Joseph Kim: Familia pe care am pierdut-o în Coreea de Nord şi familia pe care am câştigat-o.
-
0:01 - 0:04M-am născut şi am crescut în Coreea de Nord.
-
0:04 - 0:09Deşi familia mea s-a luptat constant cu sărăcia,
-
0:09 - 0:13nu am fost lipsit de dragostea şi afecţiunea părinţilor mei,
-
0:13 - 0:15dat fiind faptul că eram singurul lor fiu
-
0:15 - 0:18şi cel mai mic dintr-o familie cu doi copii.
-
0:18 - 0:22Apoi marea foamete a început în 1994.
-
0:22 - 0:24Aveam patru ani.
-
0:24 - 0:28Mă duceam împreună cu sora mea să adunăm lemne de foc.
-
0:28 - 0:30Începeam la 5 dimineaţa
-
0:30 - 0:33şi veneam acasă după miezul nopţii.
-
0:33 - 0:37Rătăceam pe străzi căutând mâncare,
-
0:37 - 0:39şi îmi amintesc că odată am văzut un copil
-
0:39 - 0:42ţinut în spate de mama sa, mâncând cartofi
-
0:42 - 0:45şi am vrut sa-i fur cartofii.
-
0:45 - 0:50Foamea înseamnă umilire şi deznădejde.
-
0:50 - 0:53Un copil înfometat
-
0:53 - 0:56nu se gândeşte la politică şi libertate.
-
0:56 - 0:58În ziua în care am împlinit 9 ani,
-
0:58 - 1:02părinţii nu mi-au putut oferi nimic de mâncare.
-
1:02 - 1:06Chiar dacă eram doar un copil, simţeam durerea
-
1:06 - 1:09din inimile lor.
-
1:09 - 1:14Peste un milion de oameni au murit de foame în Coreea de Nord la acea vreme
-
1:14 - 1:18şi în 2003, când aveam 13 ani
-
1:18 - 1:21tatăl meu a murit şi el.
-
1:21 - 1:24Mi-am văzut tatăl, cum s-a stins încetul cu încetul.
-
1:24 - 1:29În acelaşi an, mama mea a dispărut într-o zi,
-
1:29 - 1:30iar apoi sora mea mi-a spus
-
1:30 - 1:33că va merge în China să câştige bani,
-
1:33 - 1:37dar că se va întoarce curând cu bani şi mâncare.
-
1:37 - 1:40Din moment ce nu fusesem niciodată despărţiţi
-
1:40 - 1:43şi credeam că vom fi împreună tot timpul,
-
1:43 - 1:47nici n-am îmbrăţişat-o când a plecat.
-
1:47 - 1:51A fost cea mai mare greşeală din viaţa mea.
-
1:51 - 1:53Dar, repet, nu ştiam
-
1:53 - 1:56că despărţirea urma să fie de lungă durată.
-
1:56 - 2:01Nu mi-am mai văzut sora de atunci.
-
2:01 - 2:06Am devenit dintr-odată un orfan fără adăpost
-
2:06 - 2:09Viaţa a devenit foarte grea,
-
2:09 - 2:11dar foarte simplă.
-
2:11 - 2:15Tot ce speram era să găsesc o bucată de pâine în tomberon.
-
2:15 - 2:18Dar nu se poate supraviețui aşa.
-
2:18 - 2:22Am realizat că cerşitul nu era o soluţie,
-
2:22 - 2:28aşa că am început să fur din cărucioarele din supermarketuri.
-
2:28 - 2:31Uneori făceam câte o muncă scurtă
-
2:31 - 2:33în schimbul hranei.
-
2:33 - 2:36Într-o iarnă am petrecut 2 luni
-
2:36 - 2:38muncind într-o mină de cărbuni
-
2:38 - 2:44la 33 de metri sub pământ, fără nici un fel de protecţie.
-
2:44 - 2:47Munceam 16 ore pe zi.
-
2:47 - 2:49Nu eram singurul.
-
2:49 - 2:57Mulţi orfani îşi câştigau existenţa în felul acesta, sau mai greu.
-
2:57 - 3:01Când nu puteam adormi din cauza gerului
-
3:01 - 3:03sau a foamei
-
3:03 - 3:05speram că în dimineaţa următoare,
-
3:05 - 3:08sora mea va veni să mă trezească
-
3:08 - 3:10şi îmi va da mâncarea preferată.
-
3:10 - 3:13Acea speranţă mă ţinea în viaţă.
-
3:13 - 3:16Nu mă refer la o speranţă mare,
-
3:16 - 3:19ci la acea speranţă care mă făcea să cred
-
3:19 - 3:22ca în următorul tomberon voi găsi pâine,
-
3:22 - 3:25chiar dacă de obicei nu găseam.
