Janine di Giovanni: Ce am văzut în mijlocul războiului
-
0:01 - 0:04Iată cum începe un război.
-
0:04 - 0:07Viața decurge normal,
-
0:07 - 0:09ai de gând să te duci la o petrecere,
-
0:09 - 0:12îți duci copiii la școală,
-
0:12 - 0:14îți faci programare la dentist.
-
0:14 - 0:18Apoi telefonul nu mai are ton,
-
0:18 - 0:22televiziunile nu mai transmit, pe străzi apar oameni înarmați,
-
0:22 - 0:24se creează baricade pe drumuri.
-
0:24 - 0:29Ritmul normal al vieții dispare.
-
0:29 - 0:31Se oprește.
-
0:31 - 0:34Vă voi spune povestea
-
0:34 - 0:36unei prietene bosnience deoarece
-
0:36 - 0:41cred că ilustrează perfect sentimentul.
-
0:41 - 0:45Într-o zi de aprilie 1992, se ducea la muncă,
-
0:45 - 0:48îmbrăcată în fustă scurtă și pantofi cu toc. Lucra la o bancă.
-
0:48 - 0:52Era o tânără mamă. Îi plăcea să meargă la petreceri.
-
0:52 - 0:53Era o persoană minunată.
-
0:53 - 0:57Dintr-odată vede un tanc
-
0:57 - 1:00pe strada principală din Sarajevo,
-
1:00 - 1:04distrugând tot în calea lui.
-
1:04 - 1:08Credea că visează, dar era adevărat.
-
1:08 - 1:10Fuge, așa cum am fi făcut cu toții,
-
1:10 - 1:14și se adăpostește în spatele unei pubele,
-
1:14 - 1:17îmbrăcată în fustă scurtă și încălțată cu pantofi cu toc.
-
1:17 - 1:21Pe când se ascundea, se simțea ridicol,
-
1:21 - 1:24dar vedea cum soldații trec cu tancul,
-
1:24 - 1:26vedea oamenii, haosul și
-
1:26 - 1:31se simțea ca Alice în Țara Minunilor,
-
1:31 - 1:33„alunecând în gaura de iepure,
-
1:33 - 1:36tot mai adânc în haos,
-
1:36 - 1:42iar viața mea nu va mai fi niciodată la fel.”
-
1:42 - 1:45Câteva săptămâni mai târziu, prietena mea se afla într-o mulțime de oameni,
-
1:45 - 1:50încercând să treacă cu fiul său în brațe
-
1:50 - 1:53pentru a-l da unui străin aflat într-un autobuz,
-
1:53 - 1:56unul din ultimele autobuze care plecau din Sarajevo
-
1:56 - 1:59pentru a duce copiii într-un loc sigur.
-
1:59 - 2:03Alături de mama ei, încerca să-și facă loc
-
2:03 - 2:07prin marea de oameni: „Ia-mi copilul! Ia-mi copilul”.
-
2:07 - 2:13I l-a dat cuiva pe fereastra autobuzului.
-
2:13 - 2:16Nu l-a văzut mulți ani după aceea.
-
2:16 - 2:19Asediul a durat 3 ani și jumătate,
-
2:19 - 2:22nu exista apă,
-
2:22 - 2:27curent, căldură, hrană -
-
2:27 - 2:32în mijlocul Europei și al secolului XX.
-
2:32 - 2:36Am avut onoarea de a fi unul dintre reporterii
-
2:36 - 2:38care au trăit acel asediu.
-
2:38 - 2:41A fost un privilegiu să mă aflu acolo,
-
2:41 - 2:44acolo am învățat tot,
-
2:44 - 2:48nu doar legat de meserie, ci și despre umanitate.
-
2:48 - 2:50Am învățat ce e compasiunea.
-
2:50 - 2:54Am învățat că oamenii obișnuiți pot deveni eroi,
-
2:54 - 2:58am învățat să împart. Am învățat despre spiritul de camaraderie.
-
2:58 - 3:01Dar mai ales, am învățat ce e iubirea.
