Râul care fierbe în Jungla Amazoniană

Pe vremea când Andrés Ruzo era un băiețel în Peru, bunicul său i-a spus o poveste cu un detaliu ciudat: există un râu, în mijlocul Junglei Amazoniene, care fierbe de parcă ar arde un foc sub el. După 20 de ani, după ce a studiat ca să devină geolog, Ruzo a pornit într-o călătorie în inima junglei din America de Sud în căutarea acestui râu care fierbe. Într-o epocă în care totul pare cartografiat, măsurat și înțeles, alăturați-vă lui Ruzo în timp ce explorează un râu care ne forțează să ne întrebăm asupra diferenței dintre cunoscut și necunoscut... și ne reamintește faptul că mai există multe minuni care așteaptă să fie descoperite.

Când eram copil, în Lima,

bunicul meu mi-a povestit o legendă

despre cucerirea regiunii Peru
de către spanioli.

Atahualpa, împăratul imperiului incaș,
a fost capturat și ucis.

Pizarro și conchistadorii săi
au ajuns putrezi de bogați,

iar renumele și gloria lor
au ajuns în Spania,

fapt ce a atras un nou val de spanioli
însetați de aur și glorie.

Au mers în orașe
și i-au întrebat pe incași:

„Unde mai este o civilizație pe care
o putem cuceri? Unde mai găsim aur?”

Incașii, din răzbunare, le-au răspuns:

„Mergeți în Jungla Amazoniană.

Veți găsi acolo atâta aur cât vă doriți.

Există chiar un oraș numit Paititi -
El Dorado în limba spaniolă -

construit în întregime din aur.”

Spaniolii s-au năpustit asupra junglei,

însă puținii dintre ei care s-au reîntors,
au venit cu povestiri,

povestiri despre șamani puternici,

și războinici cu săgeți otrăvite,

despre copaci atât de înalți
încât obturează soarele,

păianjeni care mănâncă păsări,
șerpi care înghit oameni în întregime

și despre un râu care fierbe.

Astea au rămas o amintire din copilărie.

Și anii au trecut.

Lucrez la doctoratul meu
în cadrul Southern Methodist University,

încercând să înțeleg
energia geotermală a Peruului,

când, brusc, îmi amintesc
de această legendă

și îmi pun întrebarea:

Oare râul care fierbe chiar există?

Mi-am întrebat colegii din universități,

i-am întrebat pe cei din guvern,

companiile de petrol, gaze și minerit,

iar răspunsul a fost în unanimitate: nu.

Și asta era logic.

Există în lume râuri care fierb,

însă acestea în general
au legătură cu vulcanii.

E nevoie de o sursă de căldură puternică

pentru a produce o manifestație
geotermală mare.

Aici bulinele roșii reprezintă vulcani,

și, de fapt, nu sunt vulcani în Amazon,

și nici în Peru.

Prin consecință: nu ne așteptăm
să vedem aici un râu care fierbe.

Povestind același lucru
la o cină în familie,

mătușa mea îmi zice:

„Andrés nu e așa! Eu am fost acolo,
am înotat în acel râu.”

(Râsete)

Apoi, unchiul meu adăugă:

„Nu, Andrés să știi că nu glumește.

Se poate înota în acel râu
doar după o ploaie torențială,

și este protejat de un șaman puternic.

Mătușa ta e prietenă cu nevasta lui.”

(Râsete)

„Cum așa?”

În ciuda scepticismului meu științific,

m-am văzut hoinărind prin junglă
ghidat de mătușa mea,

la peste 700 km depărtare
de la cel mai apropiat vulcan,

și, sincer vorbind, pregătindu-mă mintal

să întâlnesc legendarul
„izvor fierbinte al Amazonului.”

Și atunci...

am auzit ceva,

zgomotul unui val îndepărtat

care se auzea din ce în ce mai tare

pe măsură ce ne apropiam.

Se auzea precum valurile unui ocean
care se loveau într-una,

pe măsură ce ne apropiam, am văzut fum
și vapori ridicându-se printre copaci.

Apoi, am văzut asta.

Imediat mi-am luat termometrul,

iar temperatura medie a râului

era de 86 grade Celsius.

Nu este chiar temperatura
de 100 °C care fierbe

dar, în mod cert, este
foarte aproape de acesta.

Râul era fierbinte și curgea rapid.

Ucenicul șamanului ne-a călăuzit
în susul râului

până la locul cel mai sfânt al râului.

Și uite ce e bizar -

pornește ca un izvor rece.

Și când ajunge aici, în acest loc,

e casa Yacumenei,

mama apelor, un spirit de șarpe uriaș

care dă naștere apelor fierbinți și reci.

Aici, găsim un izvor fierbinte

care se amestecă cu apa rece de izvor
sub fălcile ei protective materne,

aducând legenda incașilor la viață.

