Toalete mai bune, viață mai bună

În zona rurală a Indiei, lipsa toaletelor este o mare problemă, una urât mirositoare. Aceasta afectează calitatea apei, una dintre principalele cauze ale bolilor în India, având un efect negativ mai ales asupra femeilor. Joe Madiath introduce un program prin care localnicii se pot ajuta prin forțe proprii, construindu-și sisteme sanitare prin care să aibă surse de apă curată, sigure. Toți localnicii satului colaborează, fapt ce aduce beneficii semnificative sănătății, educației și chiar guvernului.

Este foarte potrivit și la modă
să se vorbească despre mâncare

în toate formele, culorile, aromele
și gusturile ei.

Dar după ce mâncarea trece
prin sistemul digestiv,

după ce se elimină ca fecale,

nu mai e la modă să vorbești despre asta.

E chiar revoltător.

Sunt un tip care a avansat de la
rahatul vitelor, la cel de toate formele.

(Râsete)

Organizația mea, Gram Vikas, „Organizația
de dezvoltare a zonelor rurale”,

activa în domeniul energiei regenerabile.

În cea mai mare parte, produceam biogaz,

biogaz pentru bucătăriile de la țară.

În India, producem biogaz
folosind excremente animale,

care în India se numesc bălegar de vacă.

Dar ca o persoană ce respectă
diferențele de gen,

o să-l numesc „bullshit”
(bălegar de taur).

Mai târziu, dându-ne seama

cât de important e sistemul sanitar,
eliminarea fecalelor în mod adecvat,

ne-am mutat în zona sistemului sanitar.

80% din toate bolile din India
și din țările în curs de dezvoltare

sunt cauzate de calitatea proastă a apei.

Iar atunci când căutăm motivul
pentru aceasta, descoperim

că e atitudinea noastră deplorabilă
față de eliminarea deșeurilor umane.

Deșeurile umane, în forma lor brută,

își găsesc drumul înapoi în apa de băut,
apa pentru scăldat, spălat,

irigat, în toate felurile de apă existe.

Iar asta este cauza în 80%
din bolile din zonele rurale.

Din nefericire, în India,
cară apă doar femeile.

Asa că pentru toate nevoie casnice,
femeile trebuie să care apă.

E o situație jalnică.

Defecarea în aer liber
este foarte răspândită.

70% dintre indieni o fac în aer liber.

Stau în aer liber,

cu vântul bătându-le în pânze,

acoperindu-și fețele, arătându-și dosurile

și expunându-se în plină glorie.

70% dintre indieni.

Iar dacă analizăm situația globală,

60% din fecalele eliminate în aer liber
sunt date lumii de indieni.

O distincție fantastică.

Nu știu dacă noi, indienii,
putem fi mândri de această distincție.

(Râsete)

Așadar, împreună cu mai multe sate,

am început să vorbim despre cum
să abordăm această situație sanitară.

Așă că ne-am unit și am gândit
un proiect numit MANTRA.

MANTRA înseamnă Rețeaua
de Transformare a Zonei Rurale.

Deci vorbim despre transformare,
transformarea zonei rurale.

Satele care sunt de acord
să implementeze acest proiect

înființează legal o asociație

în care adunarea generală,
alcătuită din toți membrii,

desemnează un grup de femei și bărbați,
pentru implementarea proiectului

și care, ulterior, se îngrijesc
de funcționare și mentenanță.

Ei hotărăsc să construiască
o toaletă și un duș.

Dintr-o sursă sigură de apă,

apa va fi adusă într-un
rezervor de apă elevat

și distribuită în toate gospodăriile
prin trei robinete:

Unul pentru toaletă, unul pentru duș,
unul pentru bucătărie, 24 de ore pe zi.

E păcat că în orașele noastre,
precum New Delhi și Mumbai,

nu este apă tot timpul.

Dar în aceste sate, vrem să fie.

Există o diferențiere clară
a calității soluțiilor.

În India, avem o teorie
care a fost larg acceptată

de birocrația guvernamentală
și de toți cei care contează,

că oamenii săraci
merită soluții ieftine,

iar oamenii extrem de săraci
merită soluții jalnice.

Aceasta, combinată cu teoria
demnă de premiul Nobel

că cel mai ieftin e cel mai economic,

reprezintă cocktailul tranchilizant
pe care săracii sunt obligați să-l bea.

Noi luptăm împotriva acestui lucru.

Credem că săracii au fost
umiliți timp de secole.

Și că nici chiar de sistemul sanitar
nu ar trebui umiliți.