-
3:01 - 3:07Chiar în mijlocul distrugerii, morții și haosului
-
3:07 - 3:10am văzut cum oamenii obișnuiți își ajutau vecinii,
-
3:10 - 3:12împărțeau mâncarea, își creșteau copiii,
-
3:12 - 3:16îi târau din mijlocul drumului pe cei împușcați de lunetiști,
-
3:16 - 3:18chiar dacă își puneau viața în pericol,
-
3:18 - 3:22ajutau răniții să urce în taxi
-
3:22 - 3:24pentru a ajunge la spital.
-
3:24 - 3:27Am aflat foarte multe despre mine.
-
3:27 - 3:31Martha Gellhorn, unul dintre eroii mei, a spus odată:
-
3:31 - 3:36„Nu poți iubi decât un singur război. Restul ține de responsabilitate”.
-
3:36 - 3:39După aceea, am fost trimisă ca reporter în multe războaie,
-
3:39 - 3:42le-am pierdut șirul,
-
3:42 - 3:45dar nimic nu se compară cu Sarajevo.
-
3:45 - 3:49Anul trecut în aprilie, m-am dus la o reuniune bizară -
-
3:49 - 3:53eu o numesc o reuniune nebună a foștilor colegi.
-
3:53 - 3:57Se împlineau 20 de ani de la asediu,
-
3:57 - 4:00de la începutul asediului din Sarajevo.
-
4:00 - 4:04Nu îmi place cuvântul „aniversare”, sună a petrecere,
-
4:04 - 4:05iar aceea nu era o petrecere.
-
4:05 - 4:09Era o reuniune sombră a reporterilor
-
4:09 - 4:13a lucrătorilor umanitari aflați acolo în timpul războiului,
-
4:13 - 4:17și, desigur, a oamenilor curajoși din Sarajevo.
-
4:17 - 4:20Ce m-a mișcat cel mai mult,
-
4:20 - 4:21ce mi-a atins inima
-
4:21 - 4:24pe când mergeam pe strada principală din Sarajevo,
-
4:24 - 4:28acolo unde prietena mea, Aida, vedea tancurile trecând acum 20 de ani,
-
4:28 - 4:34au fost cele peste 12.000 de scaune roșii,
-
4:34 - 4:36goale.
-
4:36 - 4:38Fiecare scaun simboliza
-
4:38 - 4:42o persoană care a murit în timpul asediului
-
4:42 - 4:46și asta doar în Sarajevo, nu în toată Bosnia.
-
4:46 - 4:49Scaunele se întindeau pe o suprafață mare
-
4:49 - 4:51din oraș,
-
4:51 - 4:55dar lucrul care te intrista cel mai mult
-
4:55 - 4:57erau scăunele pentru copii.
-
4:57 - 5:01Acum sunt reporter în Siria.
-
5:01 - 5:04Am început să fac reportaje acolo deoarece cred
-
5:04 - 5:06că e un lucru necesar.
-
5:06 - 5:09Cred că poveștile de acolo merită spuse.
-
5:09 - 5:13Văd iar șablonul războiului din Bosnia.
-
5:13 - 5:15Când am ajuns în Damasc,
-
5:15 - 5:18am văzut că oamenii
-
5:18 - 5:21nu credeau că războiul se apropie,
-
5:21 - 5:23era la fel ca în Bosnia,
-
5:23 - 5:26ca în aproape toate țările unde plana războiul.
-
5:26 - 5:28Oamenii nu vor să creadă că vine războiul
-
5:28 - 5:32și nu pleacă atunci când încă mai pot.
-
5:32 - 5:34Nu își retrag banii.
-
5:34 - 5:37Rămân pentru că nu vor să își părăsească locuința.
-
5:37 - 5:42Și apoi se declanșează războiul și haosul.
-
5:42 - 5:45Amintirile din Rwanda încă sunt puternice.
-
5:45 - 5:51În 1994, am părăsit Sarajevo pentru a transmite despre genocidul din Rwanda.
-
5:51 - 5:56Între aprilie și august 1994,
-
5:56 - 6:01un milion de oameni au fost măcelăriți.
-
6:01 - 6:06Dacă acele 12.000 de scaune m-au înspăimântat,
-
6:06 - 6:08e un număr mare,
-
6:08 - 6:11gândiți-vă la acei un milion de oameni.
