Mitch Resnick: Să-i învățăm pe copii să programeze

Programarea nu e doar pentru cei deștepți în calculatoare, spune Mitch Resnick de la MIT Media Lab, e pentru toată lumea. Într-o discuție amuzantă, bogată în demonstrații, Resnick evidențiază beneficiile programării pentru copiii care o învață, astfel ca ei să poată nu doar ”citi” noi tehnologii, ci și crea. (Filmat la TEDxBeaconStreet)

Eram într-o sâmbătă după-amiază în luna mai,

și mi-am dat seama brusc

că a doua zi era Ziua Mamei,

și nu-i luasem niciun cadou mamei,

așa că am început să mă gândesc

ce i-aș putea oferi mamei de Ziua Mamei?

M-am gândit, ce-ar fi să-i fac

o felicitare interactivă de Ziua Mamei

folosind Programul Scratch pe care l-am creat

cu echipa mea de cercetători a Laboratorului MIT Media?

Am dezvoltat acest program pentru ca oamenii să creeze cu usurință

propriile lor povești interactive, jocuri și animație,

și apoi să-și împărtășească creațiile unii cu alții.

M-am gândit că ar fi o ocazie bună să folosesc Scratch

să-i fac o felicitare interactivă mamei.

Înainte de a-i face o felicitare de ziua mamei,

m-am gândit să arunc o privire

la site-ul Scratch.

În ultimii ani, copiii din lumea întreagă,

8 ani sau mai mari, și-au împărtășit proiectele

și m-am gândit, din acele trei milioane de proiecte,

dacă s-a mai gândit altcineva să ofere felicitări de Ziua Mamei.

Așa că în căsuța de căutare am tastat

„Ziua Mamei”,

și am fost surprins și încântat să văd o listă întreagă

cu zeci și sute de felicitări de Ziua Mamei

care apăreau pe site-ul Scratch,

multe chiar în ultimele 24 de ore

postate în ultimul moment ca mine.

Am început să mă uit la ele. (Muzică)

Am văzut una cu un pisoi,

cu mama lui, căreia îi ura "La Mulți Ani de Ziua Mamei!”

Iar creatoarea oferea mamei

posibilitatea să mai vadă o dată urarea.

Altă felicitare era un proiect interactiv, care,

atunci când mișcai mouse-ul peste literele din
"La mulți ani de Ziua Mamei",

dezvăluia un slogan special pentru Ziua Mamei.

(Muzică) În alta, creatoarea spunea o poveste

despre cum a căutat pe Google să afle

când este Ziua Mamei.

(Tastare) Și după ce a aflat când e Ziua Mamei,

a trimis o felicitare specială pentru Ziua Mamei,

care îi arăta mamei cât de mult o iubește.

Mi-a făcut plăcere să văd

și să interacționez cu aceste proiecte.

De fapt, mi-a plăcut atât de mult încât,
în loc să-mi fac propriul proiect,

I-am trimis mamei link-uri către aproximativ
o duzină de astfel de proiecte. (Râsete)

Și a reacționat exact cum mă așteptam.

Mi-a răspuns:

"Sunt mândră să am un fiu care a creat programul

care le-a permis acestor copii să facă felicitări de Ziua Mamei!"

Mama a fost fericită și asta m-a făcut fericit,

dar eram și mai fericit din alt motiv.

Eram fericit pentru că acești copii foloseau Scratch

exact așa cum am sperat că îl vor folosi.

Felul în care au creat felicitările interactive pentru Ziua Mamei

arăta că deveneau

fluenți în tehnologii noi.

Ce vreau să spun prin "fluenți"?

Spun că erau capabili să se exprime,

să-și exprime ideile.

Când devii fluent într-un limbaj,

înseamnă că poți scrie o pagină în jurnal,

sau că poți spune o glumă cuiva sau scrie o scrisoare unui prieten.

E la fel cu noile tehnologii.

Scriind, creând aceste felicitări interactive de Ziua Mamei,

acești copii dovedeau că erau fluenți

în tehnologii noi.

