Este foarte potrivit și la modă să se vorbească despre mâncare în toate formele, culorile, aromele și gusturile ei. Dar după ce mâncarea trece prin sistemul digestiv, după ce se elimină ca fecale, nu mai e la modă să vorbești despre asta. E chiar revoltător. Sunt un tip care a avansat de la rahatul vitelor, la cel de toate formele. (Râsete) Organizația mea, Gram Vikas, „Organizația de dezvoltare a zonelor rurale”, activa în domeniul energiei regenerabile. În cea mai mare parte, produceam biogaz, biogaz pentru bucătăriile de la țară. În India, producem biogaz folosind excremente animale, care în India se numesc bălegar de vacă. Dar ca o persoană ce respectă diferențele de gen, o să-l numesc „bullshit” (bălegar de taur). Mai târziu, dându-ne seama cât de important e sistemul sanitar, eliminarea fecalelor în mod adecvat, ne-am mutat în zona sistemului sanitar. 80% din toate bolile din India și din țările în curs de dezvoltare sunt cauzate de calitatea proastă a apei. Iar atunci când căutăm motivul pentru aceasta, descoperim că e atitudinea noastră deplorabilă față de eliminarea deșeurilor umane. Deșeurile umane, în forma lor brută, își găsesc drumul înapoi în apa de băut, apa pentru scăldat, spălat, irigat, în toate felurile de apă existe. Iar asta este cauza în 80% din bolile din zonele rurale. Din nefericire, în India, cară apă doar femeile. Asa că pentru toate nevoie casnice, femeile trebuie să care apă. E o situație jalnică. Defecarea în aer liber este foarte răspândită. 70% dintre indieni o fac în aer liber. Stau în aer liber, cu vântul bătându-le în pânze, acoperindu-și fețele, arătându-și dosurile și expunându-se în plină glorie. 70% dintre indieni. Iar dacă analizăm situația globală, 60% din fecalele eliminate în aer liber sunt date lumii de indieni. O distincție fantastică. Nu știu dacă noi, indienii, putem fi mândri de această distincție. (Râsete) Așadar, împreună cu mai multe sate, am început să vorbim despre cum să abordăm această situație sanitară. Așă că ne-am unit și am gândit un proiect numit MANTRA. MANTRA înseamnă Rețeaua de Transformare a Zonei Rurale. Deci vorbim despre transformare, transformarea zonei rurale. Satele care sunt de acord să implementeze acest proiect înființează legal o asociație în care adunarea generală, alcătuită din toți membrii, desemnează un grup de femei și bărbați, pentru implementarea proiectului și care, ulterior, se îngrijesc de funcționare și mentenanță. Ei hotărăsc să construiască o toaletă și un duș. Dintr-o sursă sigură de apă, apa va fi adusă într-un rezervor de apă elevat și distribuită în toate gospodăriile prin trei robinete: Unul pentru toaletă, unul pentru duș, unul pentru bucătărie, 24 de ore pe zi. E păcat că în orașele noastre, precum New Delhi și Mumbai, nu este apă tot timpul. Dar în aceste sate, vrem să fie. Există o diferențiere clară a calității soluțiilor. În India, avem o teorie care a fost larg acceptată de birocrația guvernamentală și de toți cei care contează, că oamenii săraci merită soluții ieftine, iar oamenii extrem de săraci merită soluții jalnice. Aceasta, combinată cu teoria demnă de premiul Nobel că cel mai ieftin e cel mai economic, reprezintă cocktailul tranchilizant pe care săracii sunt obligați să-l bea. Noi luptăm împotriva acestui lucru. Credem că săracii au fost umiliți timp de secole. Și că nici chiar de sistemul sanitar nu ar trebui umiliți. Sistemul sanitar are legătură mai mult cu demnitatea decât cu eliminarea deșeurilor umane. Așadar, construind aceste toalete, foarte des, auzim că sunt mai bune decât casele lor. Și puteți vedea asta, cele din față sunt casele aferente, iar