Cum să filtrăm știrile

Vezi lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/how-a-alege-ta-news-Damon-maro

Odată cu apariția internetului și a rețelelor sociale, știrile sunt distribuite cu o viteză incredibilă cu ajutorul unui număr fără precedent de instituții mass-media. Cum alegem ce știri consumăm? Damon Brown analizează modul în care opiniile și faptele (și uneori fapte manipulate) își fac loc în rândurile știrilor și comentează asupra modului în care cititorul inteligent poate să le deosebească.

Cum afli ce se întâmplă în lume?

Cantitatea de informații disponibilă
doar la un clic distanță

pare infinită,

dar timpul şi energia

pentru a le asimila
şi evalua sunt limitate.

Toate informaţiile din lume

nu ne vor fi de folos

decât dacă știm să filtrăm informațiile.

Pentru bunicii, părinţii,

sau chiar şi pentru fraţii mai mari

această idee ar fi sunat ciudat.

Cu doar câteva decenii în urmă,

știrile erau atotcuprinzătoare.

Opţiunile erau limitate

la câteva reviste de interes general,

ziare de mare circulație

și la trei sau patru canale tv,

unde câțiva prezentatori de nădejde
transmiteau știrile

la aceeași oră în fiecare seară.

Dar problemele acestui sistem au apărut

odată cu creșterea mass-mediei.

Deși se știa că statele autoritare

controlau şi cenzurau informaţiile,

o serie de scandaluri au arătat

că și guvernele democrate
derutau publicul,

adesea cu ajutorul mass-mediei.

Dezvăluiri ale unor războaie mușamalizate,

asasinări secrete şi corupţie politică

au compromis încrederea publicului

în relatările oficiale

prezentate de sursele guvernamentale.

Această lipsă de încredere
în titanii mass-mediei

a dus la apariţia unor ziare,

emisiuni radio și televiziuni alternative,

ce concurau cu principalele
surse de informare

și prezentau știrile
din perspective diferite.

Recent, internetul a multiplicat

cantitatea de informații și opinii.

Cu ajutorul rețelelor de socializare,
a blogurilor și a videoclipurilor online,

fiecare cetățean a devenit
un potențial reporter.

Dar dacă toţi sunt reporteri,
nimeni nu este,

şi diverse surse se contrazic
nu doar asupra opiniilor,

ci și asupra faptelor.

Deci cum afli ce e adevărat
sau apropiat de adevăr?

Cea mai bună variantă
e să citiți știrea originală,

nefiltrată de intermediari.

În locul articolelor
despre studii științifice

sau despre discursurile politicienilor,

adesea puteţi găsi materialul original

pentru a-l interpreta singuri.

Pentru știrile de actualitate,

urmăriți reporteri
pe rețelele de socializare.

În timpul evenimentelor majore,

cum ar fi Primăvara Arabă,

sau protestele din Ucrania,

prezentatorii de ştiri şi bloggerii

au postat actualizări şi înregistrări

din mijlocul haosului.

Deşi mulţi dintre cei din urmă

apar în articole sau emisiuni,

reţineţi că aceste versiuni ajustate

combină adesea vocea
celor care au fost acolo

cu comentariile editorilor
ce n-au fost prezenți.

În acelaşi timp,
cu cât povestea e mai haotică,

cu atât mai puţin
trebuie s-o urmărim în timp real.

În cazul unor evenimente

cum ar fi atacuri teroriste,

sau dezastre naturale,

mass media încearcă să difuzeze continuu

chiar şi atunci când nu sunt disponibile
noi informaţii sigure,

uneori ducând la informaţii incorecte,

sau la acuzarea falsă
a unor persoane inocente.

Este uşor să devenim neliniştiţi,

dar căutând ultimele informaţii

doar de câteva ori pe zi,

nu o dată la câteva minute,

dă timp detaliilor să apară,

şi rapoartelor false să fie dezminţite.

Deşi jurnalismul are ca scop
obiectivitatea,

uneori nu poate fi evitată
subiectivitatea.

Când nu putem afla povestea direct,

putem citi despre aceasta
în mai multe surse,

care folosesc reporteri diferiţi

şi intervievează diverşi experţi.

Când aflăm informaţii din diverse surse

putem observa diferenţele

și ne vom forma o idee de ansamblu.

E foarte important să separăm
faptele de opinii.

Folosirea cuvintelor
„cred, posibil, probabil"

indică faptul că organul de presă

este prudent, sau mai rău,
face presupuneri.

Feriţi-vă de rapoartele ce se bazează
pe surse anonime.

Acestea ar putea fi persoane
ce n-au nici o legătură cu povestea,

sau sunt interesate
de influenţarea acesteia;

din cauza anonimităţii

aceştia nu pot fi trași la răspundere

pentru informaţiile furnizate.

În cele din urmă, ce-i mai important,

încercaţi să verificaţi ştirea

înainte de a o răspândi.

În timp ce media socială ne permite

să aflăm mai uşor adevărul,

aceasta permite și răspândirea zvonurilor

înainte de a fi verificate,

şi minciunilor să supravieţuiască

mult timp după ce au fost dezminţite.

Aşa că, înainte să distribuiţi
articole de necrezut

căutaţi pe internet informaţii adiţionale

sau context pe care poate l-aţi ratat,

dar şi ce spun alţii despre asta.

Astăzi, suntem mai liberi ca niciodată

de vechii controlori media,

care obişnuiau să controleze
fluxul de informaţii.

Dar odată cu libertatea
vine şi responsabilitatea:

responsabilitatea de a ne filtra
experiențele

şi de a ne asigura
că acest flux de informaţii

nu ne inundă,

lăsându-ne mai puțin informați
decât la început.