1
00:00:00,703 --> 00:00:03,515
Iată cum începe un război.

2
00:00:03,515 --> 00:00:06,781
Viața decurge normal,

3
00:00:06,781 --> 00:00:09,297
ai de gând să te duci la o petrecere,

4
00:00:09,297 --> 00:00:11,681
îți duci copiii la școală,

5
00:00:11,681 --> 00:00:14,394
îți faci programare la dentist.

6
00:00:14,394 --> 00:00:18,020
Apoi telefonul nu mai are ton,

7
00:00:18,020 --> 00:00:21,957
televiziunile nu mai transmit, pe străzi apar oameni înarmați,

8
00:00:21,957 --> 00:00:24,273
se creează baricade pe drumuri.

9
00:00:24,273 --> 00:00:28,750
Ritmul normal al vieții dispare.

10
00:00:28,750 --> 00:00:30,955
Se oprește.

11
00:00:30,955 --> 00:00:33,513
Vă voi spune povestea

12
00:00:33,513 --> 00:00:36,491
unei prietene bosnience deoarece

13
00:00:36,491 --> 00:00:40,868
cred că ilustrează perfect sentimentul.

14
00:00:40,868 --> 00:00:44,962
Într-o zi de aprilie 1992, se ducea la muncă,

15
00:00:44,962 --> 00:00:48,110
îmbrăcată în fustă scurtă și pantofi cu toc. Lucra la o bancă.

16
00:00:48,110 --> 00:00:51,634
Era o tânără mamă. Îi plăcea să meargă la petreceri.

17
00:00:51,634 --> 00:00:53,468
Era o persoană minunată.

18
00:00:53,468 --> 00:00:56,775
Dintr-odată vede un tanc

19
00:00:56,775 --> 00:00:59,981
pe strada principală din Sarajevo,

20
00:00:59,981 --> 00:01:03,533
distrugând tot în calea lui.

21
00:01:03,533 --> 00:01:07,564
Credea că visează, dar era adevărat.

22
00:01:07,564 --> 00:01:10,309
Fuge, așa cum am fi făcut cu toții,

23
00:01:10,309 --> 00:01:14,326
și se adăpostește în spatele unei pubele,

24
00:01:14,326 --> 00:01:16,925
îmbrăcată în fustă scurtă și încălțată cu pantofi cu toc.

25
00:01:16,925 --> 00:01:21,144
Pe când se ascundea, se simțea ridicol,

26
00:01:21,144 --> 00:01:23,840
dar vedea cum soldații trec cu tancul,

27
00:01:23,840 --> 00:01:26,200
vedea oamenii, haosul și

28
00:01:26,200 --> 00:01:30,827
se simțea ca Alice în Țara Minunilor,

29
00:01:30,827 --> 00:01:33,162
„alunecând în gaura de iepure,

30
00:01:33,162 --> 00:01:36,230
tot mai adânc în haos,

31
00:01:36,230 --> 00:01:41,631
iar viața mea nu va mai fi niciodată la fel.”

32
00:01:41,631 --> 00:01:45,418
Câteva săptămâni mai târziu, prietena mea se afla într-o mulțime de oameni,

33
00:01:45,418 --> 00:01:50,368
încercând să treacă cu fiul său în brațe

34
00:01:50,368 --> 00:01:52,904
pentru a-l da unui străin aflat într-un autobuz,

35
00:01:52,904 --> 00:01:55,928
unul din ultimele autobuze care plecau din Sarajevo

36
00:01:55,928 --> 00:01:59,093
pentru a duce copiii într-un loc sigur.

37
00:01:59,093 --> 00:02:03,203
Alături de mama ei, încerca să-și facă loc

38
00:02:03,203 --> 00:02:06,629
prin marea de oameni: „Ia-mi copilul! Ia-mi copilul”.

39
00:02:06,629 --> 00:02:12,682
I l-a dat cuiva pe fereastra autobuzului.

40
00:02:12,682 --> 00:02:15,550
Nu l-a văzut mulți ani după aceea.