Poate nu veți fi surprinși

pentru că adesea oamenii au impresia că

tinerii de azi pot face tot felul de lucruri cu tehnologia.

Cu toții am auzit referirea la tineri ca nativi digitali.

Dar de fapt sunt oarecum sceptic cu privire la această expresie.

Nu sunt sigur că ar trebui să considerăm tinerii ca nativi digitali.

Dacă ne gândim mai bine, cum anume

își petrec tinerii majoritatea timpului folosind noi tehnologii?

Deseori îi vezi în astfel de situații,

sau așa,

și fără îndoială tinerii

sunt în elementul lor și familiari cu navigatul sau chatul

pe internet, cu mesajele și jocurile.

Dar asta nu te face fluent.

Tinerii din ziua de azi au multă experiență

și familiaritate în a interacționa cu noile tehnologii,

dar mult mai puțin experimentați în a crea

și a se exprima folosind noile tehnologii.

E ca și cum ar putea citi,

dar nu și scrie cu tehnologiile noi.

Mă interesează să văd cum îi putem ajuta pe tineri să devină fluenți,

astfel încât să poată scrie cu ajutorul noilor tehnologii?

Asta înseamnă că trebuie să devină capabili

să-și scrie propriile programe de calculatoare,
să programeze.

Din ce în ce mai mult, oamenii încep să recunoască

importanța învățării de a scrie programare.

Știți, în ultimii ani, au apărut

sute de noi organizații și website-uri

care îi ajută pe tineri să învețe limbaje de programare.

Dacă faci o căutare online, găsești locuri precum Codeacademy

și evenimente precum CoderDojo

și site-uri ca Girls Who Code,

sau Black Girls Code.

Se pare că toată lumea se implică în această activitate.

Chiar la începutul acestui an,

la trecerea dintre ani,

primarul orașului New York, Michael Bloomberg,

a făcut o rezoluție pentru noul an să învețe

să programeze pe calculator în 2012.

Câteva luni mai târziu, Estonia a decis că

toții elevii de clasa întâi ar trebui să învețe programare.

Acest lucru a declanșat o dezbatere în Anglia,

dacă nu cumva toții copiii din țară ar trebui să învețe programare.

Auzind toate astea, unora dintre voi

s-ar putea să li se pară ciudat ca toată lumea să învețe programare.

Când oamenii se gândesc la programare, o văd

ca pe ceva ce doar o comunitate foarte restrânsă

de oameni vor face

și cred că programarea arată așa.

De fapt, dacă așa ar arăta programarea,

într-adevăr doar o sub-comunitate restrânsă

cu înzestrări matematice speciale și cu pregătire tehnică

ar putea face programare.

Dar programarea nu trebuie să fie așa.

Să vă arăt ce înseamnă să programezi în Scratch.

În Scratch, ca să programezi, doar alipești niște blocuri.

În cazul acesta, iei un bloc,

îl alipești la un grup de blocuri,

iar grupul de blocuri controlează comportamentele

diferitelor personaje din joc sau din poveste,

în cazul de față controlând peștele.

După ce ai creat programul, poți apăsa pe share,

să împărtășești proiectul cu alții,

ca ei să-l poată folosi

și lucra la el.

Desigur, un joc cu pești nu e singurul lucru

pe care-l poți face cu Scratch.

Printre milioanele de proiecte de pe website-ul Scratch,

se află orice, de la povești animate

la proiecte de știință pentru școală,

la telenovele animate,

la seturi de construcție virtuale,

la recreări ale jocurilor video clasice,

la sondaje de opinie politice,

la tutoriale de trigonometrie,

la opere de artă interactive, și, da,

felicitări interactive pentru Ziua Mamei.

Sunt atât de multe feluri diferite

în care lumea se poate exprima folosind acest program,

ca să-și împărtășească ideile cu lumea întreagă.

Și nu se limitează doar la ce se vede pe ecran.

Poți face un program prin care să interacționezi cu lumea fizică înconjurătoare.

