Steven Schwaitzberg: Un traducător universal pentru chirurgi

Chirurgia laparoscopică foloseşte incizii minim-invazive, ceea ce înseamnă mai puţină durere şi perioade de recuperare mai scurte pentru pacienţi. Dar Steven Schwaitzberg s-a lovit de două probleme în predarea acestor tehnici chirurgilor din lume: limba şi distanţa. El povesteşte cum o tehnologie nouă, care combină conferinţa video cu un traducător universal în timp real, ar putea să ajute. (Filmat la TEDxBeaconStreet.)

Vreau să vă vorbesc despre două lucruri în această seară.

Primul:

A preda chirurgie şi a face chirurgie

e foarte greu.

Al doilea,

e că limba e unul din cele mai profunde lucruri

care ne separă peste tot prin lume.

Şi în micul meu colţ de lume,

aceste două lucruri sunt legate,

şi vreau să vă spun cum în această seară.

Nimeni nu îşi doreşte o operaţie.

Cine de aici a fost operat?

Aţi dorit-o?

Păstraţi mâinile ridicate dacă aţi vrut să fiţi operaţi.

Nimeni nu vrea o operaţie.

În special, nimeni nu vrea o operaţie

cu instrumente ca acestea prin incizii mari

care produc multă durere,

care te ţin departe de serviciu sau de şcoală mult timp,

care lasă o cicatrice mare.

Dar dacă trebuie să ai o operaţie,

îţi doreşti o operaţie minim-invazivă.

Despre asta vreau să vă vorbesc astă‑seară --

despre cum executarea şi predarea acestui tip de chirurgie

ne-a făcut să căutăm

un translator universal mai bun.

Acest tip de chirurgie este dificil,

şi începe cu a-i adormi pe oameni,

a le introduce dioxid de carbon în abdomen,

a-i umfla ca pe un balon,

a le înfige unul din aceste obiecte ascuţite în abdomen --

o ustensilă periculoasă --

şi a folosi intrumentele, şi a le privi pe un ecran de televizor.

Să vedem cum arată.

Aceasta e o operaţie de vezică biliară.

Facem un milion de asemenea operaţii pe an

doar în Statele Unite.

Asta se întâmplă în realitate. Nu curge sânge.

Vedeți cât sunt de concentraţi chirurgii,

de câtă concentrare e nevoie.

Se vede pe feţele lor.

E greu să predai și nu e deloc uşor să înveţi.

Facem cam cinci milioane de asemenea operaţii în Statele Unite

şi poate 20 de milioane în lume.

În regulă, aţi auzit expresia:

"E un chirurg înnăscut."

Daţi-mi voie să vă spun, chirurgii nu sunt născuţi.

Nici nu se produc.

Nu există mici incubatoare în care producem chirurgi.

Chirurgii sunt pregătiţi pas cu pas.

Începe cu o fundaţie, abilităţi de bază.

Construim pe această fundaţie şi îi ducem pe oameni, sperăm, în sala de operaţii,

unde învaţă să fie asistenţi.

Apoi îi învăţăm să fie chirurgi în pregătire.

Şi după ce au făcut asta timp de cam cinci ani,

primesc mult râvnita certificare a comisiei.

Dacă ai nevoie de o operaţie, preferi să te opereze

un medic atestat de către comisie.

Primeşti certificarea,

şi poţi începe să practici chirurgia.

Şi, într-un final, dacă ai noroc, obţii excelenţa.

Această fundaţie e atât de importantă

încât câţiva dintre noi,

din cea mai mare asociaţie de chirurgie generală din Statele Unite, SAGES,

am început la sfârşitul anilor 1990 un program de pregătire

care să asigure faptul că fiecare chirurg care practică chirurgia minim-invazivă

are o puternică fundaţie de cunoştinţe şi abilităţi

necesare executării procedurilor.

Ştiinţa din spatele acestui proces e atât de puternică

încât el e cerut obligatoriu de către Consiliul American de Chirurgie

pentru ca un tânăr chirurg să îşi primească ceritificarea.

