
- Speaker:
- Ben Saunders
- Description:
-
Anul acesta (2014), exploratorul Ben Saunders și-a propus cea mai ambițioasă călătorie de până acum. A încercat să termine expediția polară nereușită din 1912 a căpitanului Robert Falcon Scott: o călătorie de patru luni și 2.900 km de pe coasta Antarcticii la Polul Sud și înapoi. În primul discurs oferit după această aventură, la doar cinci săptămâni de la întoarcerea sa, Saunders oferă o perspectivă directă și onestă a acestei misiuni orgolioase care l-a determinat să ia cea mai dificilă decizie din viața sa.
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 17:04
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for To the South Pole and back — the hardest 105 days of my life | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for To the South Pole and back — the hardest 105 days of my life | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for To the South Pole and back — the hardest 105 days of my life | ||
Ariana Bleau Lugo approved Romanian subtitles for To the South Pole and back — the hardest 105 days of my life | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for To the South Pole and back — the hardest 105 days of my life | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for To the South Pole and back — the hardest 105 days of my life | ||
Ariana Bleau Lugo accepted Romanian subtitles for To the South Pole and back — the hardest 105 days of my life | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for To the South Pole and back — the hardest 105 days of my life |