-
6:11 - 6:14Ca să înțelegeți mai bine, odată
-
6:14 - 6:19stăteam și mă uitam pe drum, cât vedeam cu ochii
-
6:19 - 6:25pe o distanță de cel puțin 1,5 km, erau grămezi de cadavre
-
6:25 - 6:27de două ori cât mine.
-
6:27 - 6:30Și nu era decât un mic procent al celor morți.
-
6:30 - 6:32Și erau mame care își țineau copiii
-
6:32 - 6:36chinuiți de ultimele clipe ale morții.
-
6:36 - 6:39Învățăm multe din război și
-
6:39 - 6:41vorbesc despre Rwanda
-
6:41 - 6:45pentru că e un loc unde, la fel ca în Africa de Sud,
-
6:45 - 6:49după 20 de ani, cicatricile se vindecă.
-
6:49 - 6:5356% dintre parlamentari sunt femei,
-
6:53 - 6:55ceea ce e fantastic,
-
6:55 - 6:59și scrie în Constituție că nu ai voie
-
6:59 - 7:02să pronunți cuvintele „hutu” sau „tutsi”.
-
7:02 - 7:06Nu ai voie să identifici pe nimeni după etnie,
-
7:06 - 7:11elementul care a declanșat acel măcel.
-
7:11 - 7:14Un prieten de-al meu mi-a spus cea mai frumoasă poveste pe care am auzit-o vreodată
-
7:14 - 7:15sau așa mi se pare mie.
-
7:15 - 7:20Erau un grup de copii, hutu și tutsi amestecați
-
7:20 - 7:23și un grup de femei care îi adoptau -
-
7:23 - 7:27copiii se aliniau și erau adoptați pe rând.
-
7:27 - 7:30Asta nu era nicio compensație, ești tutsi,
-
7:30 - 7:33ești hutu, e posibil ca tu să-mi fi ucis mama
-
7:33 - 7:35sau tatăl.
-
7:35 - 7:40Dar se aflau acolo cu toții, în semn de reconciliere
-
7:40 - 7:44și asta mi se pare fantastic.
-
7:44 - 7:47Oamenii mă întreabă de ce continuu să fac reportaje
-
7:47 - 7:49din mijlocul războaielor -
-
7:49 - 7:50iată de ce.
-
7:50 - 7:54Săptămâna viitoare mă întorc în Siria,
-
7:54 - 7:58iar acolo văd oameni foarte curajoși,
-
7:58 - 8:00unii luptă pentru democrație,
-
8:00 - 8:04lucruri care ni se par normale.
-
8:04 - 8:07De aceea sunt reporter de război.
-
8:07 - 8:12În 2004 am născut un băiețel,
-
8:12 - 8:15îl numesc copilul meu miracol,
-
8:15 - 8:18fiindcă după ce am văzut atâta moarte,
-
8:18 - 8:22distrugere, haos și suferință,
-
8:22 - 8:26s-a născut această rază de speranță.
-
8:26 - 8:30L-am botezat Luca, cel care aduce lumina,
-
8:30 - 8:35pentru că el chiar îmi luminează viața.
-
8:35 - 8:39Vă vorbesc de el fiindcă pe când avea 4 luni,
-
8:39 - 8:43redactorul știrilor externe m-a obligat să mă duc în Bagdad,
-
8:43 - 8:47unde am lucrat ca reporter pe timpul lui Sadam
-
8:47 - 8:49și după căderea Bagdadului.
-
8:49 - 8:53Am urcat în avion cu lacrimi în ochi
-
8:53 - 8:55fiindcă fusesem separată de fiul meu.
-
8:55 - 8:58Pe când mă aflam acolo,
-
8:58 - 9:00un politician irakian, prieten de-al meu,
-
9:00 - 9:03m-a întrebat de ce sunt acolo,
-
9:03 - 9:05de ce nu eram acasă cu Luca?
-
9:05 - 9:09I-am spus că trebuie să văd evenimentele. Era în 2004,
-
9:09 - 9:13începutul acelei perioade incredibil de sângeroase din Irak.
-
9:13 - 9:16„Trebuie să fiu martoră la aceste evenimente.
-
9:16 - 9:17Trebuie să transmit știrea.”