Nu e o prezentare, nu e un curs,

ci toate laolaltă plus o evaluare foarte riguroasă.

E dificil.

În acest ultim an,

unul din partenerii noştri, Colegiul American al Chirurgilor,

a făcut echipă cu noi pentru a anunţa

că toţi chirurgii trebuie să fie certificaţi FCL (Fundamentele Chirurgiei Laparoscopice)

înainte de a efectua operaţii minim-invazive.

Şi vorbim doar despre medici din SUA şi Canada?

Nu, tocmai am spus toţi chirurgii.

A aduce deci această educaţie şi pregătire în toată lumea

e o sarcină foarte extinsă,

de care sunt personal încântat deoarece călătorim în jurul lumii.

SAGES face operaţii peste tot prin lume, învăţându-i şi educându-i pe chirurgi.

Avem deci o problemă, şi una din probleme e distanţa.

Nu putem călători peste tot.

Trebuie să facem din lume un loc mai mic.

Şi cred că putem crea câteva modalități pentru asta.

Şi una din modalitățile care îmi plac este suportul video.

M-a inspirat un prieten.

Acesta e Allan Okrainec din Toronto.

El a demonstrat

că îi poţi învăţa pe oameni să facă operaţii

folosind conferinţele video.

Iată-l pe Allan predând unui chirurg vorbitor de engleză din Africa

aceste abilităţi fundamentale,

necesare chirurgiei minim-invazive.

Foarte inspirator.

Dar pentru acest examen, care e foarte greu,

avem o problemă.

Chiar şi dintre cei ce susţin că vorbesc engleza,

doar 14% reuşesc.

Pentru că pentru ei nu e un test de chirurgie,

ci un test de engleză.

Daţi-mi voie să vă aduc programul local.

Eu lucrez la Spitalul Cambridge.

E insituţia principală de predare a Şcolii Medicale Harvard.

Avem mai bine de 100 de traducători acoperind 63 de limbi,

şi cheltuim milioane de dolari doar în micul nostru spital.

E un mare efort cu muncă intensivă.

Dacă vă gândiţi la sarcina mondială

de a încerca să vorbeşti cu pacienţii tăi --

nu doar a-i învăţa pe chirurgi, ci numai a încerca să le vorbeşti pacienţilor --

nu sunt destui traducători în lume.

Avem nevoie să folosim tehnologia pentru a ne ajuta în această sarcină.

În spitalul nostru îi vedem pe toţi, de la profesori de la Harvard

până la oameni care au sosit aici săptămâna trecută.

Şi nu aveţi nicio idee cât de greu e

să vorbeşti cu cineva sau să ai grijă de cineva cu care nu poţi vorbi.

Şi nu există tot timpul un traducător disponibil.

Aşa că avem nevoie de instrumente.

Avem nevoie de un traducător universal.

Un lucru cu care vreau să rămâneţi din această prezentare

e că nu-i vorba despre noi predicând lumii.

E de fapt despre stabilirea unui dialog.

Avem multe de învăţat.

Aici în Statele Unite cheltuim mai mulţi bani per persoană

pentru rezultate care nu sunt mai bune decât în multe alte ţări din lume.

Poate că avem și noi ceva de învăţat.

Mă pasionează predarea acestor abilităţi FCL în toată lumea.

În acest ultim an am fost în America Latină, am fost în China,

să vorbesc despre fundamentele chirurgiei laparoscopice.

Şi peste tot pe unde merg bariera e:

"Vrem asta, dar avem nevoie de ea în limba noastră."

Iată deci ce credem că vrem să facem:

Imaginaţi-vă un curs

în care putem să le vorbim oamenilor în limba lor maternă simultan.

Vreau să le vorbesc oamenilor din Asia, America Latină, Africa, Europa

fluent, cu precizie

şi eficace din punct de vedere al costului, folosind tehnologia.