Dimineața următoare, m-am trezit -

(Râsete)

și am cerut un ceai.

Mi s-a înmânat o cană
și un pliculeț cu ceai

și mi-au arătat către râu.

Spre surpriza mea, apa era curată
și avea un gust plăcut,

fapt ce e un pic ciudat
pentru sistemele geotermale.

Ceea ce era uluitor

e faptul că localnicii au știut
dintotdeauna de acest loc,

și nu eram eu primul străin
care venise acolo.

Era parte a vieții lor de zi cu zi.

Ei obișnuiau să bea acea apă.

Inspirau acei vapori.

Obișnuiau să gătească mâncare cu ea,

să spele cu ea,

chiar și să-și facă medicamentele din ea.

M-am întâlnit cu șamanul,

și acesta părea ca fiind o extensie
a râului și a junglei sale.

M-a întrebat care îmi sunt intențiile

și m-a ascultat cu atenție.

Apoi, spre ușurarea mea -

căci eram complet panicat,
ca să fiu sincer cu voi -

un zâmbet îi trecu peste față,
după care izbucni în hohote de râs.

(Râsete)

Am primit acceptul șamanului
de a studia râul,

cu condiția ca, după ce scot
mostrele de apă

și le analizez în laboratorul meu,

oriunde mă voi afla în lume,

să torn apa înapoi în pământ

pentru ca, după spusele șamanului,

apa să își poată găsi drumul înapoi acasă.

După prima mea vizită din 2011,
m-am întors acolo în fiecare an,

iar munca de teren a fost mereu palpitantă

deși epuizantă și uneori periculoasă.

O povestire de-a mea a fost prezentată
chiar în revista National Geographic.

Am rămas cu piciorul blocat într-o piatră
de mărimea unei coli de hârtie

în sandale și pantaloni scurți,

între râul de 80 de grade Celsius

și un izvor fierbinte care, ei bine,
părea aproape de fierbere.

Și pe deasupra era Pădurea Amazoniană.

Pshhh, ploaie torențială,
nu puteam să văd nimic.

Din cauza diferenței mari de temperatură,
totul era alb. Complet alb...

Alb intens.

După ani de muncă,

în curând voi publica
studiile mele geofizice și geochimice.

Aș dori să împart aici, cu voi,
pe scena TED,

în premieră,
unele dintre descoperirile mele.

Înainte de toate, nu e o legendă.

Surprize!

(Râsete)

Când am început cercetarea

imaginile prin satelit aveau
rezoluția prea mică, erau neclare.

Pur și simplu, nu existau hărți bune.

Mulțumită suportului
de la echipa Google Earth,

acum am asta.

Numele indigen al râului,
Shanay-timpishka,

care se traduce
prin „fiert la căldura soarelui”

indică faptul că nu sunt eu primul
care se minunează de ce râul fierbe,

și că umanitatea a căutat
mereu o explicație

cu privire la lumea care ne înconjoară.

Deci.. de ce fierbe râul?

(Sunetul bulelor)

Mi-a luat trei ani
până ce am făcut înregistrarea.

Izvoare termale alimentate prin falii.

Cum și noi avem sânge cald
care ne circulă prin vene și artere,

și pământul are apă fierbinte care
circulă prin crăpăturile și faliile sale.

Acolo unde aceste „artere”
vin la suprafață

au loc manifestații geotermale:

fumarole, izvoare fierbinți,
și, în cazul nostru, râul care fierbe.

Ceea ce e cu adevărat incredibil
e amploarea acestui loc.

Data viitoare când traversați drumul,
gândiți-vă la asta:

lățimea acestui râu este mai mare
decât două benzi de autostradă

de-a lungul cursului său.

Apa curge fierbinte pe o distanță
de 6,24 kilometri.

Cu adevărat impresionant!

Sunt acolo bazine termale
mai mari decât scena aceasta TED

iar cascada pe care o vedeți acolo

are șase metri înălțime -

iar întreaga apă aproape că fierbe.

Am măsurat temperaturile
de-a lungul râului,

iar asta a fost cea mai epuizantă sarcină.

Rezultatele au ieșit
pur și simplu grozave.

Mă scuzați - geologul din mine
acum iese la suprafață.

Și au demonstrat o tendință uluitoare.

Râul acolo unde pornește este rece.

Apoi, se încălzește, se răcește din nou,
se încălzește, iar se răcește,

iar se încălzește, apoi apare
această minunată pantă descrescătoare

până când se varsă în acest râu rece.

Știu că nu toți dintre voi
sunteți geologi,

așa că vă traduc în termeni mai simpli:

cu toții iubim cafeaua.

Da? Bine!

O cafea obișnuită are 54 °C,

iar una extra-fierbinte, 60.

Deci, comparată cu cafeaua,

râul care fierbe arată așa:

Aici este cafeaua caldă.