Iată un exemplu din Hong Kong,

în care niște copii au făcut un joc

și apoi au construit un dispozitiv fizic

cu un senzor de lumină care

detectează gaura în placa de lemn,

când mișcă fierăstrăul fizic,

senzorul de lumină detectează gaura

și controlează fierăstrăul virtual pe ecran

și taie copacul.

Vom continua să ne uităm la noi moduri

de a combina lumea fizică și lumea virtuală

și de a ne conecta cu lumea înconjurătoare.

Acesta e un exemplu al unei noi versiuni a programului Scratch

pe care o vom lansa în următoarele luni,

și în care încercăm să

vă împingem spre noi direcții.

Iată un exemplu.

Folosește camera web.

Când îmi mișc mâna, pot să sparg baloanele

sau pot să mișc gândacul.

E asemănător cu Microsoft Kinect,

în care poți interacționa cu lumea prin gesturi.

Dar în loc să joci jocul cuiva,

poți crea tu jocurile,

iar dacă vezi jocul altcuiva,

poți să spui „vezi înăuntru”

și poți să te uiți la grupurile de blocuri care-l controlează.

Există un bloc nou care spune cât de multă mișcare captează camera video

și apoi, dacă există suficientă mișcare,

îi va comanda balonului să se spargă.

În același fel în care programul folosește camera video

ca să trimită informație în Scratch

poți folosi și microfonul.

Iată un exemplu de proiect care folosește microfonul.

Am să vă las pe voi să controlați acest joc

cu ajutorul vocilor.

(Sunet de greieri) (Strigăte) (Mușcătură)

(Râsete)

(Aplauze)

Când copiii crează astfel de proiecte,

învață să programeze,

dar și mai important, programează ca să învețe.

Fiindcă învățând să codeze,

câștigă posibilitatea să învețe multe alte lucruri,

expunându-se la noi oportunități de a învăța.

Din nou, e util să facem o comparație cu cititul și scrisul.

Când înveți să scrii și să citești, ai ocazia

să înveți multe alte lucruri.

Când înveți să citești, poți apoi citi să înveți lucruri noi.

E la fel cu codificarea.

Dacă înveți să programezi, poți programa să înveți.

O parte din lucrurile pe care le poți învăța sunt evidente.

Afli mai multe despre cum funcționează computerele.

Dar ăsta e doar începutul.

Când înveți să codifici, ai posibilitatea să înveți

multe alte lucruri.

Să vă arăt un exemplu.

Iată un alt proiect,

pe care l-am văzut când am vizitat

unul dintre cluburile de calculatoare.

Acestea sunt centre de învățare după școală la a căror inițiere am contribuit,

care ajută tineri din comunități cu venituri mici

să învețe să se exprime creativ cu noi tehnologii.

Când am fost la unul dintre aceste cluburi acum câțiva ani,

am văzut un băiat de 13 ani care folosea programul nostru Scratch

ca să creeze un joc cam ca acesta.

Era foarte încântat și mândru de jocul lui,

dar totodată vroia să facă mai mult.

Vroia să țină scorul.

Era un joc în care peștele mare îl mănâncă pe cel mic,

dar el vroia să țină scorul, astfel ca de fiecare dată

când peștele mare îl mănâncă pe cel mic,

scorul să crească,

dar nu știa cum să facă asta.

Așa că i-am arătat.

În Scratch, poți să creezi ceva numit variabilă.

O să-i spun scor.

Variabila creează niște blocuri noi,

și mai creează un mic panou care ține scorul,

și de fiecare dată când apăs pe „schimbă scorul”,
scorul crește.

I-am arătat asta membrului clubului --

să-i spunem Victor -- iar Victor,

când a văzut că acel bloc îi permitea să crească scorul,

a știut exact ce are de făcut.

A luat blocul

și l-a pus în program

exact unde peștele mare îl mănâncă pe cel mic.

Astfel, de fiecare dată când peștele mare îl mănâncă pe cel mic,

scorul va crește cu o unitate.

Chiar funcționează.

Când a văzut, a fost foarte bucuros,

mi-a întins mâna

și a spus „Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.”