41
00:02:15,550 --> 00:02:19,269
Asediul a durat 3 ani și jumătate,

42
00:02:19,269 --> 00:02:21,558
nu exista apă,

43
00:02:21,558 --> 00:02:26,847
curent, căldură, hrană -

44
00:02:26,847 --> 00:02:32,202
în mijlocul Europei și al secolului XX.

45
00:02:32,202 --> 00:02:36,004
Am avut onoarea de a fi unul dintre reporterii

46
00:02:36,004 --> 00:02:38,423
care au trăit acel asediu.

47
00:02:38,423 --> 00:02:41,461
A fost un privilegiu să mă aflu acolo,

48
00:02:41,461 --> 00:02:43,651
acolo am învățat tot,

49
00:02:43,651 --> 00:02:47,780
nu doar legat de meserie, ci și despre umanitate.

50
00:02:47,780 --> 00:02:50,135
Am învățat ce e compasiunea.

51
00:02:50,135 --> 00:02:53,946
Am învățat că oamenii obișnuiți pot deveni eroi,

52
00:02:53,946 --> 00:02:58,317
am învățat să împart. Am învățat despre spiritul de camaraderie.

53
00:02:58,317 --> 00:03:01,228
Dar mai ales, am învățat ce e iubirea.

54
00:03:01,228 --> 00:03:06,507
Chiar în mijlocul distrugerii, morții și haosului

55
00:03:06,507 --> 00:03:09,643
am văzut cum oamenii obișnuiți își ajutau vecinii,

56
00:03:09,643 --> 00:03:12,287
împărțeau mâncarea, își creșteau copiii,

57
00:03:12,287 --> 00:03:15,539
îi târau din mijlocul drumului pe cei împușcați de lunetiști,

58
00:03:15,539 --> 00:03:18,396
chiar dacă își puneau viața în pericol,

59
00:03:18,396 --> 00:03:21,647
ajutau răniții să urce în taxi

60
00:03:21,647 --> 00:03:24,268
pentru a ajunge la spital.

61
00:03:24,268 --> 00:03:27,487
Am aflat foarte multe despre mine.

62
00:03:27,487 --> 00:03:30,512
Martha Gellhorn, unul dintre eroii mei, a spus odată:

63
00:03:30,512 --> 00:03:35,710
„Nu poți iubi decât un singur război. Restul ține de responsabilitate”.

64
00:03:35,710 --> 00:03:39,246
După aceea, am fost trimisă ca reporter în multe războaie,

65
00:03:39,246 --> 00:03:41,875
le-am pierdut șirul,

66
00:03:41,875 --> 00:03:44,958
dar nimic nu se compară cu Sarajevo.

67
00:03:44,958 --> 00:03:48,913
Anul trecut în aprilie, m-am dus la o reuniune bizară -

68
00:03:48,913 --> 00:03:52,687
eu o numesc o reuniune nebună a foștilor colegi.

69
00:03:52,687 --> 00:03:57,030
Se împlineau 20 de ani de la asediu,

70
00:03:57,030 --> 00:03:59,502
de la începutul asediului din Sarajevo.

71
00:03:59,502 --> 00:04:03,942
Nu îmi place cuvântul „aniversare”, sună a petrecere,

72
00:04:03,942 --> 00:04:05,345
iar aceea nu era o petrecere.

73
00:04:05,345 --> 00:04:09,333
Era o reuniune sombră a reporterilor

74
00:04:09,333 --> 00:04:12,724
a lucrătorilor umanitari aflați acolo în timpul războiului,

75
00:04:12,724 --> 00:04:17,193
și, desigur, a oamenilor curajoși din Sarajevo.

76
00:04:17,193 --> 00:04:19,612
Ce m-a mișcat cel mai mult,

77
00:04:19,612 --> 00:04:21,353
ce mi-a atins inima

78
00:04:21,353 --> 00:04:23,523
pe când mergeam pe strada principală din Sarajevo,

79
00:04:23,523 --> 00:04:27,598
acolo unde prietena mea, Aida, vedea tancurile trecând acum 20 de ani,

80
00:04:27,598 --> 00:04:34,295
au fost cele peste 12.000 de scaune roșii,

81
00:04:34,295 --> 00:04:35,921
goale.