celelalte sunt toaletele. Acești oameni, fără o singură excepție a vreunei familii din sat, decid să construiască o toaletă, un duș. Și în acest scop, se unesc și colectează materiale locale, materiale locale precum moloz, nisip, lianți, de obicei există finanțare de la stat care acoperă măcar parte a costurilor materialelor externe, precum ciment, oțel, vasul de toaletă. Astfel, își construiesc o toaletă și un duș. De asemenea, toți muncitorii necalificați, care lucrează cu ziua și nu dețin pământ, au ocazia să învețe meseria de zidar și instalator. Așa că în timp ce aceștia sunt instruiți, ceilalți colectează materialele. Și când ambele echipe sunt gata, construiesc o toaletă, un duș și, desigur, un turn de apă, rezervorul de apă elevat. Pentru tratarea excrementelor, folosim un sistem de două gropi de decantare. Excrementele, din toaletă, trec în prima groapă. Iar atunci când e plină, e blocată și poate trece în a doua. Dar am descoperit că dacă plantăm bananieri, arbori de papaya în jurul acestor gropi de decantare, ei cresc foarte bine, având toate elementele nutritive și rezultând niște banane și papaya foarte gustoase. Dacă oricare dintre voi ar veni la mine, v-aș oferi cu bucurie astfel de banane și papaya. Aici puteți vedea toaletele și turnurile de apă gata făcute. Acesta este într-un sat unde majoritatea sunt chiar analfabeți. Au apă 24 din 24 de ore întrucât apa se poate murdări repede dacă stă depozitată. Un copil își poate bagă mâna sau ceva cade în apă. Așa că apa nu este depozitată. Curge întotdeauna la robinet. Așa se construiește un rezervor de apă elevat. Acesta este produsul final. Pentru că trebuie să fie înalt, și avem spațiu disponibil, două sau trei camere sunt construite sub turnul de apă, pentru a putea fi folosite de localnici pentru diverse întâlniri ale comitetului. Am avut dovada clară a impactului major al acestui program. Înainte să-l demarăm, existau, ca de obicei, peste 80% de cazuri de boli cauzate de apă. Însă ulterior, avem dovada empirică a faptului că, în medie, în toate aceste 1200 de sate care au participat, bolile cauzate de apă au scăzut cu 82%. (Aplauze) Femeile își petreceau, mai ales vara, circa șase până la șapte ore pe zi, cărând apă. Iar când se duceau să care apă, pentru că, așa cum am mai precizat, doar femeile sunt cele care cară apă, obișnuiau să își ia și copiii mici, fetițele, să care apă sau să le lase acasă să aibă grijă de frați. Prin urmare, mai puțin de 9% dintre fete mergeau la școală, asta în cazul în care exista vreuna. Iar băieții, în jurul procentului de 30%. La fete, acesta a crescut la aproape 90%, iar la băieți, la aproape 100%. (Aplauze) Cel mai vulnerabil grup al unui sat îl constituie pălmașii care nu au pământ și lucrează cu ziua. Însă datorită faptului că au fost instruiți ca zidari, instalatori și fierari, posibilitatea de a se angaja a crescut cu 300% până la 400%. Asta înseamnă democrație activă, întrucât există un corp de administrare, unul de conducere care este comitetul. Oamenii își pun întrebări, oamenii se auto-guvernează, oamenii învață să-și rezolve problemele și tot ei își iau viitorul în propriile mâini. Iar asta înseamnă democrație în acțiune la nivelul cel mai de bază. Până acum, peste 1200 de sate au reușit asta. Beneficiari, peste 40.0000 de persoane, numărul lor fiind în creștere. Și sper că va continua să se extindă. Pentru India și alte țări în curs de dezvoltare, armata și înarmarea, companiile de software și navele spațiale s-ar putea să nu fie atât de importante cum sunt robinetele și toaletele. Vă mulțumesc! Vă mulțumesc foarte mult! (Aplauze) Vă mulțumesc!