Sistemul sanitar are legătură
mai mult cu demnitatea

decât cu eliminarea deșeurilor umane.

Așadar, construind aceste toalete,
foarte des,

auzim că sunt mai bune decât casele lor.

Și puteți vedea asta,
cele din față sunt casele aferente,

iar celelalte sunt toaletele.

Acești oameni, fără o singură excepție
a vreunei familii din sat,

decid să construiască o toaletă, un duș.

Și în acest scop, se unesc și
colectează materiale locale,

materiale locale precum moloz,
nisip, lianți,

de obicei există finanțare de la stat

care acoperă măcar parte
a costurilor materialelor externe,

precum ciment, oțel, vasul de toaletă.

Astfel, își construiesc
o toaletă și un duș.

De asemenea, toți muncitorii
necalificați, care lucrează cu ziua

și nu dețin pământ, au ocazia să învețe
meseria de zidar și instalator.

Așa că în timp ce aceștia sunt instruiți,
ceilalți colectează materialele.

Și când ambele echipe sunt gata,
construiesc o toaletă, un duș

și, desigur, un turn de apă,
rezervorul de apă elevat.

Pentru tratarea excrementelor, folosim
un sistem de două gropi de decantare.

Excrementele, din toaletă,
trec în prima groapă.

Iar atunci când e plină, e blocată
și poate trece în a doua.

Dar am descoperit că dacă plantăm
bananieri, arbori de papaya

în jurul acestor gropi de decantare,

ei cresc foarte bine, având
toate elementele nutritive

și rezultând niște banane și
papaya foarte gustoase.

Dacă oricare dintre voi ar veni la mine,

v-aș oferi cu bucurie
astfel de banane și papaya.

Aici puteți vedea toaletele
și turnurile de apă gata făcute.

Acesta este într-un sat unde majoritatea
sunt chiar analfabeți.

Au apă 24 din 24 de ore

întrucât apa se poate murdări repede
dacă stă depozitată.

Un copil își poate bagă mâna
sau ceva cade în apă.

Așa că apa nu este depozitată.
Curge întotdeauna la robinet.

Așa se construiește un rezervor
de apă elevat.

Acesta este produsul final.

Pentru că trebuie să fie înalt,
și avem spațiu disponibil,

două sau trei camere sunt construite
sub turnul de apă,

pentru a putea fi folosite de localnici
pentru diverse întâlniri ale comitetului.

Am avut dovada clară
a impactului major al acestui program.

Înainte să-l demarăm, existau,
ca de obicei,

peste 80% de cazuri de boli
cauzate de apă.

Însă ulterior, avem dovada empirică
a faptului că, în medie,

în toate aceste 1200 de sate
care au participat,

bolile cauzate de apă au scăzut cu 82%.

(Aplauze)

Femeile își petreceau, mai ales vara,

circa șase până la șapte ore pe zi,
cărând apă.

Iar când se duceau să care apă,

pentru că, așa cum am mai precizat,
doar femeile sunt cele care cară apă,

obișnuiau să își ia și copiii mici,
fetițele, să care apă

sau să le lase acasă
să aibă grijă de frați.

Prin urmare, mai puțin de 9%
dintre fete mergeau la școală,

asta în cazul în care exista vreuna.

Iar băieții, în jurul procentului de 30%.

La fete, acesta a crescut la aproape 90%,
iar la băieți, la aproape 100%.

(Aplauze)

Cel mai vulnerabil grup al unui sat

îl constituie pălmașii care nu au pământ
și lucrează cu ziua.

Însă datorită faptului
că au fost instruiți

ca zidari, instalatori și fierari,

posibilitatea de a se angaja a crescut
cu 300% până la 400%.

Asta înseamnă democrație activă,

întrucât există un corp de administrare,
unul de conducere care este comitetul.

Oamenii își pun întrebări,
oamenii se auto-guvernează,

oamenii învață să-și rezolve problemele

și tot ei își iau viitorul în
propriile mâini.

Iar asta înseamnă democrație în acțiune
la nivelul cel mai de bază.

Până acum, peste 1200 de sate
au reușit asta.

Beneficiari, peste 40.0000 de persoane,
numărul lor fiind în creștere.

Și sper că va continua să se extindă.

Pentru India și alte țări
în curs de dezvoltare,

armata și înarmarea,

companiile de software și navele spațiale

s-ar putea să nu fie atât de importante
cum sunt robinetele și toaletele.

Vă mulțumesc! Vă mulțumesc foarte mult!

(Aplauze)

Vă mulțumesc!