Cine ESTE Sherlock Holmes? - Neil McCaw

Vezi întreaga lecție aici: http://ed.ted.com/lessons/who-is-sherlock-holmes-neil-mccaw

După mai bine de un secol de la prima apariție pe străzile încețoșate, luminate de lămpi cu gaz ale Londrei victoriene, Sherlock Holmes este universal recunoscut. Și cu toate acestea, multe din trăsăturile
distinctive ale lui Holmes nu apar în poveștile originale scrise de Arthur Conan Doyle. Cine e mai exact Sherlock Holmes? Cine e adevăratul detectiv nemaipomenit și unde îl putem găsi? Neil McCaw urmărește evoluția lui Sherlock.

Lecție de Neil McCaw, animație de Lasse Rützou Bruntse.

După mai bine de un secol
de la prima apariție

pe străzile încețoșate, luminate
de lămpi cu gaz ale Londrei victoriene,

Sherlock Holmes este universal recunoscut.

Până și garderoba și accesoriile sale
sunt emblematice:

pelerina Inverness,

șapca cu urechi,

pipa din tigvă

și personaje precum prietenul cel mai bun
și colegul de apartament Doctor Watson,

vicleanul rival Moriarty

și menajera, doamna Hudson,

au devenit parte din conștiința colectivă,

la fel ca și extraordinara,
infailibila putere de deducere

utilizată în numele dreptății,

consumul notoriu de droguri

și faimoasa replică:
„Elementar, dragul meu Watson."

Cu toate acestea, multe din trăsăturile
distinctive ale lui Holmes

nu apar în poveștile originale
scrise de Arthur Conan Doyle.

Marele detectiv al lui Doyle rezolvă
delictele în toate modurile posibile,

nu doar folosind deducția.

Speculează, câteodată chiar ghicește
și în mod regulat face presupuneri false.

În plus, doamna Hudson
e de-abia menționată,

nimeni nu spune:
„Elementar, dragul meu Watson",

iar detectivul și ajutorul său
trăiesc la distanță de cele mai multe ori.

Moriarty, marele răufăcător
apare doar în două povești,

consumul de droguri al detectivului
este ocazional după primele două romane,

iar Holmes e rareori subjugat
de sistemul legal englez;

Preferă mai mult să legifereze
propria lege nescrisă

decât să respecte litera legii.

În cele din urmă, multe din elementele
emblematice ale legendei lui Holmes

nici măcar nu-i aparțin lui Doyle.

Șapca cu urechi și pelerina au fost
în primă fază gândite de Sidney Paget,

ilustratorul inițial al poveștii.

Pipa curbată a fost aleasă de actorul
American William Gillette

ca publicul să-i vadă mai bine fața
pe scenă,

iar fraza „Elementar, dragul meu Watson"

a fost născocită de autorul și umoristul
P.G. Wodehouse.

Cine e mai exact Sherlock Holmes?

Cine e adevăratul detectiv nemaipomenit
și unde îl putem găsi?

Puriștii ar putea spune
că originalul Sherlock,

inspirat de profesorul mentor al lui
Arthur Conan Doyle, Dr. Joseph Bell

este cel real.

Dar adevărul e că acea versiune
a lui Sherlock a fost eclipsată

de volumul imens de interpretări,

făcându-l pe detectivul lui Doyle
de nerecunoscut.

Așadar, există un alt răspuns,
mai complex,

dar probabil mai satisfăcător
la această întrebare,

dar să ajungem acolo, trebuie mai întâi
să ținem cont de multele interpretări

ale marelui detectiv.

De la prima poveste a lui Conan Doyle
apărută în 1887,

au fost mii de adaptări ale lui Holmes,

făcându-l, probabil, cel mai ecranizat
personaj fictiv din lume.

Procesul a început cu adaptările
victoriene pentru scenă

și a accelerat odată cu apariția filmului.

Au fost peste 100 de ecranizări
ale lui Holmes

doar în primele două decenii
ale secolului al XX-lea.

Iar de atunci, încă alte câteva mii
tipărite,

ecranizate,

televizate,

puse în scenă

și transmise radiofonic.

Holmes a fost reinterpretat
de oamenii de pretutindeni,

în moduri remarcabil de diferite
și deseori contradictorii.

Aceste adaptări dovedesc
atât popularitatea lui Holmes,

cât și adaptabilitatea sa.

De exemplu, a figurat în filme
de propagandă ale aliaților anti-naziști

din cel de-al Doilea Război Mondial.

Iar Winston Churchill
și Franklin Delano Roosevelt

au fost admiratori înfocați,

cel din urmă chiar alăturându-se
Ștrengarilor de pe Baker Street,

o societate cu apreciere holmesiană,

pseudonim al unei ascunzători
a serviciilor secrete Baker Street.

Și, cu toate astea, în același timp,

Holmes a apărut de asemenea în numeroase
ecranizări în limba germană,

dintre care se spunea că unele au fost
mult iubite și preferate de Adolf Hitler.

Să revenim la întrebare.

Se poate ca adevăratul Sherlock Holmes
să se ridice?

Adevărul e că adaptările l-au transformat
într-un palimpsest.

Sherlock e un text cultural,

modificat în mod repetat cu timpul,
fiecare nouă interpretare suprapunându-se

peste cele ce o precedă.

Asta înseamnă că Sherlock
e în continuă dezvoltare,

întruchipând idei și valori
îndepărtate cu mult

de cele găsite la Conan Doyle.

Și la finalul fiecărei povești în parte,
Sherlock se ridică din nou,

poate puțin schimbat,

cu o nouă față și manierisme proaspete
sau moduri de exprimare,

dar în esență același Sherlock,
al nostru Sherlock.