Cu vreo 12 ani în urmă,
am renunțat la cariera din sistemul bancar

în încercarea de-a face o lume mai sigură.

Asta a implicat să militez
național și internațional,

și am întâlnit unii dintre 
cei mai remarcabili oameni din lume.

Pe parcurs am devenit 
diplomat al societății civile.

Diplomații societății civile 
fac trei lucruri:

exprimă problemele oamenilor,

nu sunt cimentați
în interesele naționale,

și influențează schimbarea 
prin rețelele cetățenești,

nu doar naționale.

Dacă vrem să schimbăm lumea, 
avem nevoie de mai mulţi.

Multă lume încă întreabă:

„Poate societatea civilă 
să producă schimbări majore?

Pot cetățenii influența și determina 
politicile naționale și cea globală?”

N-am crezut niciodată 
că-mi voi pune astfel de întrebări,

dar iată-mă, împărtășindu-vă lecții

despre două mișcări sociale puternice 
în care am fost implicată.

Temele care mă pasionează sunt:

controlul armelor și politica drogurilor.

Ele sunt importante aici.

În America Latină există 
baza pentru ambele.

De exemplu Brazilia,

această frumoasă țară ce găzduiește 
TEDGlobal, deține cel mai urât record.

Suntem campionii de necontestat 
ai violenței criminale.

Unul din zece oameni 
uciși în lume e brazilian.

Asta înseamnă peste 56.000 de persoane

decedate de moarte violentă în fiecare an.

Majoritatea sunt băieți tineri, 
de culoare ce mor împușcați.

Brazilia este și una dintre cele mai mari 
consumatoare de droguri din lume,

Războiul Drogurilor a fost 
extrem de dureros pe-aici.

Circa 50% din crimele 
de pe străzile Braziliei

sunt corelate cu Războiul Drogurilor.

Același lucru e valabil despre 
circa 25% din deținuți.

Și nu doar Brazilia e afectată 
de dubla problemă a armelor și drogurilor.

Fiecare țară și oraș din America de Sud 
și Centrală e în bucluc.

În America Latină trăiește 
9% din populația lumii,

dar aici se înregistrează 
25% din decesele violente.

De aceste probleme nu se poate fugi.

Eu sigur nu am putut.

Prima campanie în care m-am implicat 
a debutat aici, în 2003,

pentru schimbarea 
legii armelor din Brazilia

și crearea unui program 
de recumpărare a armelor.

În doar câțiva ani,

nu doar că am schimbat 
legislația națională,

făcând mult mai dificil
ca civilii să cumpere arme,

ci am și strâns și distrus 
aproape jumătate de milioane de arme.

A fost unul dintre cele mai mari 
programe de recumpărare din istorie.

(Aplauze)

Dar am avut și înfrângeri.

Am pierdut un referendum de interzicere 
a vânzării de arme către civili, în 2005.

A doua, tot o inițiativă „de-a casei”,

e o mișcare globală de reformă 
a controlului internațional al drogurilor.

Eu sunt coordinator executiv

a ceea ce se numește 
Comisia Globală de Politică a Drogurilor.

E o comisie la nivel înalt

de lideri mondiali reuniți 
pentru a identifica abordări

mai umane și eficiente 
ale problematicii drogurilor.

De când am început, din 2008, 
drogurile nu mai sunt tabu.

Prin cele două Americi, din SUA și Mexic 
până în Columbia și Uruguay,

se simte suflul schimbării.

Dar în loc să vă spun întreaga poveste 
a acestor două mișcări,

aș dori doar să vă împărtășesc 
patru gânduri-cheie.

Le numesc lecții pentru a schimba lumea.

Cu siguranță, mai sunt multe altele,

dar acestea sunt cele care 
au fost relevante pentru mine.

Deci, prima lecție este:

schimbă și controlează starea de fapt.

Poate părea evident,

dar ingredientul-cheie 
al diplomației societății civile

este mai întâi a schimba, 
apoi a controla starea de fapt.