-
3:25 - 3:28Dar dacă n-aş fi crezut asta, n-aş mai fi încercat
-
3:28 - 3:30şi aş fi murit.
-
3:30 - 3:34Speranţa mă ţinea în viaţă.
-
3:34 - 3:37În fiecare zi îmi spuneam
-
3:37 - 3:40că oricât de greu ar fi,
-
3:40 - 3:44trebuia să trăiesc.
-
3:44 - 3:48După 3 ani în care am aşteptat ca sora mea să se întoarcă,
-
3:48 - 3:52am hotărât să mă duc în China s-o caut.
-
3:52 - 3:55Am realizat că
-
3:55 - 3:59nu mai puteam trăi mult în felul acela.
-
3:59 - 4:02Ştiam că drumul va fi riscant,
-
4:02 - 4:04dar eu oricum duceam o viaţă riscantă.
-
4:04 - 4:09Aş fi putut muri de foame în Coreea de Nord ca tatăl meu,
-
4:09 - 4:12sau aş fi putut măcar să încerc să duc o viaţă mai bună
-
4:12 - 4:15fugind în China.
-
4:15 - 4:19Ştiam că mulţi oameni încercaseră să treacă graniţa în China
-
4:19 - 4:23în timpul nopţii, pentru a nu fi văzuţi.
-
4:23 - 4:27Poliţiştii de frontieră din Coreea de Nord adesea împuşcau oamenii
-
4:27 - 4:31care încercau să treacă graniţa ilegal.
-
4:31 - 4:33Soldaţii chinezi îi prindeau pe cei care încercau să fugă
-
4:33 - 4:35şi îi trimiteau înapoi în Coreea de Nord,
-
4:35 - 4:40unde erau aspru pedepsiţi.
-
4:40 - 4:43Am hotărât să trec graniţa în timpul zilei,
-
4:43 - 4:48pentru că, în primul rând, eram încă un copil şi îmi era teamă de întuneric,
-
4:48 - 4:53iar în al doilea rând, pentru că ştiam că riscam mult.
-
4:53 - 4:56Din moment ce puţini oameni încercau să treacă graniţa în timpul zilei,
-
4:56 - 4:58m-am gândit că aş putea să trec
-
4:58 - 5:01fără să fiu văzut.
-
5:01 - 5:05Am reuşit să ajung în China pe 15 februarie, 2006.
-
5:05 - 5:07Aveam 16 ani.
-
5:07 - 5:10Credeam că îmi va fi mai uşor în China,
-
5:10 - 5:14din moment ce acolo era mai multă mâncare.
-
5:14 - 5:17De asemenea, credeam că mai mulţi oameni mă vor ajuta.
-
5:17 - 5:21Dar a fost mai greu decât în Coreea de Nord,
-
5:21 - 5:22pentru că nu eram liber.
-
5:22 - 5:25Îmi era tot timpul teamă să nu fiu prins
-
5:25 - 5:28şi trimis înapoi.
-
5:28 - 5:31Printr-o minune, câteva luni mai târziu,
-
5:31 - 5:33am cunoscut pe cineva care avea
-
5:33 - 5:36un adăpost subteran pentru nord-coreeni,
-
5:36 - 5:39şi care mi-a dat voie să locuiesc acolo.
-
5:39 - 5:44Pentru prima oară după mulţi ani luam mese regulate.
-
5:44 - 5:48Mai târziu în acel an, un activist m-a ajutat să plec din China,
-
5:48 - 5:53să mă merg în Statele Unite.
-
5:53 - 5:56M-am dus în America fără să ştiu o boabă de engleză,
-
5:56 - 6:00cu toate acestea, asistentul meu social mi-a spus că trebuie să merg la liceu.
-
6:00 - 6:04Chiar şi în Coreea de Nord, eram un elev de nota 4.
-
6:04 - 6:06(Râsete)
-
6:06 - 6:10Abia am terminat şcoala primară.
-
6:10 - 6:13Îmi amintesc că mă băteam la şcoală de mai multe ori pe zi.
-
6:13 - 6:17Manualele nu erau jucăriile mele,
nici biblioteca - locul meu de joacă. -
6:17 - 6:21Tatăl meu a încercat din greu să mă motiveze să studiez,
-
6:21 - 6:23dar nu a reuşit.
-
6:23 - 6:26La un moment dat, tata a renunțat.
-
6:26 - 6:30A spus : „Nu mai eşti fiul meu”.
-
6:30 - 6:35Aveam doar 11 sau 12 ani, dar m-a durut teribil.