Şi trebuie să fie bi-direcţional.

Şi ei trebuie să poată să ne înveţe ceva.

E o sarcină mare.

Aşa că am căutat un translator universal; credeam că există deja vreunul.

Pagina voastră web are translator, telefonul mobil are translator,

dar nu exista nimic suficient de bun pentru a preda chirurgia.

Pentru că avem nevoie de un lexicon. Ce e un lexicon?

Un lexicon e ansamblul terminologic specific ce descrie un domeniu.

Am nevoie de un lexicon medical.

Şi în cadrul lui, am nevoie de un lexicon chirurgical.

Asta e o sarcină foarte mare. Trebuie să lucrăm la asta.

Daţi-mi voie să vă arăt ce facem.

Aceasta e cercetare -- nu se poate cumpăra.

Lucrăm cu oamenii de la IBM Research de la Centrul de Accesibilitate

să combinăm tehnologii care să conlucreze la crearea translatorului universal.

Începe cu un sistem cadru

în care, atunci când chirurgul îşi predă cursul,

în cadrul unei tehnologii de subtitrare,

adăugăm o altă tehnologie pentru conferinţe video.

Dar nu avem cuvintele încă, aşa că adăugăm o a treia tehnologie.

Acum avem cuvintele,

şi putem aplica liantul special: traducerea.

Punem cuvintele într-o fereastră sus şi apoi aplicăm magia.

Lucrăm cu o a patra tehnologie.

În acest moment avem acces la unsprezece perechi de limbi.

Vor urma mai multe, pentru că ne gândim să facem lumea un loc mai mic.

Aş dori să vă arăt prototipul nostru

prin care combinăm aceste tehnologii care nu comunică între ele întotdeauna

pentru a deveni ceva util.

Povestitor: Fundamentele Chirurgiei Laparoscopice.

Modulul cinci: exersarea abilităţilor manuale.

Studenţii pot afişa subtitrări în limba lor maternă.

Steven Schwaitzberg: Dacă eşi în America Latină,

apeşi pe butonul "Vreau în spaniolă"

şi cuvintele apar în timp real în spaniolă.

Dar dacă se întâmplă să fii în Beijing în acelaşi timp,

prin folosirea tehnologiei într-o manieră constructivă,

poţi avea cursul în mandarină sau rusă --

încontinuu, simultan, fără traducători umani.

Dar acestea sunt cursurile.

Dacă vă aduceţi aminte ce vă spuneam despre FCL la început,

e vorba despre cunoştinţe şi aptitudini.

Într-o operaţie, diferenţa

dintre a face ceva cu succes sau nu

ar putea fi mişcarea mâinii cu atât.

Aşa că vom duce totul cu un pas mai departe;

l-am adus înapoi pe prietenul meu Allan.

Allan Okrainec: Astăzi vom exersa suturile.

În felul acesta se ţine acul.

Apucă acul la vârf.

E important să fii precis.

Ţinteşte punctele negre.

Orientează-ţi bucla în felul acesta.

Acum poţi să tai.

Foarte bine Oscar. Ne vedem săptămâna viitoare.

SS: Deci la asta lucrăm

în căutarea unui translator universal.

Vrem să fie bi-direcţional.

Există o nevoie de a învăţa, la fel ca şi cea de a preda.

Îmi pot imagina un milion de utilizări pentru un instrument ca acesta.

Cum ne gândim la intersecţii dintre tehnologii --

toată lumea are un telefon mobil cu cameră --

putem folosi asta peste tot,

fie că e sănătate, îngrijirea pacienţilor,

inginerie, drept, conferinţe, traducerea de filme.

E un instrument universal.

Pentru a depăși barierele,

trebuie să învăţăm să le vorbim oamenilor,

să le cerem oamenilor să lucreze la traducere.

Avem nevoie de el în viaţa de zi cu zi,

pentru a transforma lumea într-un loc mai mic.

Vă mulţumesc frumos.

(Aplauze)