82
00:04:35,921 --> 00:04:38,190
Fiecare scaun simboliza

83
00:04:38,190 --> 00:04:41,907
o persoană care a murit în timpul asediului

84
00:04:41,907 --> 00:04:46,194
și asta doar în Sarajevo, nu în toată Bosnia.

85
00:04:46,194 --> 00:04:48,781
Scaunele se întindeau pe o suprafață mare

86
00:04:48,781 --> 00:04:51,055
din oraș,

87
00:04:51,055 --> 00:04:54,558
dar lucrul care te intrista cel mai mult

88
00:04:54,558 --> 00:04:57,414
erau scăunele pentru copii.

89
00:04:57,414 --> 00:05:00,541
Acum sunt reporter în Siria.

90
00:05:00,541 --> 00:05:03,731
Am început să fac reportaje acolo deoarece cred

91
00:05:03,731 --> 00:05:05,987
că e un lucru necesar.

92
00:05:05,987 --> 00:05:08,992
Cred că poveștile de acolo merită spuse.

93
00:05:08,992 --> 00:05:12,962
Văd iar șablonul războiului din Bosnia.

94
00:05:12,962 --> 00:05:15,191
Când am ajuns în Damasc,

95
00:05:15,191 --> 00:05:17,593
am văzut că oamenii

96
00:05:17,593 --> 00:05:21,153
nu credeau că războiul se apropie,

97
00:05:21,153 --> 00:05:23,088
era la fel ca în Bosnia,

98
00:05:23,088 --> 00:05:25,902
ca în aproape toate țările unde plana războiul.

99
00:05:25,902 --> 00:05:28,445
Oamenii nu vor să creadă că vine războiul

100
00:05:28,445 --> 00:05:31,912
și nu pleacă atunci când încă mai pot.

101
00:05:31,912 --> 00:05:33,582
Nu își retrag banii.

102
00:05:33,582 --> 00:05:37,477
Rămân pentru că nu vor să își părăsească locuința.

103
00:05:37,477 --> 00:05:41,516
Și apoi se declanșează războiul și haosul.

104
00:05:41,516 --> 00:05:45,319
Amintirile din Rwanda încă sunt puternice.

105
00:05:45,319 --> 00:05:51,473
În 1994, am părăsit Sarajevo pentru a transmite despre genocidul din Rwanda.

106
00:05:51,473 --> 00:05:56,322
Între aprilie și august 1994,

107
00:05:56,322 --> 00:06:00,523
un milion de oameni au fost măcelăriți.

108
00:06:00,523 --> 00:06:05,750
Dacă acele 12.000 de scaune m-au înspăimântat,

109
00:06:05,750 --> 00:06:07,822
e un număr mare,

110
00:06:07,822 --> 00:06:11,453
gândiți-vă la acei un milion de oameni.

111
00:06:11,453 --> 00:06:13,990
Ca să înțelegeți mai bine, odată

112
00:06:13,990 --> 00:06:19,071
stăteam și mă uitam pe drum, cât vedeam cu ochii

113
00:06:19,071 --> 00:06:25,160
pe o distanță de cel puțin 1,5 km, erau grămezi de cadavre

114
00:06:25,160 --> 00:06:26,884
de două ori cât mine.

115
00:06:26,884 --> 00:06:30,219
Și nu era decât un mic procent al celor morți.

116
00:06:30,219 --> 00:06:32,188
Și erau mame care își țineau copiii

117
00:06:32,188 --> 00:06:35,529
chinuiți de ultimele clipe ale morții.

118
00:06:35,529 --> 00:06:38,859
Învățăm multe din război și

119
00:06:38,859 --> 00:06:41,211
vorbesc despre Rwanda

120
00:06:41,211 --> 00:06:45,329
pentru că e un loc unde, la fel ca în Africa de Sud,

121
00:06:45,329 --> 00:06:49,311
după 20 de ani, cicatricile se vindecă.

122
00:06:49,311 --> 00:06:52,779
56% dintre parlamentari sunt femei,

123
00:06:52,779 --> 00:06:55,231
ceea ce e fantastic,

124
00:06:55,231 --> 00:06:59,257
și scrie în Constituție că nu ai voie

125
00:06:59,257 --> 00:07:02,430
să pronunți cuvintele „hutu” sau „tutsi”.

