4 lecții pe care le-am învățat luând poziție împotriva drogurilor și a violenței provocate de arme de foc

În timp ce făcea carieră în sistemul bancar, Ilona Szabó de Carvalho nu și-a putut imagina niciodată că, într-o bună zi, va porni o mișcare socială. Dar trăind în Brazilia, țara sa natală care e pe locul întâi mondial în violență criminală, și-a dat seama că nu poate sta cu mâinile în sân, să privească cum drogurile și violența îi distrug țara. Szabó de Carvalho relatează patru lecții cruciale pe care le-a învățat după ce și-a părăsit confortabilul loc de muncă și a luat poziție neînfricată împotriva stării de fapt.

Cu vreo 12 ani în urmă,
am renunțat la cariera din sistemul bancar

în încercarea de-a face o lume mai sigură.

Asta a implicat să militez
național și internațional,

și am întâlnit unii dintre
cei mai remarcabili oameni din lume.

Pe parcurs am devenit
diplomat al societății civile.

Diplomații societății civile
fac trei lucruri:

exprimă problemele oamenilor,

nu sunt cimentați
în interesele naționale,

și influențează schimbarea
prin rețelele cetățenești,

nu doar naționale.

Dacă vrem să schimbăm lumea,
avem nevoie de mai mulţi.

Multă lume încă întreabă:

„Poate societatea civilă
să producă schimbări majore?

Pot cetățenii influența și determina
politicile naționale și cea globală?”

N-am crezut niciodată
că-mi voi pune astfel de întrebări,

dar iată-mă, împărtășindu-vă lecții

despre două mișcări sociale puternice
în care am fost implicată.

Temele care mă pasionează sunt:

controlul armelor și politica drogurilor.

Ele sunt importante aici.

În America Latină există
baza pentru ambele.

De exemplu Brazilia,

această frumoasă țară ce găzduiește
TEDGlobal, deține cel mai urât record.

Suntem campionii de necontestat
ai violenței criminale.

Unul din zece oameni
uciși în lume e brazilian.

Asta înseamnă peste 56.000 de persoane

decedate de moarte violentă în fiecare an.

Majoritatea sunt băieți tineri,
de culoare ce mor împușcați.

Brazilia este și una dintre cele mai mari
consumatoare de droguri din lume,

Războiul Drogurilor a fost
extrem de dureros pe-aici.

Circa 50% din crimele
de pe străzile Braziliei

sunt corelate cu Războiul Drogurilor.

Același lucru e valabil despre
circa 25% din deținuți.

Și nu doar Brazilia e afectată
de dubla problemă a armelor și drogurilor.

Fiecare țară și oraș din America de Sud
și Centrală e în bucluc.

În America Latină trăiește
9% din populația lumii,

dar aici se înregistrează
25% din decesele violente.

De aceste probleme nu se poate fugi.

Eu sigur nu am putut.

Prima campanie în care m-am implicat
a debutat aici, în 2003,

pentru schimbarea
legii armelor din Brazilia

și crearea unui program
de recumpărare a armelor.

În doar câțiva ani,

nu doar că am schimbat
legislația națională,

făcând mult mai dificil
ca civilii să cumpere arme,

ci am și strâns și distrus
aproape jumătate de milioane de arme.

A fost unul dintre cele mai mari
programe de recumpărare din istorie.

(Aplauze)

Dar am avut și înfrângeri.

Am pierdut un referendum de interzicere
a vânzării de arme către civili, în 2005.

A doua, tot o inițiativă „de-a casei”,

e o mișcare globală de reformă
a controlului internațional al drogurilor.

Eu sunt coordinator executiv

a ceea ce se numește
Comisia Globală de Politică a Drogurilor.

E o comisie la nivel înalt

de lideri mondiali reuniți
pentru a identifica abordări

mai umane și eficiente
ale problematicii drogurilor.

De când am început, din 2008,
drogurile nu mai sunt tabu.

Prin cele două Americi, din SUA și Mexic
până în Columbia și Uruguay,

se simte suflul schimbării.

Dar în loc să vă spun întreaga poveste
a acestor două mișcări,

aș dori doar să vă împărtășesc
patru gânduri-cheie.

