Drumul Mătăsii: Primul "world wide web" din istorie- Shannon Harris Castelo

Cu ajutorul tehnologiei moderne, ​​un schimb global de bunuri și idei poate avea loc cu un clic pe un buton. Dar cu aproximativ 2000 de ani în urmă? Shannon Harris Castelo dezvăluie istoria de 5.000 de mile, Drumul Mătăsii, o rețea de rute multiple care a folosit limbajul comun al comerțului pentru a conecta așezări majore ale lumii, una câte una.

Lecție de Shannon Harris Castelo, animație de Steff Lee.

Un bancher din Londra trimite
cele mai recente informaţii de bursă

colegului său din Hong Kong
în mai puţin de o secundă.

Cu un singur click, un client din New York

comandă electronice făcute în Beijing,

transportate peste ocean în câteva zile

cu avionul de marfă sau nava container.

Viteza şi volumul cu care
bunurile şi informaţiile

circulă acum sunt fără precedent în istorie.

Dar schimbul global e mai vechi decât credem,

începând cu 2000 de ani în urmă
pe o întindere de 5000 de mile,

cunoscută ca Drumul Mătăsii.

Drumul Mătăsii n-a fost un singur drum,

ci o reţea de rute multiple

care au apărut treptat de-a lungul secolelor,

conectând aşezări diverse şi între ele,

una câte una.

Primele civilizaţii agricole erau locuri izolate

în văile râurilor fertile,

călătoria lor fiind împiedicată de
relieful înconjurător

şi frica de necunoscut.

Pe măsură ce creşteau,

au descoperit că deşerturile aride
şi stepele de la frontierele lor

nu erau locuite de demoni din folclor,

ci de triburi nomade pe cai.

Sciţii, care se răspândeau din
Ungaria până în Mongolia,

au intrat în contact cu civilizaţiile

din Grecia, Egipt, India şi China.

Aceste întâlniri erau arareori paşnice.

Prin razii şi conflicte,

dar şi prin comerţ şi protecţie
pentru negustorii călători

în schimbul unor tarife,

nomazii au început să împartă
bunuri, idei şi tehnologii

între culturi fără niciun contact direct.

Una din cele mai importante rute
din această reţea în dezvoltare

a fost Drumul Regal Persan,

realizat de Darius I în secolul 5 î.Hr.

Întinzându-se pe 2000 de mile
de la râul Tigru până la Marea Egee,

punctele de releu au permis
ca bunuri şi mesaje

să circule cu 1/10 din timpul
pe care i-ar fi luat unui singur călător.

Odată cu cucerirea Persiei
de Alexandru cel Mare,

extinderea în Asia Centrală prin
capturarea unor oraşe ca Samarkand

şi fondarea unora noi ca Alexandria Eschate,

reţeaua culturii şi comerţului din
Grecia, Egipt, Persia şi India

s-a extins mai departe spre est
decât a fost vreodată,

punând bazele unui pod între China şi Occident.

Asta se întâmpla în secolul 2 î.Hr,

când un ambasador numit Zhang Qian,

trimis să negocieze cu nomazii din Occident,

s-a întors la Împăratul Han cu poveşti

despre civilizaţii sofisticate,
comerţ prosper

şi bunuri exotice
dincolo de frontierele vestice.

Ambasadorii şi negustorii erau trimişi
în Persia şi India

să schimbe mătasea
şi jadul cu cai şi bumbac,

însoţiţi de armată care proteja pasajul lor.

Treptat,
rutele estice şi vestice s-au conectat

de un sistem integrat care cuprindea Eurasia,

făcând posibil schimbul cultural şi comercial

mai departe decât a fost vreodată.

Bunurile chinezeşti au ajuns în Roma,

cauzând o ieşire a aurului care
a dus la interzicerea mătăsii

în timp ce sticlăria romană
era foarte apreciată în China.

Expediţiile militare în Asia Centrală

au dus la întâlniri între soldaţii
chinezi şi romani.

Probabil au transmis şi tehnologia arbaletei

în lumea occidentală.

Cererea pentru bunurile exotice şi străine

şi profitul pe care-l aduceau,

au ţinut Drumul Mătăsii intact,

chiar şi când Imperiul Roman se dezintegra,

iar dinastiile chineze se ridicau şi cădeau.

Hoardele mongole,
cunoscute pentru jafuri şi prăzi,

mai degrabă au protejat activ rutele
de comerţ decât să le distrugă.

Împreună cu bunuri, aceste rute au permis

circulaţia tradiţiilor, inovaţiilor,
ideologiilor şi limbilor.

Originar din India, budismul a migrat
în China şi Japonia,

ajungând religia dominantă de acolo.

Islamul s-a răspândit din Peninsula Arabă
în Asia de Sud,

amestecându-se cu credinţa nativilor

şi ducând la noi credinţe, precum sikhismul.

Praful de puşcă şi-a croit calea
din China în Orientul Mijlociu,

făurind viitorul Imperiilor
Otoman, Safavid şi Mughul.

Într-un fel, succesul Drumului Mătăsii
a dus la propriul declin,

căci noi tehnologii maritime,
ca busola magnetică,

au ajuns în Europa, făcând
lungile rute pe pământ învechite.

Între timp, căderea dominaţiei mongole

a fost urmată de retragerea Chinei
din comerţul internaţional.

Chiar dacă vechile rute şi reţele n-au durat,

au schimbat lumea pentru întotdeauna

şi nu era cale de întoarcere.

Căutarea unor noi rute maritime de europeni

spre bogăţiile care ştiau că
îi aşteptă în Asia de Est,

a dus la Epoca Explorării

şi expansiunea în Africa şi Americi.

Astăzi, interconexiunea globală ne
influenţează vieţile mai mult ca niciodată.

Cumpărătorii canadieni cumpără
tricouri făcute în Bangladesh,

telespectatorii japonezi urmăresc
emisiuni engleze,

iar tunisienii folosesc software americane
ca să pornească o revoluţie.

Impactul globalizării asupra culturii
şi economiei e indisputabil.

Dincolo de beneficiile şi dezavantajele ei,

e departe de a fi un fenomen nou.

Deşi munţii, deşerturile şi oceanele

care odată ne despărţeau,

acum sunt ocolite prin vehicule supersonice,

cabluri de comunicare trans-continentale,

semnale licărind prin spaţiu

şi nu migratori călătorind cu lunile,

nimic nu ar fi fost posibil

fără civilizaţiile inovatoare

ale căror eforturi au creat Drumul Mătăsii:

primul World Wide Web din istorie.