126
00:07:02,430 --> 00:07:06,299
Nu ai voie să identifici pe nimeni după etnie,

127
00:07:06,299 --> 00:07:10,845
elementul care a declanșat acel măcel.

128
00:07:10,845 --> 00:07:13,952
Un prieten de-al meu mi-a spus cea mai frumoasă poveste pe care am auzit-o vreodată

129
00:07:13,952 --> 00:07:15,435
sau așa mi se pare mie.

130
00:07:15,435 --> 00:07:20,352
Erau un grup de copii, hutu și tutsi amestecați

131
00:07:20,352 --> 00:07:23,066
și un grup de femei care îi adoptau -

132
00:07:23,066 --> 00:07:27,000
copiii se aliniau și erau adoptați pe rând.

133
00:07:27,000 --> 00:07:30,166
Asta nu era nicio compensație, ești tutsi,

134
00:07:30,166 --> 00:07:33,081
ești hutu, e posibil ca tu să-mi fi ucis mama

135
00:07:33,081 --> 00:07:34,927
sau tatăl.

136
00:07:34,927 --> 00:07:40,233
Dar se aflau acolo cu toții, în semn de reconciliere

137
00:07:40,233 --> 00:07:43,817
și asta mi se pare fantastic.

138
00:07:43,817 --> 00:07:46,659
Oamenii mă întreabă de ce continuu să fac reportaje

139
00:07:46,659 --> 00:07:48,871
din mijlocul războaielor -

140
00:07:48,871 --> 00:07:50,340
iată de ce.

141
00:07:50,340 --> 00:07:53,731
Săptămâna viitoare mă întorc în Siria,

142
00:07:53,731 --> 00:07:57,692
iar acolo văd oameni foarte curajoși,

143
00:07:57,692 --> 00:07:59,965
unii luptă pentru democrație,

144
00:07:59,965 --> 00:08:03,982
lucruri care ni se par normale.

145
00:08:03,982 --> 00:08:07,220
De aceea sunt reporter de război.

146
00:08:07,220 --> 00:08:11,688
În 2004 am născut un băiețel,

147
00:08:11,688 --> 00:08:14,883
îl numesc copilul meu miracol,

148
00:08:14,883 --> 00:08:17,929
fiindcă după ce am văzut atâta moarte,

149
00:08:17,929 --> 00:08:22,106
distrugere, haos și suferință,

150
00:08:22,106 --> 00:08:25,965
s-a născut această rază de speranță.

151
00:08:25,965 --> 00:08:30,162
L-am botezat Luca, cel care aduce lumina,

152
00:08:30,162 --> 00:08:35,085
pentru că el chiar îmi luminează viața.

153
00:08:35,085 --> 00:08:38,536
Vă vorbesc de el fiindcă pe când avea 4 luni,

154
00:08:38,536 --> 00:08:43,208
redactorul știrilor externe m-a obligat să mă duc în Bagdad,

155
00:08:43,208 --> 00:08:46,540
unde am lucrat ca reporter pe timpul lui Sadam

156
00:08:46,540 --> 00:08:49,419
și după căderea Bagdadului.

157
00:08:49,419 --> 00:08:52,513
Am urcat în avion cu lacrimi în ochi

158
00:08:52,513 --> 00:08:55,499
fiindcă fusesem separată de fiul meu.

159
00:08:55,499 --> 00:08:57,732
Pe când mă aflam acolo,

160
00:08:57,732 --> 00:09:00,467
un politician irakian, prieten de-al meu,

161
00:09:00,467 --> 00:09:02,941
m-a întrebat de ce sunt acolo,

162
00:09:02,941 --> 00:09:04,782
de ce nu eram acasă cu Luca?

163
00:09:04,782 --> 00:09:08,567
I-am spus că trebuie să văd evenimentele. Era în 2004,

164
00:09:08,567 --> 00:09:12,954
începutul acelei perioade incredibil de sângeroase din Irak.

165
00:09:12,954 --> 00:09:16,194
„Trebuie să fiu martoră la aceste evenimente.

166
00:09:16,194 --> 00:09:17,059
Trebuie să transmit știrea.”