-
6:35 - 6:38Chiar şi aşa, motivaţia mea nu s-a schimbat
-
6:38 - 6:42înainte ca el să moară.
-
6:42 - 6:45Era ridicol că în America
-
6:45 - 6:48mi-au spus că trebuie să merg la liceu.
-
6:48 - 6:51Nu mă dusesem nici măcar la gimnaziu.
-
6:51 - 6:54Am hotarât să mă duc, pentru că mi s-a cerut,
-
6:54 - 6:56fără să mă străduiesc prea mult.
-
6:56 - 7:00Dar într-o zi, când am venit acasă am văzut că mama mea adoptivă
-
7:00 - 7:03gătise aripioare de pui la cină.
-
7:03 - 7:06În timpul cinei, am vrut să mai iau o aripioară,
-
7:06 - 7:09dar am realizat că nu erau destule pentru toţi;
-
7:09 - 7:13aşa că am renunţat.
-
7:13 - 7:15Când m-am uitat în farfurie,
-
7:15 - 7:20am văzut că tata mi-o dăduse pe a lui.
-
7:20 - 7:23Eram atât de fericit!
-
7:23 - 7:25M-am uitat la el,
-
7:25 - 7:28s-a uitat la mine cu căldură,
-
7:28 - 7:31dar nu a scos un cuvânt.
-
7:31 - 7:36Deodată, mi-am adus aminte de tatăl meu biologic.
-
7:36 - 7:39Micul gest de dragoste pe care tatăl meu adoptiv l-a făcut
-
7:39 - 7:41mi-a amintit de tatăl meu biologic,
-
7:41 - 7:44care şi-ar fi împărţit cu bucurie mâncarea cu mine
-
7:44 - 7:49chiar dacă era înfometat.
-
7:49 - 7:53Eram copleşit de faptul că eu aveam atâta mâncare în America,
-
7:53 - 7:56iar tatăl meu murise de foame.
-
7:56 - 8:01Singura mea dorinţă în acea seară era să-i gătesc o masă
-
8:01 - 8:04şi totodată mă gândeam la ce aş mai fi putut face
-
8:04 - 8:06să-l onorez.
-
8:06 - 8:09Răspunsul a fost promisiunea
-
8:09 - 8:13să învăţ din greu să primesc o educaţie bună în America
-
8:13 - 8:16ca să onorez sacrificiul său.
-
8:16 - 8:19Am luat şcoala în serios,
-
8:19 - 8:21şi pentru prima oară în viaţa mea
-
8:21 - 8:25am primit un premiu pentru excelenţă academică.
-
8:25 - 8:31Am terminat primul semestru cu rezultate deosebite.
-
8:31 - 8:39(Aplauze)
-
8:39 - 8:41Acea aripioară de pui mi-a schimbat viaţa.
-
8:41 - 8:45(Râsete)
-
8:45 - 8:49Speranţa e ceva personal.
-
8:49 - 8:51Speranţa nu ţi-o poate da nimeni.
-
8:51 - 8:54Trebuie să alegi să crezi în putera de a spera
-
8:54 - 8:58Trebuie să reuşeşti asta singur.
-
8:58 - 9:01În Coreea de Nord am reuşit asta singur.
-
9:01 - 9:04Speranţa m-a adus în America.
-
9:04 - 9:07Dar în America nu ştiam ce să fac,
-
9:07 - 9:12pentru că aveam această libertate copleşitoare.
-
9:12 - 9:16La acea cină, tatăl adoptiv mi-a arătat drumul pe care trebuie să-l urmez
-
9:16 - 9:19şi mi-a dat un țel
-
9:19 - 9:23să trăiesc în America.
-
9:23 - 9:26N-am ajuns aici singur.
-
9:26 - 9:31Aveam speranţă, dar speranţa în sine nu-i de ajuns.
-
9:31 - 9:35Mulţi oameni m-au ajutat să ajung aici.
-
9:35 - 9:39Nord-coreenii se luptă din greu să supravieţuiască.
-
9:39 - 9:42Trebuie să se forţeze să supravieţuiască,
-
9:42 - 9:45să aibă speranţa că vor supravieţui,
-
9:45 - 9:50dar nu pot reuşi fără ajutor.
-
9:50 - 9:52Acesta e mesajul meu pentru voi:
-
9:52 - 9:55Speraţi
-
9:55 - 9:58şi ajutaţi-vă unul pe altul!
-
9:58 - 10:04Viaţa poate fi grea pentru oricine,
indiferent unde trăiești. -
10:04 - 10:08Tatăl meu adoptiv nu a intenţionat să-mi schimbe viaţa.