Politicienii veterani înțeleg acest lucru,

dar grupurile societății civile 
în general nu prea.

În cazul politicii drogurilor,

cel mai mare succes al nostru 
a fost schimbarea subiectului

de la ducerea unui Război al Drogurilor

la punerea pe prim plan 
a sănătății oamenilor.

Într-un raport de bază pe care tocmai 
l-am lansat la New York,

am arătat și că cei cu profit maxim 
din această piață de 320 miliarde USD

sunt bandele criminale și cartelurile.

Deci, pentru a submina puterea 
și profitul acestor grupări,

trebuie schimbat subiectul discuţiei.

Trebuie să aducem drogurile 
ilegale în legalitate.

Înainte de a vă bucura prea tare,

nu spun că drogurile ar trebui 
să fie gratuite pentru toți.

Vorbesc despre faptul, și pentru asta 
pledează Comisia Globală,

că trebuie creată o piață 
reglementată strict,

pe care diferite droguri să aibă 
diferite nivele de reglementare.

În privința controlului armelor, 
am reușit să schimbăm,

dar mai puțin să controlăm starea de fapt.

Și asta ne duce la următoarea lecție:

Nu-ți subestima niciodată oponenții.

Dacă vrei să schimbi lumea,

trebuie să știi cu cine te lupți.

Trebuie să le cunoști 
motivația și punctul de vedere.

În cazul controlului armelor,

chiar că ne-am subestimat oponenții.

După un fructuos program 
de colectare a armelor,

eram entuziasmați.

Aveam sprijinul a 80% din brazilieni

și ziceam că asta ne va ajuta 
să câștigăm referendumul

de interzicere a vânzării
de arme către civili.

Dar ne-am înșelat amarnic.

Pe parcursul celor 20 de zile 
de dezbatere publică televizată,

opozanții au folosit împotriva noastră 
propriile noastre argumente.

În cele din urmă, 
am pierdut la votul popular.

A fost groaznic.

Asociația Națională a Armelor — 
da, NRA-ul american —

a venit în Brazilia.

Ne-au inundat campania cu propaganda lor

care, după cum știți,

leagă dreptul de a deține arme 
de libertate și democrație.

Au aruncat în noi cu de toate.

Au folosit drapelul nostru,

imnul nostru de independență.

Au invocat drepturile femeii

și s-au folosit de imagini cu Mandela, 
Tienanmen și chiar Hitler.

Au câștigat mizând pe frica oamenilor.

De fapt, în timpul campaniei, armele 
au fost aproape în totalitate ignorate.

Au pus accent pe drepturile individuale.

Dar, vă întreb eu,

care drept e mai important,

dreptul la viață

sau dreptul de a deține o armă 
ce poate lua o viață?

(Aplauze)

Credeam că oamenii vor vota 
pentru a apăra viața,

dar într-o țară cu un trecut apropiat 
de dictatură militară,

oamenii au rezonat cu mesajul anti-guvern 
al oponenților noștri

și nu am fost pregătiți să răspundem.

Am învățat lecția.

Am avut succes mai mare 
în cazul politicii drogurilor.

Dacă întrebai oamenii, acum 10 ani, dacă 
se poate pune capăt Războiului Drogurilor,

ar fi râs.

În definitiv, există 
închisori militare uriașe

și instituții financiare ce profită 
de pe urma acestui război.

Dar acum regimul internațional de control 
al drogurilor începe să se clatine.

Guvernele și societatea civilă 
experimentează noi abordări.

Comisia Globală de Politică a Drogurilor

își cunoștea bine opozanții

și, în loc să se bată cu ei,

directorul – ex-președintele Braziliei, 
Fernando Henrique Cardoso –

a făcut un pas către liderii 
din întreg spectrul politic,

de la liberali la conservatori.

Grupul la nivel înalt a căzut de acord 
să discute sincer

meritele și eșecurile 
politicii drogurilor.

Această discuție rațională, 
informată și strategică

a revelat tristul adevăr 
despre Războiul Drogurilor.

Războiul Drogurilor efectiv 
a eșuat pe toate planurile.

