Cum să filtrăm știrile

Vezi lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/how-a-alege-ta-news-Damon-maro

Odată cu apariția internetului și a rețelelor sociale, știrile sunt distribuite cu o viteză incredibilă cu ajutorul unui număr fără precedent de instituții mass-media. Cum alegem ce noutăți consumăm? Damon Brown analizează modul în care opiniile și faptele (și, uneori, fapte manipulate) își fac loc între rândurile știrilor și comentează asupra modului în care cititorul inteligent poate să le deosebească.

Cum aflăm ce se întâmplă în lume?

Informaţiile disponibile
printr-un simplu clic

sunt infinite,

dar timpul şi energia noastră

pentru a le asimila
şi evalua sunt limitate.

Toate informaţiile din lume

nu ne vor fi de folos

dacă nu ştim cum să citim ştirile.

Pentru bunicii, părinţii,

sau chiar şi pentru fraţii mai mari

această idee ar fi sunat ciudat.

Cu doar câteva zeci de ani în urmă,

ştirile erau atotcuprinzătoare.

Opţiunile erau limitate

la câteva reviste de interes general,

şi ziare de mare circulație,

la trei sau patru reţele tv,

unde spicheri de nădejde
transmiteau știrile

la aceeaşi oră în fiecare după-amiază.

Dar au apărut probleme cu acest sistem

odată cu răspândirea mass-mediei.

În timp ce se ştia că statele autoritare

controlau şi cenzurau informaţiile,

o serie de scandaluri au arătat

că guvernele democrate derutau publicul,

adesea cu cooperarea mass-mediei.

Dezvăluiri ale unor războaie muşamalizate,

asasinări secrete şi corupţie politică

au compromis încrederea publicului

în relatările oficiale

prezentate de sursele guvernamentale.

Lipsa de încredere în controlorii media

a dus la apariţia unor ziare,

emisiuni radio şi ştiri prin cablu
alternative,

în concurenţă
cu principalele surse de informare,

oferind știri din perspective diferite.

Recent, internetul a multiplicat

cantitatea de informaţii şi opinii,

prin reţelele de socializare,
bloguri şi videoclipuri online,

transformând fiecare cetăţean
într-un potenţial reporter.

Dar dacă toţi sunt reporteri,
nimeni nu este,

şi diverse surse se contrazic

asupra faptelor efective.

Deci cum afli ce este adevărat
sau aproape de adevăr?

Cea mai bună variantă
este să citiţi ştirea originală,

nefiltrată de intermediari.

În locul articolelor
despre studii ştiinţifice

sau despre discursurile politicienilor,

adesea puteţi găsi materialul original

pentru a-l interpreta voi înșivă.

Pentru evenimente de actualitate,

urmăriţi reporteri
pe site-urile de socializare.

În timpul evenimentelor majore,

cum ar fi Primăvara Arabă,

sau protestele din Ucrania,

prezentatorii de ştiri şi bloggerii

au postat actualizări şi înregistrări

din mijlocul haosului.

Deşi mulţi dintre cei din urmă

apar în articole sau emisiuni,

reţineţi că aceste versiuni ajustate

combină adesea vocea
celor care au fost acolo

cu comentariile editorilor
ce n-au fost prezenți.

În acelaşi timp,
cu cât povestea e mai haotică,

cu atât mai puţin
trebuie s-o urmărim în timp real.

În cazul unor evenimente

cum ar fi atacuri teroriste,

sau dezastre naturale,

mass media încearcă să difuzeze continuu

chiar şi atunci când nu sunt disponibile
noi informaţii sigure,

uneori ducând la informaţii incorecte,

sau la acuzarea falsă
a unor persoane inocente.

Este uşor să devenim neliniştiţi,

dar căutând ultimele informaţii

doar de câteva ori pe zi,

nu o dată la câteva minute,

dă timp detaliilor să apară,

şi rapoartelor false să fie dezminţite.

Deşi jurnalismul are ca scop
obiectivitatea,

uneori nu poate fi evitată
subiectivitatea.

Când nu putem afla povestea direct,

putem citi despre aceasta
în mai multe surse,

care folosesc reporteri diferiţi

şi intervievează diverşi experţi.

Când aflăm informaţii din diverse surse

putem observa diferenţele

și ne vom forma o idee de ansamblu.

E foarte important să separăm
faptele de opinii.

Folosirea cuvintelor
„cred, posibil, probabil"

indică faptul că organul de presă

este prudent, sau mai rău,
face presupuneri.

Feriţi-vă de rapoartele ce se bazează
pe surse anonime.

Acestea ar putea fi persoane
ce n-au nici o legătură cu povestea,

sau sunt interesate
de influenţarea acesteia;

din cauza anonimităţii

aceştia nu pot fi trași la răspundere

pentru informaţiile furnizate.

În cele din urmă, ce-i mai important,

încercaţi să verificaţi ştirea

înainte de a o răspândi.

În timp ce media socială ne permite

să aflăm mai uşor adevărul,

aceasta permite și răspândirea zvonurilor

înainte de a fi verificate,

şi minciunilor să supravieţuiască

mult timp după ce au fost dezminţite.

Aşa că, înainte să distribuiţi
articole de necrezut

căutaţi pe internet informaţii adiţionale

sau context pe care poate l-aţi ratat,

dar şi ce spun alţii despre asta.

Astăzi, suntem mai liberi ca niciodată

de vechii controlori media,

care obişnuiau să controleze
fluxul de informaţii.

Dar odată cu libertatea
vine şi responsabilitatea:

responsabilitatea de a ne filtra
experiențele

şi de a ne asigura
că acest flux de informaţii

nu ne inundă,

lăsându-ne mai puțin informați
decât la început.