Un antropolog care aduce lumină în cazul celor „dispăruți”

În 36 de ani de conflict în Guatemala, 200.000 de civili au fost uciși și mai mult de 40.000 n-au fost identificați. Medicul legal și antropolog dechizător de drumuri, Fredy Peccerelli, împreună cu echipa sa, folosesc arheologie și relatări pentru a ajuta familiile să găsească trupurile celor dragi. Este o sarcină provocatoare, dar poate aduce liniște sufletească și uneori dreptate.

Guatemala își revine
după un conflict armat de 36 de ani,

un conflict petrecut
în timpul Războiului Rece.

În realitate, a fost
doar o mică insurgență de stânga

și un răspuns devastator
din partea statului.

Avem ca rezultat
200.000 de victime civile,

160.000 din aceștia uciși în comunități:

copii mici, bărbați, femei,
chiar și persoane în vârstă.

Apoi avem alți 40.000, cei dispăruți,

cei pe care-i căutăm și în ziua de azi.

Noi îi numim Desaparecidos (Dispăruții).

83% dintre victime sunt victime mayase,

descendenți ai locuitorilor
originari ai Americii Centrale

și doar aproximativ 17%
sunt de origine europeană.

Esențial este că tocmai cei
care ar trebui să ne apere,

poliția, armata, sunt cei
care au comis cele mai multe crime.

Familiile vor informații.

Vor să știe ce s-a întâmplat.
Vor trupurile celor dragi.

Dar mai presus de toate,
doresc ca voi,

doresc ca toată lumea să știe
că cei dragi lor n-au făcut nimic rău.

În cazul meu, tatăl meu a primit
amenințări cu moartea în 1980.

Și am plecat.
Am plecat și am venit aici.

Am crescut în New York,
de fapt, in Brooklyn,

am învățat la liceul New Utrecht
și am absolvit Colegiul Brooklyn.

Dar nu am știut
ce se întâmpla în Guatemala.

N-am vrut să știu, era prea dureros.

Abia în 1995 m-am hotărât
să fac ceva în privința asta.

Așa că m-am întors.

M-am întors în Guatemala
pentru a căuta cadavrele,

pentru a înțelege ce s-a întâmplat
și pentru a căuta o parte din mine.

Modul în care lucrăm este
să le oferim oamenilor informații.

Vorbim cu membrii familiei
și îi lăsăm să aleagă.

Îi lăsăm să decidă să ne spună poveștile,

să ne spună ce au văzut,
să ne spună despre cei dragi.

Chiar mai important, îi lăsăm să aleagă
să împărtășească o parte din ei înșiși.

O bucată, o esență, din cine sunt ei.

Și acel ADN e cel pe care-l vom compara
cu ADN-ul care vine de la schelete.

În timp ce facem asta, căutăm cadavrele.

Aceste schelete sunt vechi,

cele mai multe crime
s-au petrecut acum 32 de ani.

Când găsim mormântul,
scoatem pământul

curățăm cadavrul,
îl documentăm și îl dezgropăm.

Efectiv scoatem scheletul din pământ.

Odată ce avem cadavrele,
le ducem în oraș, în laboratorul nostru,

și începem un proces
prin care să înțelegem două lucruri:

unu, cum au murit oamenii.

Aici vedeți o rană prin împușcare
în spatele a capului

sau o rană de pumnal, de exemplu.

Alt lucru pe care vrem să-l înțelegem
este cine sunt.

Dacă e vorba de un copil sau un adult.

Dacă e o femeie sau un bărbat.

După finalizarea analizei
luăm un mic fragment de os

și extragem ADN din el.

Luăm ADN-ul și îl comparăm
cu ADN-ul familiilor, bineînțeles.

Cel mai bun mod de a explica
e prin intermediul a două cazuri.

Primul este cazul jurnalului militar.

Acesta e un document luat pe furiș
de undeva, în 1999.

Și ceea ce vedeți
e statul urmărind oamenii,

oameni care, ca și voi,
au vrut să-și schimbe țara,

și au notat totul.

Unul dintre lucrurile
pe care le-au notat e data execuției.

În interiorul dreptunghiului galben
vedeți un cod, un cod secret: 300.

Și apoi vedeți o dată.

300 înseamnă "executat"
și data este cea a execuției.

Asta va căpăta importanță imediat.

Am efectuat o exhumare în 2003

când am exhumat 220 de cadavre,
din 53 de morminte dintr-o bază militară.

Mormăntul 9, însă, s-a potrivit
cu familia lui Sergio Saul Linares.