Iar aici cafeaua este extra-fierbinte,

și vedeți că acolo se află un vârf

unde râul este chiar mai fierbinte
decât cafeaua extra-fierbinte.

Acestea sunt temperaturi medii ale apei.

Am măsurat în anotimpul uscat
pentru a ne asigura

că măsurătorile sunt cele mai bune.

Există un număr magic
de care nu am amintit încă,

și acel număr e 47 °C

fiindcă de acolo lucrurile încep să doară

știu asta chiar din experiența
mea personală.

Peste această temperatură,
nu mai vrei să intri în acea apă.

Trebuie să fii precaut.

Poate fi mortal.

Am văzut mai multe animale
care au căzut în apă

ceea ce a fost șocant pentru mine
e faptul că fiecare sfârșește la fel.

Cad în apă și primul lucru
afectat sunt ochii.

Ochii, după cum se vede,
fierb foarte rapid.

Se transformă în alb lăptos.

Curentul ia animalele.

Ele încearcă să iasă afară din apă,
însă carnea le fierbe pe os

pentru că e foarte fierbinte.

Își pierd puterea, își pierd puterea,

până ce ajung la un punct,
unde apa le intră pe gură

și fierb, efectiv, dinspre interior.

(Râsete)

Suntem puțin cam sadici, nu-i așa?

Iisuse!

Să-i mai lăsăm un pic la marinat.

Din nou, subliniez ideea
că aceste temperaturi sunt uimitoare.

Sunt similare cu lucrurile
pe care le-am văzut la vulcani

și chiar super vulcani precum Yellowstone.

Dar să nu uităm:

datele ne arată că râul care fierbe există

indiferent de activitățile vulcanice.

După origine, nu sunt
nici magmatice, nici vulcanice,

și se află la 700 km depărtare
de la cel mai apropiat vulcan.

Cum poate exista un râu care fierbe?

Am întrebat ani la rând experții
geotermali și vulcanologi

și încă nu pot să găsesc
un alt sistem geotermal non-vulcanic

de această magnitudine.

Este unic.

Este special la nivel global.

Și încă tot mă întreb: cum funcționează?

De unde vine căldura?

Mai trebuie să facem multe cercetări

pentru a înțelege mai bine sistemul,

însă din ceea ce ne arată datele acum,

se pare că este rezultatul
unui sistem hidrotermal uriaș.

Simplificat, funcționează așa:

cu cât pătrundem mai mult în pământ,
cu atât e mai fierbinte.

Asta numim gradient geotermal.

Se poate ca apa să vină
chiar din ghețarii din Anzi,

apoi se infiltrează adânc în pământ

și când iese la suprafață,
formează râul care fierbe

după ce s-a încălzit
datorită gradienților geotermali,

toate acestea datorită
unui fenomen geologic unic.

Am ajuns la concluzia
că în râu și în jurul acestuia -

aici muncim cu colegii

de la National Geographic,
Dr. Spencer Wells

și Dr. Jon Eisen de la
Universitatea din California -

am analizat genetic organismele

care trăiesc în râu și în jurul acestuia
și am descoperit noi organisme,

specii unice care trăiesc
în râul care fierbe.

Dar din nou, în pofida acestor studii,
acestor descoperiri și legende,

ne frământă o întrebare:

Care este semnificația râului care fierbe?

Care este semnificația
acestui nor nemișcat

care mereu plutește
deasupra acestei zone a junglei?

Și care este semnificația

unui detaliu dintr-o legendă
auzită în copilărie?

Pentru șaman și comunitatea lui,
acesta este un loc sfânt.

Pentru mine, în calitate de geolog,

este un fenomen geotermal unic.

Însă pentru exploratorii forestieri
și crescătorii de vite,

reprezintă doar o altă resursă
de exploatat.

Pentru guvernul peruvian,
e doar un alt petec de pământ

neprotejat și bun de dezvoltare.

Scopul meu este de a mă asigura
că oricine controlează acest pământ

poate înțelege unicitatea și semnificația
râului care fierbe.

Deoarece această întrebare

contează cu adevărat.

Iar ideea este că

noi suntem cei care definim semnificația.

Suntem noi. Noi deținem puterea.

Noi suntem cei care tragem linie

între sfânt și trivial.

Și în această epocă,

unde totul pare să fie măsurat și studiat,

în această epocă a informației,

Vă reamintesc tuturor că descoperirile
nu sunt făcute

doar în vidul negru de necunoscut,

ci și în albul abundent de informații.

Mai rămân atâtea lucruri de explorat.

Trăim într-o lume incredibilă.

Deci ieșiți afară!

Fiți curioși!

Pentru că noi chiar trăim într-o lume

unde șamanii încă îi cântă
spiritul junglei,

unde râurile chiar fierb

și unde legendele prind viață.

Mulțumesc foarte mult!

(Aplauze)