Un bancher din Londra trimite cele mai recente informaţii de bursă colegului său din Hong Kong în mai puţin de o secundă. Cu un singur click, un client din New York comandă electronice făcute în Beijing, transportate peste ocean în câteva zile cu avionul de marfă sau nava container. Viteza şi volumul cu care bunurile şi informaţiile circulă acum sunt fără precedent în istorie. Dar schimbul global e mai vechi decât credem, începând cu 2000 de ani în urmă pe o întindere de 5000 de mile, cunoscută ca Drumul Mătăsii. Drumul Mătăsii n-a fost un singur drum, ci o reţea de rute multiple care au apărut treptat de-a lungul secolelor, conectând aşezări diverse şi între ele, una câte una. Primele civilizaţii agricole erau locuri izolate în văile râurilor fertile, călătoria lor fiind împiedicată de relieful înconjurător şi frica de necunoscut. Pe măsură ce creşteau, au descoperit că deşerturile aride şi stepele de la frontierele lor nu erau locuite de demoni din folclor, ci de triburi nomade pe cai. Sciţii, care se răspândeau din Ungaria până în Mongolia, au intrat în contact cu civilizaţiile din Grecia, Egipt, India şi China. Aceste întâlniri erau arareori paşnice. Prin razii şi conflicte, dar şi prin comerţ şi protecţie pentru negustorii călători în schimbul unor tarife, nomazii au început să împartă bunuri, idei şi tehnologii între culturi fără niciun contact direct. Una din cele mai importante rute din această reţea în dezvoltare a fost Drumul Regal Persan, realizat de Darius I în secolul 5 î.Hr. Întinzându-se pe 2000 de mile de la râul Tigru până la Marea Egee, punctele de releu au permis ca bunuri şi mesaje să circule cu 1/10 din timpul pe care i-ar fi luat unui singur călător. Odată cu cucerirea Persiei de Alexandru cel Mare, extinderea în Asia Centrală prin capturarea unor oraşe ca Samarkand şi fondarea unora noi ca Alexandria Eschate, reţeaua culturii şi comerţului din Grecia, Egipt, Persia şi India s-a extins mai departe spre est decât a fost vreodată, punând bazele unui pod între China şi Occident. Asta se întâmpla în secolul 2 î.Hr, când un ambasador numit Zhang Qian, trimis să negocieze cu nomazii din Occident, s-a întors la Împăratul Han cu poveşti despre civilizaţii sofisticate, comerţ prosper şi bunuri exotice dincolo de frontierele vestice. Ambasadorii şi negustorii erau trimişi în Persia şi India să schimbe mătasea şi jadul cu cai şi bumbac, însoţiţi de armată care proteja pasajul lor. Treptat, rutele estice şi vestice s-au conectat de un sistem integrat care cuprindea Eurasia, făcând posibil schimbul cultural şi comercial mai departe decât a fost vreodată. Bunurile chinezeşti au ajuns în Roma, cauzând o ieşire a aurului care a dus la interzicerea mătăsii în timp ce sticlăria romană era foarte apreciată în China. Expediţiile militare în Asia Centrală au dus la întâlniri între soldaţii chinezi şi romani. Probabil au transmis şi tehnologia arbaletei în lumea occidentală. Cererea pentru bunurile exotice şi străine şi profitul pe care-l aduceau, au ţinut Drumul Mătăsii intact, chiar şi când Imperiul Roman se dezintegra, iar dinastiile chineze se ridicau şi cădeau. Hoardele mongole, cunoscute pentru jafuri şi prăzi, mai degrabă au protejat activ rutele de comerţ decât să le distrugă. Împreună cu bunuri, aceste rute au permis circulaţia tradiţiilor, inovaţiilor, ideologiilor şi limbilor. Originar din India, budismul a migrat în China şi Japonia, ajungând religia dominantă de acolo. Islamul s-a răspândit din Peninsula Arabă în Asia de Sud, amestecându-se cu credinţa nativilor şi ducând la noi credinţe, precum sikhismul. Praful de puşcă şi-a croit calea din China în Orientul Mijlociu, făurind viitorul Imperiilor Otoman, Safavid şi Mughul. Într-un fel, succesul Drumului Mătăsii a dus la propriul declin, căci noi tehnologii maritime, ca busola magnetică, au ajuns în Europa, făcând lungile rute pe pământ învechite. Între timp, căderea dominaţiei mongole a fost urmată de retragerea Chinei din comerţul internaţional. Chiar dacă vechile rute şi reţele n-au durat, au schimbat lumea pentru întotdeauna şi nu era cale de întoarcere. Căutarea unor noi rute maritime de europeni spre bogăţiile care ştiau că îi aşteptă în Asia de Est, a dus la Epoca Explorării şi expansiunea în Africa şi Americi. Astăzi, interconexiunea globală ne influenţează vieţile mai mult ca niciodată. Cumpărătorii canadieni cumpără tricouri făcute în Bangladesh, telespectatorii japonezi urmăresc emisiuni engleze, iar tunisienii folosesc software americane ca să pornească o revoluţie. Impactul globalizării asupra culturii şi economiei e indisputabil. Dincolo de beneficiile şi dezavantajele ei, e departe de a fi un fenomen nou. Deşi munţii, deşerturile şi oceanele care odată ne despărţeau, acum sunt ocolite prin vehicule supersonice, cabluri de comunicare trans-continentale, semnale licărind prin spaţiu şi nu migratori călătorind cu lunile, nimic nu ar fi fost posibil fără civilizaţiile inovatoare ale căror eforturi au creat Drumul Mătăsii: primul World Wide Web din istorie.