Visul meu este să creez
primul parc subteran din lume
în oraşul New York.
De ce ar dori cineva să creeze
un parc subteran,
şi de ce în oraşul New York?
Aceşti trei puştani
sunt, în stânga, bunica mea, de 5 ani
şi sora şi fratele ei,
de 11, respectiv 9 ani.
Fotografia a fost făcută
înainte de a pleca din Italia
pentru a emigra în Statele Unite,
cam acum un secol.
Ca mulţi imigranţi în acele vremuri
au sosit în Lower East Side
din oraşul New York
şi au dat peste o amestecătură
de oameni de pretutindeni.
Uimitor că în generaţia lor
nu numai construiau noi vieţi
în acest nou şi necunoscut areal,
dar chiar şi construiau oraşul.
Am fost întotdeauna fascinat
de acele decenii
şi de acea istorie,
şi am rugat-o adesea pe bunica
să-mi spună cât de multe poveşti putea
despre vechiul New York.
Ca să scape,
îmi spunea să mai mănânc
chifteluţe și macaroane
şi astfel, foarte rar am aflat
vreo poveste pe care doream s-o aud.
Oraşul New York pe care l-am găsit eu
părea destul de construit.
Întotdeauna am ştiut, copil fiind,
că doream să-mi aduc contribuția,
să fac lumea mai frumoasă, mai interesantă
şi mai dreaptă.
Doar nu prea ştiam cum.
La început, m-am gândit să lucrez
în străinătate,
mi-am luat o slujbă la UNICEF,
în Kenya.
Dar era ciudat că ştiam
mai multe despre
politica locală kenyană decât despre
politica din propriul meu oraş.
Mi-am luat o slujbă în New York,
dar repede m-a dezamăgit
încetineala birocraţiei guvernamentale.
Chiar mi-am luat o slujbă la Google,
unde foarte repede am băut Kool-Aid
şi am ajuns să cred din toată inima
că tehnologia poate rezolva toate
problemele sociale.
Dar încă nu simţeam că făceam lumea
un loc mai bun.
În 2009, prietenul meu
şi acum partenerul de afaceri,
James Ramsey
mi-a atras atenţia asupra locaţiei
unui spaţiu spectaculos
care este acesta.
E fostul terminal
al liniei de troleibuz
care a fost depoul pentru pasageri
care călătoreau peste Podul Williamsburg
dinspre Brooklyn către Manhattan,
deschis între 1908 şi 1948,
în timpul în care bunicii mei
locuiau exact în această zonă.
Şi am aflat şi că locaţia
a fost complet abandonată în 1948.
Fascinat de această descoperire,
am cerut autorităţilor să arate
în spaţiu,
şi, în final, am obţinut un tur,
şi asta este ceea ce am văzut.
Fotografia nu-i destul de relevantă.
E greu să-ţi imaginezi
simţămintele magice incredibile
pe care le ai în acest spaţiu.
E o suprafaţă neutilizată
cât un teren de fotbal
sub o zonă foarte aglomerată
a oraşului
şi aproape te simţi ca Indiana Jones
într-o săpătură arheologică,
cu toate detaliile încă prezente.
Este cu adevărat destul de remarcabil.
Locaţia însăşi se află chiar în inima
Lower East Side,
şi azi încă rămâne
unul din cele mai
aglomerate cartiere din oraş.
New York-ul are 2/3 din spaţiul verde
pe locuitor faţă de alte oraşe mari,
iar acest cartier are 1/10
din spaţiul lor verde.
Ne-am gândit imediat
cum putem lua şi transforma
acest spaţiu în ceva
care să poată fi utilizat de public,
dar să poată fi şi verde.
Planul nostru, pe scurt,
este să aducem razele solare în subteran
printr-un sistem simplu ce captează
razele solare de deasupra străzii,
le trimite sub trotuarele oraşului
și permite plantelor şi copacilor
să crească
cu lumina dirijată în subsol.
Cu această abordare, poţi lua o locaţie
care arată ca asta în prezent
şi să o transformi în ceva
care arată ca aceasta.
În 2011, am lansat pentru început
aceste imagini
şi, curios,
mulţi oameni ne-au spus: "Oh, arată
ca High Line în subteran."
Astfel, porecla noastră
care ne-a rămas
a fost Lowline, astfel s-a născut Lowline.
Evident că oamenii au dorit
să ştie mult mai mult tehnologie,
cum va arăta şi se va simţi,
a fost mult mai mult interes
în asta
decât am crezut noi vreodată.
Ca un nebun, am decis să-mi las slujba
şi să mă concentrez doar asupra
acestui proiect.
Aici suntem cu echipa noastră,
asamblând o demonstraţie tehnologică
într-un depozit.
Iată miezul acestui difuzor solar
construit pentru a ne prezenta tehnologia.
Vedeți şase colectoare solare în centru.
Iar aici e prezentarea întregului ansamblu
în acest depozit.
Vedeți difuzorul solar deasupra capului,
lumina intrând,
şi spaţiul de dedesubt complet verde.
În decurs de câteva săptămâni,
zeci de mii de oameni au venit să vadă
expunerea noastră,
şi, de atunci, am crescut
numărul suporterilor, atât local,
cât şi în rândul pasionaţilor de design
din întreaga lume.
Iată o prezentare a cartierului
chiar deasupra locaţiei Lowline,
şi o prezentare a cum va arăta
după reamenajarea majoră ce va avea loc
în decursul următorilor 10 ani.
Remarcaţi cât de aglomerat e cartierul
şi cum, e o lipsă de spaţiu verde.
Ne propunem ceva care cu adevărat
va adăuga un teren de fotbal de spaţiu verde
dedesubtul acestui cartier, dar mai important,
va introduce o concentare a comunităţii
într-o zonă aflată în rapidă reconstrucţie,
Acum, ne concentrăm
asupra modului în care ne angajăm
în oraşul New York
pe transformarea reală a întregului ecosistem
într-un mod integrat.
Iată prezentarea modului
în care vom invita oamenii
în spaţiul propriu-zis.
Vedeţi această intrare simbolică
prin care vom coji pur şi simplu strada
şi vom dezvălui straturile istorice
ale oraşului
şi vom invita oamenii în acest spaţiu
subteran primitor.
În mijlocul iernii, când afară e ger,
ultimul loc în care ai vrea să mergi ar fi
un spaţiu exterior sau un parc.
Lowline ar fi un spaţiu
pentru toate anotimpurile
şi o relaxare pentru oraş.
Aş vrea să cred că Lowline
închide ciclul poveştii familiei mele.
Dacă bunicii şi părinţii mei
s-au concentrat
pe construirea oraşului
în sus şi în exterior,
generaţia mea e concentrată pe
revendicarea
spaţiilor pe care le avem deja,
redescoperind istoria noastră comună,
reimaginându-ne cum să facem
comunităţile noastre
mai interesante, mai frumoase
şi mai egalitare.
Mulţumesc.
(Aplauze)