-
9:17 - 9:21El mi-a spus: „Du-te acasă,
-
9:21 - 9:24dacă pierzi momentul când îi dă primul dinte,
-
9:24 - 9:27când face primul pas, nu te vei ierta niciodată.
-
9:27 - 9:31Întotdeauna va exista alt război”.
-
9:31 - 9:35Din păcate, războaiele nu vor dispărea.
-
9:35 - 9:39Mă amăgesc când mă gândesc ca jurnalist,
-
9:39 - 9:41ca reporter, ca scriitor,
-
9:41 - 9:46la ce pot face să le opresc. Dar sunt incapabilă.
-
9:46 - 9:48Nu sunt Kofi Annan. Nici el nu poate opri războaiele.
-
9:48 - 9:51A încercat să negociere pentru Siria, dar nu a putut.
-
9:51 - 9:55Nu sunt negociator ONU.
-
9:55 - 9:57Nu sunt nici măcar medic care oferă ajutor umanitar,
-
9:57 - 10:00nu vă pot spune cât de neputincioasă m-am simțit
-
10:00 - 10:03să văd oameni murind în fața mea fără să-i pot salva.
-
10:03 - 10:07Nu sunt decât un martor.
-
10:07 - 10:12Rolul meu e să dau voce celor care nu pot vorbi.
-
10:12 - 10:16Un coleg a spus că asta e ca și cum ai lumina
-
10:16 - 10:18cele mai întunecate colțuri ale lumii.
-
10:18 - 10:21Și tocmai asta fac.
-
10:21 - 10:24Nu reușesc mereu,
-
10:24 - 10:27iar uneori e incredibil de frustrant fiindcă
-
10:27 - 10:29simți că scrii într-un vid
-
10:29 - 10:31sau că nimănui nu-i pasă.
-
10:31 - 10:33Cui îi pasă de Siria? De Bosnia?
-
10:33 - 10:35Cui îi pasă de Congo,
-
10:35 - 10:38Coasta de Fildeș, Liberia, Sierra Leone,
-
10:38 - 10:40de toate locurile asta
-
10:40 - 10:44pe care eu le voi ține minte toată viața?
-
10:44 - 10:47Dar meseria mea e să fiu martor,
-
10:47 - 10:50asta e esența muncii
-
10:50 - 10:53pe care noi, reporterii, o facem.
-
10:53 - 10:56Tot ce pot să fac e să sper
-
10:56 - 10:59fără să îmi pun speranța în politicieni -
-
10:59 - 11:01oricât mi-ar plăcea să cred
-
11:01 - 11:04că citesc ce scriu și că fac ceva,
-
11:04 - 11:07nu vreau să mă amăgesc singură.
-
11:07 - 11:11Dar sper că dacă rețineți ceva din ce am spus,
-
11:11 - 11:15oricare din povești mâine dimineață la micul-dejun,
-
11:15 - 11:17dacă rețineți povestea din Sarajevo
-
11:17 - 11:21sau din Rwanda,
-
11:21 - 11:23atunci mi-am făcut meseria.
-
11:23 - 11:25Vă mulțumesc!
-
11:25 - 11:33(Aplauze)
- Title:
- Janine di Giovanni: Ce am văzut în mijlocul războiului
- Speaker:
- Janine di Giovanni
- Description:
-
Reportera Janine di Giovanni a mers în cele mai fierbinți locuri din lume pentru a transmite reportaje din Bosnia, Sierra Leone și, recent, din Siria. Ea prezintă sclipiri de umanitate din mijlocul unor conflicte majore - și acea tranziție șocantă când o stradă familiară dintr-un oraș devine un câmp de luptă unde cad bombe.
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 11:53
Ariana Bleau Lugo approved Romanian subtitles for What I saw in the war | ||
Ariana Bleau Lugo accepted Romanian subtitles for What I saw in the war | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for What I saw in the war | ||
Madalina Dinita edited Romanian subtitles for What I saw in the war | ||
Madalina Dinita edited Romanian subtitles for What I saw in the war | ||
Madalina Dinita edited Romanian subtitles for What I saw in the war | ||
Madalina Dinita edited Romanian subtitles for What I saw in the war | ||
Madalina Dinita added a translation |