Le numesc lecții pentru a schimba lumea.

Cu siguranță, mai sunt multe altele,

dar acestea sunt cele care
au fost relevante pentru mine.

Deci, prima lecție este:

schimbă și controlează starea de fapt.

Poate părea evident,

dar ingredientul-cheie
al diplomației societății civile

este mai întâi a schimba,
apoi a controla starea de fapt.

Politicienii veterani înțeleg acest lucru,

dar grupurile societății civile
în general nu prea.

În cazul politicii drogurilor,

cel mai mare succes al nostru
a fost schimbarea subiectului

de la ducerea unui Război al Drogurilor

la punerea pe prim plan
a sănătății oamenilor.

Într-un raport de bază pe care tocmai
l-am lansat la New York,

am arătat și că cei cu profit maxim
din această piață de 320 miliarde USD

sunt bandele criminale și cartelurile.

Deci, pentru a submina puterea
și profitul acestor grupări,

trebuie schimbat subiectul discuţiei.

Trebuie să aducem drogurile
ilegale în legalitate.

Înainte de a vă bucura prea tare,

nu spun că drogurile ar trebui
să fie gratuite pentru toți.

Vorbesc despre faptul, și pentru asta
pledează Comisia Globală,

că trebuie creată o piață
reglementată strict,

pe care diferite droguri să aibă
diferite nivele de reglementare.

În privința controlului armelor,
am reușit să schimbăm,

dar mai puțin să controlăm starea de fapt.

Și asta ne duce la următoarea lecție:

Nu-ți subestima niciodată oponenții.

Dacă vrei să schimbi lumea,

trebuie să știi cu cine te lupți.

Trebuie să le cunoști
motivația și punctul de vedere.

În cazul controlului armelor,

chiar că ne-am subestimat oponenții.

După un fructuos program
de colectare a armelor,

eram entuziasmați.

Aveam sprijinul a 80% din brazilieni

și ziceam că asta ne va ajuta
să câștigăm referendumul

de interzicere a vânzării
de arme către civili.

Dar ne-am înșelat amarnic.

Pe parcursul celor 20 de zile
de dezbatere publică televizată,

opozanții au folosit împotriva noastră
propriile noastre argumente.

În cele din urmă,
am pierdut la votul popular.

A fost groaznic.

Asociația Națională a Armelor —
da, NRA-ul american —

a venit în Brazilia.

Ne-au inundat campania cu propaganda lor

care, după cum știți,

leagă dreptul de a deține arme
de libertate și democrație.

Au aruncat în noi cu de toate.

Au folosit drapelul nostru,

imnul nostru de independență.

Au invocat drepturile femeii

și s-au folosit de imagini cu Mandela,
Tienanmen și chiar Hitler.

Au câștigat mizând pe frica oamenilor.

De fapt, în timpul campaniei, armele
au fost aproape în totalitate ignorate.

Au pus accent pe drepturile individuale.

Dar, vă întreb eu,

care drept e mai important,

dreptul la viață

sau dreptul de a deține o armă
ce poate lua o viață?

(Aplauze)

Credeam că oamenii vor vota
pentru a apăra viața,

dar într-o țară cu un trecut apropiat
de dictatură militară,

oamenii au rezonat cu mesajul anti-guvern
al oponenților noștri

și nu am fost pregătiți să răspundem.

Am învățat lecția.

Am avut succes mai mare
în cazul politicii drogurilor.

Dacă întrebai oamenii, acum 10 ani, dacă
se poate pune capăt Războiului Drogurilor,

ar fi râs.

În definitiv, există
închisori militare uriașe

și instituții financiare ce profită
de pe urma acestui război.

Dar acum regimul internațional de control
al drogurilor începe să se clatine.

Guvernele și societatea civilă
experimentează noi abordări.

Comisia Globală de Politică a Drogurilor

își cunoștea bine opozanții

și, în loc să se bată cu ei,

directorul – ex-președintele Braziliei,
Fernando Henrique Cardoso –

a făcut un pas către liderii
din întreg spectrul politic,

de la liberali la conservatori.