Sergio a fost profesor universitar.

Absolvise Universitatea din Iowa

și s-a întors în Guatemala
pentru a-și schimba țara.

A fost prins în 23 februarie 1984.

După cum vedeți acolo,
a fost executat în 29 martie 1984.

Era incredibil.

Aveam cadavrul, datele
despre familie și ADN-ul lor,

iar acum aveam documente
care ne spuneau exact ce s-a întâmplat.

Dar cel mai important este
că două săptămâni mai târziu,

am găsit o altă potrivire

din același mormânt, cu Amancio Villatoro.

ADN-ul acelui cadavru se potrivea
cu ADN-ul acestei familii.

Apoi am observat că și el era în jurnal.

Dar a fost uimitor să vedem că și el
a fost executat pe 29 Martie, 1984.

Așa că ne-am gândit: hmm,
câte corpuri erau în mormânt?

Șase.

Atunci ne-am întrebat câți oameni
fuseseră executați pe 29 Martie 1984?

Exact. Șase.

Deci avem Juan de Dios,
Hugo, Moises și Zoilo.

Toți executați în aceeași dată,

prinși în diferite locații
și la momente diferite.

Toți puși în acel mormânt.

Tot ce aveam nevoie acum
era ADN-ul celor patru familii.

Așa că i-am căutat și i-am găsit.

Am identificat cele șase corpuri
și le-am înapoiat la familiile lor.

Alt caz de care vreau să vă spun

e cel al bazei militare CREOMPAZ.

Înseamnă "a crede în pace",
dar de fapt acronimul înseamnă

Centrul Comandamentului Regional
Pentru Operații de Menținerea Păcii.

Aici antrenează armata guatemaleză
forțele străine de menținerea păcii,

cele care servesc ONU
și se duc în țări precum Haiti și Congo.

Ei bine, avem mărturii care atestă

că în această bază militară,
au existat corpuri, au existat morminte.

Deci ne-am dus acolo cu un mandat
și cam la două ore după ce am intrat,

am găsit primul din 84 de morminte,
un total de 533 de corpuri.

Dacă te gândești,

apărătorii păcii erau antrenați
deasupra cadavrelor.

E de necrezut.

Dar cadavrele, majoritatea cu fața în jos,
cu mâinile legate la spate,

cu legături la ochi,
cu tot felul de traume.

Erau oameni lipsiți de apărare
care au fost executați.

Oameni căutați de 533 de familii.

Ne vom concentra pe mormăntul 15.

Mormăntul 15, am observat,
era un mormânt plin de femei și copii,

63.

Ne-a făcut să ne gândim imediat,

vai, unde a mai fost un caz ca acesta?

Când am ajuns la Guatemala în 1995,

am auzit de un masacru
petrecut în 14 Mai 1982,

când armata a venit, a ucis bărbații

și a luat femeile și copiii în elicoptere
la o locație necunoscută.

Ei bine, ce credeți?

Îmbrăcămintea din acest mormânt
se potrivea cu îmbrăcămintea

din regiunea de unde
fuseseră luate aceste persoane

de unde proveneau aceste femei și copii.

Am analizat ADN-ul și ce credeți?

I-am identificat pe Martina Rojas
și pe Manuel Chen,

ambii dispăruți în acel caz;
acum puteam dovedi.

Aveam probe fizice care dovedeau
că acest lucru se întâmplase,

că aceste persoane
fuseseră aduse la această bază.

Acum, Manuel Chen avea trei ani.

Mama lui s-a dus la râu să spele rufe
și l-a lăsat cu un vecin.

Atunci s-a întâmplat să vină armata,

atunci a fost luat într-un elicopter
și n-a mai fost văzut

până când l-am găsit în mormântul 15.

Acum prin știință, arheologie,
antropologie, genetică,

le dăm o voce celor fără glas.

Dar facem mai mult decât atât.
Furnizăm dovezi pentru procese,

cum ar fi procesul de genocid
de anul trecut în Guatemala,

unde generalul Ríos Montt
a fost găsit vinovat de genocid

și condamnat la 80 de ani.

Am venit să vă spun astăzi
că asta se întâmplă peste tot.

Se întâmplă în Mexic,
chiar în fața noastră, astăzi.

Nu putem lăsa să continue.

Acum trebuie să ne adunăm
și să decidem

că nu vom mai accepta
să avem persone dispărute.

Deci fără dispăruți.

Bine? Nici un dispărut.

Mulțumesc.

(Aplauze)