Și m-am gândit,

cât de des profesorii primesc mulțumiri de la elevii lor

pentru că i-au învățat despre variabile? (Râsete)

Nu se întâmplă în majoritatea claselor,

asta pentru că în multe clase, când copiii învață despre variabile,

nu știu de ce învață despre ele.

Nu prea e ceva ce le-ar putea folosi.

Învățarea unor astfel de idei în Scratch

are semnificație și te motivează

să înțelegi de ce înveți despre variabile

și observăm că acești copii învață mai temeinic

și mai bine.

Victor a învățat despre variabile la școală, sunt sigur,

dar de fapt nu a reținut nimic - nu le-a acordat atenție.

Acum a avut un motiv ca să învețe despre variabile.

Când înveți prin programare și când programezi ca să înveți,

totul se întâmplă într-un context care to motivează,
și acesta e cel mai bun mod de a învăța.

Când copii ca Victor creează astfel de proiecte,

ei învață concepte imporante, precum variabilele,

dar acesta e doar începutul.

În timp ce Victor a lucrat la acest proiect și a creat conținutul programului,

a învățat și despre procesul de creație în sine,

despre cum să pornești de la o idee

și s-o transformi într-un proiect adevărat, care funcționează,

după cum vedeți.

Așadar a învățat despre diferitele principii de bază ale creației,

despre cum să experimentezi cu idei noi,

sau cum să segmentezi idei complexe în părți simple,

cum să colaborezi cu alții la proiecte,

cum să descoperi și să rezolvi probleme când ceva nu merge,

cum să fii tenace și să perseverezi

atunci când ești frustrat că lucrurile nu merg bine.

Acestea sunt aptitudini

care nu sunt relevante doar pentru programare.

Sunt importante pentru tot felul de activități.

Cine știe dacă Victor va deveni

programator sau analist în domeniul calculatoarelor?

Puțin probabil,

dar indiferent ce va face,

va putea să se folosească de aptitudinile pe care le-a dobândit.

Indiferent că va deveni manager în marketing

sau mecanic sau organizator în cadrul unei comunități,

aceste idei sunt utile pentru toată lumea.

Din nou, e util să ne reamintim analogia cu limbajul.

Când devii fluent în citit și scris,

nu o faci

ca să devii scriitor de profesie.

Puțini oameni devin scriitori de profesie.

Dar e util pentru toată lumea să învețe să scrie și să citească.

E la fel cu programarea.

Nu mulți vor deveni profesioniști în domeniul

calculatoarelor sau programatori,

dar capacitatea de a gândi creativ,

de a gândi sistematic, de a colabora cu alții--

aptitudini pe care le capeți când programezi în Scratch--

sunt lucruri pe care oamenii le pot folosi indiferent ce fel de muncă fac.

Și nu e vorba doar despre viața profesională.

Programarea te poate ajuta

să-ți exprimi ideile și sentimentele în viața personală.

Am să închei cu încă un exemplu.

E un exemplu care a apărut

după ce i-am trimis mamei felicitările de Ziua Mamei,

când s-a hotărât să învețe Scratch.

A făcut un proiect pentru ziua mea

și mi-a trimis o felicitare cu La mulți ani făcută în Scratch.

Proiectul nu va câștiga niciun premiu pentru creație,

și puteți fi siguri că mama mea de 83 de ani

nu învață să devină programator sau specialist în calculatoare.

Dar munca la acest proiect i-a permis

să creeze o legătură cu cineva la care ține

și i-a permis să continue să învețe lucruri noi

și să continue să-și exerseze creativitatea

și să dezvolte noi moduri de a se exprima.

Dacă vedem că

Michael Bloomberg învață să programeze,

toți copiii din Estonia învață programare,

chiar și mama mea a învățat programare,

nu credeți că e timpul să vă gândiți să

învățați programare?

Dacă sunteți interesați să încercați,

vă încurajez să mergeți pe site-ul Scratch.

Este scratch.mit.edu,

și încercați să faceți programare.

Mulțumesc foarte mult. (Aplauze)