167
00:09:17,059 --> 00:09:20,623
El mi-a spus: „Du-te acasă,

168
00:09:20,623 --> 00:09:23,909
dacă pierzi momentul când îi dă primul dinte,

169
00:09:23,909 --> 00:09:26,907
când face primul pas, nu te vei ierta niciodată.

170
00:09:26,907 --> 00:09:30,770
Întotdeauna va exista alt război”.

171
00:09:30,770 --> 00:09:35,111
Din păcate, războaiele nu vor dispărea.

172
00:09:35,111 --> 00:09:38,965
Mă amăgesc când mă gândesc ca jurnalist,

173
00:09:38,965 --> 00:09:40,731
ca reporter, ca scriitor,

174
00:09:40,731 --> 00:09:45,569
la ce pot face să le opresc. Dar sunt incapabilă.

175
00:09:45,569 --> 00:09:48,116
Nu sunt Kofi Annan. Nici el nu poate opri războaiele.

176
00:09:48,116 --> 00:09:51,093
A încercat să negociere pentru Siria, dar nu a putut.

177
00:09:51,093 --> 00:09:55,089
Nu sunt negociator ONU.

178
00:09:55,089 --> 00:09:57,372
Nu sunt nici măcar medic care oferă ajutor umanitar,

179
00:09:57,372 --> 00:10:00,198
nu vă pot spune cât de neputincioasă m-am simțit

180
00:10:00,198 --> 00:10:03,469
să văd oameni murind în fața mea fără să-i pot salva.

181
00:10:03,469 --> 00:10:07,304
Nu sunt decât un martor.

182
00:10:07,304 --> 00:10:12,358
Rolul meu e să dau voce celor care nu pot vorbi.

183
00:10:12,358 --> 00:10:15,591
Un coleg a spus că asta e ca și cum ai lumina

184
00:10:15,591 --> 00:10:18,353
cele mai întunecate colțuri ale lumii.

185
00:10:18,353 --> 00:10:21,000
Și tocmai asta fac.

186
00:10:21,000 --> 00:10:24,036
Nu reușesc mereu,

187
00:10:24,036 --> 00:10:26,577
iar uneori e incredibil de frustrant fiindcă

188
00:10:26,577 --> 00:10:28,783
simți că scrii într-un vid

189
00:10:28,783 --> 00:10:31,112
sau că nimănui nu-i pasă.

190
00:10:31,112 --> 00:10:33,361
Cui îi pasă de Siria? De Bosnia?

191
00:10:33,361 --> 00:10:35,374
Cui îi pasă de Congo,

192
00:10:35,374 --> 00:10:37,648
Coasta de Fildeș, Liberia, Sierra Leone,

193
00:10:37,648 --> 00:10:39,763
de toate locurile asta

194
00:10:39,763 --> 00:10:43,736
pe care eu le voi ține minte toată viața?

195
00:10:43,736 --> 00:10:46,989
Dar meseria mea e să fiu martor,

196
00:10:46,989 --> 00:10:50,171
asta e esența muncii

197
00:10:50,171 --> 00:10:52,712
pe care noi, reporterii, o facem.

198
00:10:52,712 --> 00:10:56,303
Tot ce pot să fac e să sper

199
00:10:56,303 --> 00:10:58,911
fără să îmi pun speranța în politicieni -

200
00:10:58,911 --> 00:11:01,308
oricât mi-ar plăcea să cred

201
00:11:01,308 --> 00:11:03,773
că citesc ce scriu și că fac ceva,

202
00:11:03,773 --> 00:11:06,933
nu vreau să mă amăgesc singură.

203
00:11:06,933 --> 00:11:11,150
Dar sper că dacă rețineți ceva din ce am spus,

204
00:11:11,150 --> 00:11:14,703
oricare din povești mâine dimineață la micul-dejun,

205
00:11:14,703 --> 00:11:17,385
dacă rețineți povestea din Sarajevo

206
00:11:17,385 --> 00:11:20,876
sau din Rwanda,

207
00:11:20,876 --> 00:11:23,449
atunci mi-am făcut meseria.

208
00:11:23,449 --> 00:11:25,487
Vă mulțumesc!

209
00:11:25,487 --> 00:11:32,717
(Aplauze)