Grupul la nivel înalt a căzut de acord
să discute sincer

meritele și eșecurile
politicii drogurilor.

Această discuție rațională,
informată și strategică

a revelat tristul adevăr
despre Războiul Drogurilor.

Războiul Drogurilor efectiv
a eșuat pe toate planurile.

Drogurile sunt mai ieftine
și mai ușor de procurat ca oricând

și consumul a crescut la nivel global.

Mai rău,

a generat și consecințe
nedorite importante.

Adevărat, s-a mai vorbit despre asta,

dar noi ne-am descurcat mai bine,

anticipând argumentele oponenților

și implicând personalități puternice

care, cu câțiva ani în urmă,
probabil, s-ar fi opus schimbării.

A treia lecție: argumentează cu date.

Armele și drogurile
sunt chestiuni pasionale

și, după cum am învățat în durerosul
referendum despre arme din Brazilia,

uneori e imposibil să treci peste emoții

și să judeci după fapte.

Dar asta nu înseamnă
că nu trebuie încercat.

Până nu demult,

nu am știut câți brazilieni
erau uciși cu arme de foc.

În mod miraculos, o telenovelă autohtonă,
„Mulheres Apaixonadas"

sau „Femei îndrăgostite”

a dus la campania națională
de control al armamentului în Brazilia.

Într-un episod de mare audiență,

o eroină de telenovelă
e ucisă de un glonț rătăcit.

Bunicuțele și gospodinele braziliene
au fost revoltate

și, într-un caz tipic de artă
ce redă realitatea,

în episod se putea vedea și filmarea
unui marș împotriva armelor real

pe care l-am organizat chiar aici,
lângă plaja Copacabana.

Moartea și marșul de la televizor au avut
un impact uriaș asupra opiniei publice.

În câteva săptămâni, Congresul nostru
aproba proiectul de lege pentru dezarmare

care zăcea prin sertare de ani de zile.

Atunci am putut veni cu date să demonstrăm
ce rezultate ar avea schimbarea legii

și programul de control al armelor.

Iată la ce mă refer:

Am putut dovedi că, doar într-un an,
salvăm peste 5.000 de vieți.

(Aplauze)

În cazul drogurilor,

pentru a risipi frica și
prejudecățile aferente,

am putut aduna și prezenta date
ce indică faptul că drogurile, azi,

sunt cauza a mult mai multor rele
decât folosirea lor în sine,

și lumea începe să realizeze asta.

A patra constatare este:

Nu te teme să accepți
și adepți mai ciudați.

Am învățat în Brazilia –

și nu e valabil doar în țara mea –

că e important să se adune
lume diversă și eclectică.

De vrei să schimbi lumea,

ajută să ai alături o secțiune
cât mai cuprinzătoare a societății.

Atât în cazul armelor
cât și al drogurilor,

am adus de partea noastră
o mare diversitate de oameni.

Am mobilizat elitele și am fost
sprijiniți masiv de media.

Am adunat victime, activiști pentru
drepturile omului, simboluri culturale.

Totodată, am adunat
categoriile profesionale –

medici, avocați, lumea academică etc.

În ultimii ani, am învățat

că cei pro trebuie să se coalizeze
cu cei contra schimbării.

În cazul drogurilor,

aveam nevoie de libertiniști,
anti-prohibiționiști, legalizaționiști

și politicieni liberali.

Poate nu sunt de aceeași părere în toate,

de fapt au păreri opuse
în mai toate domeniile.

Dar legitimitatea campaniei e dată
de diversitatea punctelor de vedere.

Cu peste zece ani în urmă,

lucram la o bancă de investiții
și întrevedeam un viitor confortabil.

Vă imaginați cât de izolată eram de lume
și de diplomația societății civile.

Dar am riscat
şi mi-am schimbat cursul vieţii

și, făcând asta, am ajutat
la crearea unor mișcări sociale

care, cred eu, au dus la creșterea
siguranței în unele părți ale lumii.

Oricând, fiecare din noi
are puterea să schimbe lumea.

Indiferent de domeniu,
indiferent cât de grea e lupta,

societatea civilă e pivotul central
al planului pentru schimbare.

Mulțumesc.

(Aplauze)