Visul meu este să creez primul parc subteran din lume în oraşul New York. De ce ar dori cineva să creeze un parc subteran, şi de ce în oraşul New York? Aceşti trei puştani sunt, în stânga, bunica mea, de 5 ani şi sora şi fratele ei, de 11, respectiv 9 ani. Fotografia a fost făcută înainte de a pleca din Italia pentru a emigra în Statele Unite, cam acum un secol. Ca mulţi imigranţi în acele vremuri au sosit în Lower East Side din oraşul New York şi au dat peste o amestecătură de oameni de pretutindeni. Uimitor că în generaţia lor nu numai construiau noi vieţi în acest nou şi necunoscut areal, dar chiar şi construiau oraşul. Am fost întotdeauna fascinat de acele decenii şi de acea istorie, şi am rugat-o adesea pe bunica să-mi spună cât de multe poveşti putea despre vechiul New York. Ca să scape, îmi spunea să mai mănânc chifteluţe și macaroane şi astfel, foarte rar am aflat vreo poveste pe care doream s-o aud. Oraşul New York pe care l-am găsit eu părea destul de construit. Întotdeauna am ştiut, copil fiind, că doream să-mi aduc contribuția, să fac lumea mai frumoasă, mai interesantă şi mai dreaptă. Doar nu prea ştiam cum. La început, m-am gândit să lucrez în străinătate, mi-am luat o slujbă la UNICEF, în Kenya. Dar era ciudat că ştiam mai multe despre politica locală kenyană decât despre politica din propriul meu oraş. Mi-am luat o slujbă în New York, dar repede m-a dezamăgit încetineala birocraţiei guvernamentale. Chiar mi-am luat o slujbă la Google, unde foarte repede am băut Kool-Aid şi am ajuns să cred din toată inima că tehnologia poate rezolva toate problemele sociale. Dar încă nu simţeam că făceam lumea un loc mai bun. În 2009, prietenul meu şi acum partenerul de afaceri, James Ramsey mi-a atras atenţia asupra locaţiei unui spaţiu spectaculos care este acesta. E fostul terminal al liniei de troleibuz care a fost depoul pentru pasageri care călătoreau peste Podul Williamsburg dinspre Brooklyn către Manhattan, deschis între 1908 şi 1948, în timpul în care bunicii mei locuiau exact în această zonă. Şi am aflat şi că locaţia a fost complet abandonată în 1948. Fascinat de această descoperire, am cerut autorităţilor să arate în spaţiu, şi, în final, am obţinut un tur, şi asta este ceea ce am văzut. Fotografia nu-i destul de relevantă. E greu să-ţi imaginezi simţămintele magice incredibile pe care le ai în acest spaţiu. E o suprafaţă neutilizată cât un teren de fotbal sub o zonă foarte aglomerată a oraşului şi aproape te simţi ca Indiana Jones într-o săpătură arheologică, cu toate detaliile încă prezente. Este cu adevărat destul de remarcabil. Locaţia însăşi se află chiar în inima Lower East Side, şi azi încă rămâne unul din cele mai aglomerate cartiere din oraş. New York-ul are 2/3 din spaţiul verde pe locuitor faţă de alte oraşe mari, iar acest cartier are 1/10 din spaţiul lor verde. Ne-am gândit imediat cum putem lua şi transforma acest spaţiu în ceva care să poată fi utilizat de public, dar să poată fi şi verde. Planul nostru, pe scurt, este să aducem razele solare în subteran printr-un sistem simplu ce captează razele solare de deasupra străzii, le trimite sub trotuarele oraşului și permite plantelor şi copacilor să crească cu lumina dirijată în subsol. Cu această abordare, poţi lua o locaţie care arată ca asta în prezent şi să o transformi în ceva care arată ca aceasta. În 2011, am lansat pentru început aceste imagini şi, curios, mulţi oameni ne-au spus: "Oh, arată ca High Line în subteran." Astfel, porecla noastră care ne-a rămas a fost Lowline, astfel s-a născut Lowline. Evident că oamenii au dorit să ştie mult mai mult tehnologie, cum va arăta şi se va simţi, a fost mult mai mult interes în asta decât am crezut noi vreodată. Ca un nebun, am decis să-mi las slujba şi să mă concentrez doar asupra acestui proiect. Aici suntem cu echipa noastră, asamblând o demonstraţie tehnologică într-un depozit. Iată miezul acestui difuzor solar construit pentru a ne prezenta tehnologia. Vedeți şase colectoare solare în centru. Iar aici e prezentarea întregului ansamblu în acest depozit. Vedeți difuzorul solar deasupra capului, lumina intrând, şi spaţiul de dedesubt complet verde. În decurs de câteva săptămâni, zeci de mii de oameni au venit să vadă expunerea noastră, şi, de atunci, am crescut numărul suporterilor, atât local, cât şi în rândul pasionaţilor de design din întreaga lume. Iată o prezentare a cartierului chiar deasupra locaţiei Lowline, şi o prezentare a cum va arăta după reamenajarea majoră ce va avea loc în decursul următorilor 10 ani. Remarcaţi cât de aglomerat e cartierul şi cum, e o lipsă de spaţiu verde. Ne propunem ceva care cu adevărat va adăuga un teren de fotbal de spaţiu verde dedesubtul acestui cartier, dar mai important, va introduce o concentare a comunităţii într-o zonă aflată în rapidă reconstrucţie, Acum, ne concentrăm asupra modului în care ne angajăm în oraşul New York pe transformarea reală a întregului ecosistem într-un mod integrat. Iată prezentarea modului în care vom invita oamenii în spaţiul propriu-zis. Vedeţi această intrare simbolică prin care vom coji pur şi simplu strada şi vom dezvălui straturile istorice ale oraşului şi vom invita oamenii în acest spaţiu subteran primitor. În mijlocul iernii, când afară e ger, ultimul loc în care ai vrea să mergi ar fi un spaţiu exterior sau un parc. Lowline ar fi un spaţiu pentru toate anotimpurile şi o relaxare pentru oraş. Aş vrea să cred că Lowline închide ciclul poveştii familiei mele. Dacă bunicii şi părinţii mei s-au concentrat pe construirea oraşului în sus şi în exterior, generaţia mea e concentrată pe revendicarea spaţiilor pe care le avem deja, redescoperind istoria noastră comună, reimaginându-ne cum să facem comunităţile noastre mai interesante, mai frumoase şi mai egalitare. Mulţumesc. (Aplauze)