Drogurile sunt mai ieftine 
și mai ușor de procurat ca oricând

și consumul a crescut la nivel global.

Mai rău,

a generat și consecințe 
nedorite importante.

Adevărat, s-a mai vorbit despre asta,

dar noi ne-am descurcat mai bine,

anticipând argumentele oponenților

și implicând personalități puternice

care, cu câțiva ani în urmă, 
probabil, s-ar fi opus schimbării.

A treia lecție: argumentează cu date.

Armele și drogurile 
sunt chestiuni pasionale

și, după cum am învățat în durerosul 
referendum despre arme din Brazilia,

uneori e imposibil să treci peste emoții

și să judeci după fapte.

Dar asta nu înseamnă 
că nu trebuie încercat.

Până nu demult,

nu am știut câți brazilieni
erau uciși cu arme de foc.

În mod miraculos, o telenovelă autohtonă, 
„Mulheres Apaixonadas"

sau „Femei îndrăgostite”

a dus la campania națională 
de control al armamentului în Brazilia.

Într-un episod de mare audiență,

o eroină de telenovelă 
e ucisă de un glonț rătăcit.

Bunicuțele și gospodinele braziliene 
au fost revoltate

și, într-un caz tipic de artă 
ce redă realitatea,

în episod se putea vedea și filmarea 
unui marș împotriva armelor real

pe care l-am organizat chiar aici,
lângă plaja Copacabana.

Moartea și marșul de la televizor au avut 
un impact uriaș asupra opiniei publice.

În câteva săptămâni, Congresul nostru 
aproba proiectul de lege pentru dezarmare

care zăcea prin sertare de ani de zile.

Atunci am putut veni cu date să demonstrăm
ce rezultate ar avea schimbarea legii

și programul de control al armelor.

Iată la ce mă refer:

Am putut dovedi că, doar într-un an,
salvăm peste 5.000 de vieți.

(Aplauze)

În cazul drogurilor,

pentru a risipi frica și 
prejudecățile aferente,

am putut aduna și prezenta date 
ce indică faptul că drogurile, azi,

sunt cauza a mult mai multor rele 
decât folosirea lor în sine,

și lumea începe să realizeze asta.

A patra constatare este:

Nu te teme să accepți 
și adepți mai ciudați.

Am învățat în Brazilia –

și nu e valabil doar în țara mea –

că e important să se adune 
lume diversă și eclectică.

De vrei să schimbi lumea,

ajută să ai alături o secțiune 
cât mai cuprinzătoare a societății.

Atât în cazul armelor 
cât și al drogurilor,

am adus de partea noastră 
o mare diversitate de oameni.

Am mobilizat elitele și am fost 
sprijiniți masiv de media.

Am adunat victime, activiști pentru 
drepturile omului, simboluri culturale.

Totodată, am adunat 
categoriile profesionale –

medici, avocați, lumea academică etc.

În ultimii ani, am învățat

că cei pro trebuie să se coalizeze 
cu cei contra schimbării.

În cazul drogurilor,

aveam nevoie de libertiniști, 
anti-prohibiționiști, legalizaționiști

și politicieni liberali.

Poate nu sunt de aceeași părere în toate,

de fapt au păreri opuse 
în mai toate domeniile.

Dar legitimitatea campaniei e dată 
de diversitatea punctelor de vedere.

Cu peste zece ani în urmă,

lucram la o bancă de investiții 
și întrevedeam un viitor confortabil.

Vă imaginați cât de izolată eram de lume
și de diplomația societății civile.

Dar am riscat
şi mi-am schimbat cursul vieţii

și, făcând asta, am ajutat 
la crearea unor mișcări sociale

care, cred eu, au dus la creșterea 
siguranței în unele părți ale lumii.

Oricând, fiecare din noi
are puterea să schimbe lumea.

Indiferent de domeniu, 
indiferent cât de grea e lupta,

societatea civilă e pivotul central 
al planului pentru schimbare.

Mulțumesc.

(Aplauze)