Un parc sub agitaţia din oraşul New York

Dan Barasch şi James Ramsey au un plan nebunesc - să creeze un parc plin de verdeaţă, sub oraşul New York. Cei doi dezvoltă Lowline, un spaţiu verde de mărimea unui teren de fotbal. Îl construiesc într-un terminal de troleibuz abandonat în 1948, utilizând o tehnologie care captează lumina soarelui de deasupra solului şi o dirijează în subteran. Parcul poate înflori şi pe timpul iernii.

Visul meu este să creez

primul parc subteran din lume
în oraşul New York.

De ce ar dori cineva să creeze
un parc subteran,

şi de ce în oraşul New York?

Aceşti trei puştani

sunt, în stânga, bunica mea, de 5 ani

şi sora şi fratele ei,

de 11, respectiv 9 ani.

Fotografia a fost făcută
înainte de a pleca din Italia

pentru a emigra în Statele Unite,

cam acum un secol.

Ca mulţi imigranţi în acele vremuri

au sosit în Lower East Side

din oraşul New York

şi au dat peste o amestecătură
de oameni de pretutindeni.

Uimitor că în generaţia lor

nu numai construiau noi vieţi

în acest nou şi necunoscut areal,

dar chiar şi construiau oraşul.

Am fost întotdeauna fascinat
de acele decenii

şi de acea istorie,

şi am rugat-o adesea pe bunica

să-mi spună cât de multe poveşti putea

despre vechiul New York.

Ca să scape,

îmi spunea să mai mănânc
chifteluţe și macaroane

şi astfel, foarte rar am aflat

vreo poveste pe care doream s-o aud.

Oraşul New York pe care l-am găsit eu

părea destul de construit.

Întotdeauna am ştiut, copil fiind,

că doream să-mi aduc contribuția,

să fac lumea mai frumoasă, mai interesantă

şi mai dreaptă.

Doar nu prea ştiam cum.

La început, m-am gândit să lucrez
în străinătate,

mi-am luat o slujbă la UNICEF,
în Kenya.

Dar era ciudat că ştiam
mai multe despre

politica locală kenyană decât despre
politica din propriul meu oraş.

Mi-am luat o slujbă în New York,

dar repede m-a dezamăgit

încetineala birocraţiei guvernamentale.

Chiar mi-am luat o slujbă la Google,

unde foarte repede am băut Kool-Aid

şi am ajuns să cred din toată inima

că tehnologia poate rezolva toate
problemele sociale.

Dar încă nu simţeam că făceam lumea
un loc mai bun.

În 2009, prietenul meu

şi acum partenerul de afaceri,
James Ramsey

mi-a atras atenţia asupra locaţiei
unui spaţiu spectaculos

care este acesta.

E fostul terminal
al liniei de troleibuz

care a fost depoul pentru pasageri

care călătoreau peste Podul Williamsburg

dinspre Brooklyn către Manhattan,

deschis între 1908 şi 1948,

în timpul în care bunicii mei

locuiau exact în această zonă.

Şi am aflat şi că locaţia

a fost complet abandonată în 1948.

Fascinat de această descoperire,

am cerut autorităţilor să arate
în spaţiu,

şi, în final, am obţinut un tur,

şi asta este ceea ce am văzut.

Fotografia nu-i destul de relevantă.

E greu să-ţi imaginezi
simţămintele magice incredibile

pe care le ai în acest spaţiu.

E o suprafaţă neutilizată
cât un teren de fotbal

sub o zonă foarte aglomerată
a oraşului

şi aproape te simţi ca Indiana Jones

într-o săpătură arheologică,

cu toate detaliile încă prezente.

Este cu adevărat destul de remarcabil.

Locaţia însăşi se află chiar în inima

Lower East Side,

şi azi încă rămâne

unul din cele mai
aglomerate cartiere din oraş.

New York-ul are 2/3 din spaţiul verde

pe locuitor faţă de alte oraşe mari,

iar acest cartier are 1/10
din spaţiul lor verde.

Ne-am gândit imediat

cum putem lua şi transforma
acest spaţiu în ceva

care să poată fi utilizat de public,

dar să poată fi şi verde.

Planul nostru, pe scurt,

este să aducem razele solare în subteran

printr-un sistem simplu ce captează
razele solare de deasupra străzii,

le trimite sub trotuarele oraşului

și permite plantelor şi copacilor
să crească

cu lumina dirijată în subsol.

Cu această abordare, poţi lua o locaţie

care arată ca asta în prezent

şi să o transformi în ceva

care arată ca aceasta.

În 2011, am lansat pentru început
aceste imagini

şi, curios,

mulţi oameni ne-au spus: "Oh, arată

ca High Line în subteran."

Astfel, porecla noastră

care ne-a rămas

a fost Lowline, astfel s-a născut Lowline.

Evident că oamenii au dorit

să ştie mult mai mult tehnologie,

cum va arăta şi se va simţi,

a fost mult mai mult interes
în asta

decât am crezut noi vreodată.

Ca un nebun, am decis să-mi las slujba

şi să mă concentrez doar asupra
acestui proiect.

Aici suntem cu echipa noastră,

asamblând o demonstraţie tehnologică

într-un depozit.

Iată miezul acestui difuzor solar

construit pentru a ne prezenta tehnologia.

Vedeți şase colectoare solare în centru.

Iar aici e prezentarea întregului ansamblu

în acest depozit.

Vedeți difuzorul solar deasupra capului,

lumina intrând,

şi spaţiul de dedesubt complet verde.

În decurs de câteva săptămâni,

zeci de mii de oameni au venit să vadă
expunerea noastră,

şi, de atunci, am crescut

numărul suporterilor, atât local,

cât şi în rândul pasionaţilor de design
din întreaga lume.

Iată o prezentare a cartierului

chiar deasupra locaţiei Lowline,

şi o prezentare a cum va arăta

după reamenajarea majoră ce va avea loc

în decursul următorilor 10 ani.

Remarcaţi cât de aglomerat e cartierul

şi cum, e o lipsă de spaţiu verde.

Ne propunem ceva care cu adevărat

va adăuga un teren de fotbal de spaţiu verde

dedesubtul acestui cartier, dar mai important,

va introduce o concentare a comunităţii

într-o zonă aflată în rapidă reconstrucţie,

Acum, ne concentrăm

asupra modului în care ne angajăm
în oraşul New York

pe transformarea reală a întregului ecosistem

într-un mod integrat.

Iată prezentarea modului

în care vom invita oamenii
în spaţiul propriu-zis.

Vedeţi această intrare simbolică

prin care vom coji pur şi simplu strada

şi vom dezvălui straturile istorice
ale oraşului

şi vom invita oamenii în acest spaţiu
subteran primitor.

În mijlocul iernii, când afară e ger,

ultimul loc în care ai vrea să mergi ar fi

un spaţiu exterior sau un parc.

Lowline ar fi un spaţiu
pentru toate anotimpurile

şi o relaxare pentru oraş.

Aş vrea să cred că Lowline

închide ciclul poveştii familiei mele.

Dacă bunicii şi părinţii mei
s-au concentrat

pe construirea oraşului
în sus şi în exterior,

generaţia mea e concentrată pe
revendicarea

spaţiilor pe care le avem deja,

redescoperind istoria noastră comună,

reimaginându-ne cum să facem
comunităţile noastre

mai interesante, mai frumoase
şi mai egalitare.

Mulţumesc.

(Aplauze)