Cum se formează calculii renali?

Conform statisticilor, cea mai mare piatră la rinichi cântărea peste 1 kg și avea diametrul de 17 centimetri. Pacientul nu a înghițit, efectiv, o piatră de mărimea unei nuci de cocos; pietrele la rinichi se formează în interiorul corpului. Deci, oare cum anume se formează aceștia? Și de ce este așa de dureroasă eliminarea lor? Arash Shadman ne împărtășește știința legată de calculii renali.

Lecție de Arash Shadman, animația de TED-Ed.

Conform statisticilor, cea mai mare
piatră la rinichi cântărea peste 1 kg

și avea diametrul de 17 centimetri.

Pacientul nu a înghițit o piatră
de mărimea unei nuci de cocos.

Pietrele la rinichi se formează
în interiorul corpului,

dar, din păcate, provoacă dureri atroce
atunci când sunt eliminate din corp.

Pietrele la rinichi sunt cristale solide
care se pot forma în rinichi,

uretere,

vezică

sau în uretră.

Urina conține compuși
care sunt alcătuiți din calciu,

sodiu,

potasiu,

oxalați,

acid uric

și fosfat.

Dacă nivelul acestor particule
crește prea mult

sau dacă urina devine prea acidă
sau prea alcalină,

aceste particule se adună la un loc
și se cristalizează.

Dacă nu ne ocupăm de problemă,

cristalele vor crește treptat,
în câteva săptămâni, luni sau chiar ani,

formând o piatră detectabilă.

Tipul de cristale care se formează
cel mai frecvent este oxalatul de calciu

și reprezintă aproximativ
80% din calculii renali.

Pietre mai puțin frecvente se formează
din fosfat de calciu sau acid uric.

O categorie de pietre
puțin diferită

alcătuită din fosfat de amoniu și magneziu
sau struvite,

pot fi cauzate de infecțiile bacteriene.

O altă categorie de pietre, întâlnite
și mai rar, rezultă din tulburări genetice

sau datorită unor medicamente.

O piatră la rinichi poate trece
neobservată până când începe să se miște.

Când piatra circulă din rinichi
spre ureter,

marginile ascuțite zgârie pereții
tractului urinar.

Terminațiile nervoase din acel țesut
transmit semnale de durere atroce

către sistemul nervos.

Aceste zgârieturi pot provoca
sânge în urină.

Pot fi însoțite de simptome
precum greață,

vomă

sau senzația de arsură la urinare.

Dacă piatra crește destul de mare
încât să blocheze fluxul de urină,

se poate crea o infecție,
sau o scurgere în sens invers

fapt care dăunează rinichilor.

Majoritatea pietrelor la rinichi
nu sunt așa de grave

și nici nu necesită tratament invaziv.

Formațiunile mai mici de 5 milimetri
în diametru

vor ieși, de obicei, singure din corp.

Doctorul va recomanda adesea
consumarea a mari cantități de apă

pentru a accelera procesul,

și, poate, niște analgezice.

Dacă piatra e un pic mai mare,
medicamentele alfa-blocante

ajută la relaxarea mușchilor
în ureter,

astfel încât pietrele să iasă mai ușor.

O altă medicație numită
citrat de sodiu

ajută la dizolvarea pietrelor,
prin crearea unei urine mai puțin acide.

Pentru pietrele de mărime medie,
de până la 10 milimetri,

o opțiune este de a le pulveriza
cu un dispozitiv care emite unde sonore.

Litotripsia extracorporeală cu undă de șoc
folosește impulsuri de mare intensitate

de energie ultrasonică țintită direct
pe piatră.

Impulsurile creează vibrații
chiar în interiorul pietrei

și mici bule de aer se izbesc de acesta.

Aceste forțe combinate strivesc piatra
în bucățele mici

care pot să iasă din corp
cu mai mare ușurință.

Însă distrugerea pietrei
cu sunete nu e suficientă

dacă piatra e prea mare.

Uneori, e nevoie de tratamente
mai invazive.

Un tub rigid numit stent poate fi
introdus în ureter pentru a-l lărgi.

Fibre optice pot distribui impulsuri laser
pentru a sfărâma piatra.

Pietrele mai pot fi îndepărtate
chirurgical, printr-o incizie

în spatele pacientului.

Dar cum am putea, oare, evita
formarea calculilor renali?

Pentru oamenii predispuși,

doctorul le poate recomanda
să bea multă apă,

care dizolvă oxalatul de calciu
și alți compuși

care, în final, se pot transforma
în calculi dureroși.

Mâncăruri precum cartofii prăjiți,

spanacul,

rubarba

și sfecla conțin mult oxalat,

iar doctorii ar putea recomanda
consumul limitat.

Deși calculul adesea conține calciu,

calciul aflat în mâncăruri și băuturi
poate ajuta

să lege oxalatul în tractul digestiv

înainte ca acesta să fie absorbit
și să ajungă la rinichi.

Dacă vi se formează o piatră
la rinichi, nu sunteți singuri.

Statisticile arată că ratele
sunt în creștere,

însă recordul acela probabil nu va fi
atins prea curând.