-
10:08 - 10:12În acelaşi fel şi voi puteţi schimba viaţa cuiva
-
10:12 - 10:17chiar şi cu o mică dovadă de dragoste.
-
10:17 - 10:22O bucată de pâine poate să-ţi potolească foamea,
-
10:22 - 10:25şi dacă speri, vei găsi pâinea
-
10:25 - 10:28care să te ţină în viaţă.
-
10:28 - 10:31Cred cu tărie că
-
10:31 - 10:34dovada voastră de dragoste şi afecţiune
-
10:34 - 10:38poate salva viaţa altui Joseph
-
10:38 - 10:43şi a altor câteva mii de Joseph
-
10:43 - 10:47care încă speră să supravieţuiască.
-
10:47 - 10:48Vă mulţumesc!
-
10:48 - 10:57(Aplauze)
-
11:25 - 11:27Adrian Hong: Joseph, îţi mulţumim că ai împărtășit cu noi
-
11:27 - 11:31această poveste specială a vieţii tale.
-
11:31 - 11:34Ştiu că nu ţi-ai mai văzut sora
-
11:34 - 11:36de 10 ani
-
11:36 - 11:39şi dacă cumva ea te vede acum,
-
11:39 - 11:40vrem să-ţi oferim oportunitatea
-
11:40 - 11:43de a-i transmite un mesaj.
-
11:43 - 11:44Joseph Kim: În coreeană?
-
11:44 - 11:46AH: Poţi mai întâi în engleză şi apoi în coreeană.
-
11:46 - 11:50(Râsete)
-
11:50 - 11:53JK: Bine, nu voi mai vorbi în coreeană
-
11:53 - 11:55pentru că nu cred că pot să fac asta
-
11:55 - 11:59fără să plâng.
-
11:59 - 12:04Nuna, au trecut 10 ani
-
12:04 - 12:10de când te-am văzut ultima oară.
-
12:10 - 12:14Vreau doar să-ţi spun
-
12:14 - 12:18că îmi e dor de tine şi te iubesc.
-
12:18 - 12:22Întoarce-te, te rog la mine şi rămâi în viaţă!
-
12:22 - 12:27Și eu-- oh, doamne.
-
12:27 - 12:31Încă nu am încetat să sper că te voi revedea.
-
12:34 - 12:38Îmi voi trăi viaţa fericit
-
12:38 - 12:42şi voi studia din greu
-
12:42 - 12:44până te voi reîntâlni,
-
12:44 - 12:48şi îţi promit că nu voi plânge din nou.
-
12:48 - 12:50(Râsete)
-
12:50 - 12:52Abia aştept să te văd,
-
12:52 - 12:55şi dacă nu mă poţi găsi,
-
12:55 - 12:58eu te voi căuta
-
12:58 - 13:00şi sper să te reîntâlnesc într-o bună zi.
-
13:00 - 13:04Pot să-i trimit şi mamei un mesaj scurt ?
-
13:04 - 13:05AH: Sigur, te rog.
-
13:05 - 13:08JK: Nu am petrecut mult timp cu tine,
-
13:08 - 13:10dar ştiu că încă mă iubeşti,
-
13:10 - 13:13că probabil încă te rogi pentru mine
-
13:13 - 13:16şi că te gândeşti la mine
-
13:16 - 13:18Vreau să-ţi multumesc
-
13:18 - 13:22că m-ai adus pe lume.
-
13:22 - 13:23Mulţumesc!
-
13:23 - 13:29(Aplauze)
- Title:
- Joseph Kim: Familia pe care am pierdut-o în Coreea de Nord şi familia pe care am câştigat-o.
- Speaker:
- Joseph Kim
- Description:
-
Joseph Kim, un refugiat care trăieşte acum în Statele Unite ale Americii, spune povestea vieţii din timpul anilor de foamete în Coreea de Nord. Deşi a început o nouă viaţă, el încă își caută familia pe care a pierdut-o.
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 13:34
Ariana Bleau Lugo approved Romanian subtitles for The family I lost in North Korea. And the family I gained. | ||
Ariana Bleau Lugo commented on Romanian subtitles for The family I lost in North Korea. And the family I gained. | ||
Ariana Bleau Lugo accepted Romanian subtitles for The family I lost in North Korea. And the family I gained. | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for The family I lost in North Korea. And the family I gained. | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for The family I lost in North Korea. And the family I gained. | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for The family I lost in North Korea. And the family I gained. | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for The family I lost in North Korea. And the family I gained. | ||
Maria Sirbu edited Romanian subtitles for The family I lost in North Korea. And the family I gained. |