Jocurile pot crea o lume mai bună

Jocuri precum World of Warcraft oferă jucătorilor mijloacele de a salva lumi, și stimulente pentru a învăța obiceiurile eroilor. Ce ar fi dacă am putea folosi puterea jocurilor pentru a rezolva probleme din lumea reală? Jane McGonigal spune că putem și ne explică în ce fel.

Sunt Jane McGonigal.
Sunt un designer de jocuri.

Creez jocuri online de 10 ani deja

și scopul meu pentru următorul deceniu

e să încerc să ușurez

salvarea lumii în viața reală

la fel cum se poate salva lumea
în jocurile online.

Am un plan pentru asta,

și implică să conving mai multă lume,

inclusiv pe cei prezenți aici,
să petreacă mai mult timp

jucându-se jocuri mai mari și mai bune.

În prezent petrecem trei miliarde
de ore pe săptămână

jucându-ne jocuri online.

Unii dintre voi s-ar putea gândi,

„E foarte mult timp
petrecut jucând jocuri.”

Poate prea mult timp, ținând cont

de câte probleme urgente trebuie
să rezolvăm în lumea reală.

Însă, conform cercetărilor mele,

la Institutul Pentru Viitor,

este exact pe dos.

Trei miliarde de ore pe săptămână
nu sunt nici pe departe suficiente

pentru a rezolva cele mai urgente
probleme ale lumii.

De fapt, eu cred că dacă vrem
să supraviețuim

viitorului secol pe această planetă,

trebuie să creștem dramatic
acest număr de ore.

Am calculat totalul de care avem nevoie

la 21 de miliarde de joc
în fiecare săptămână.

Deci, asta este probabil
o idee puțin contra-intuitivă.

așa că o voi spune din nou,
vă voi lăsa să o înțelegeți.

Dacă vrem să rezolvăm
probleme precum foametea,

sărăcia, schimbările climatice,
conflictele globale, obezitatea,

eu cred că trebuie să aspirăm

la a juca jocuri online

pentru cel puțin 21 de miliarde
de ore pe săptămână

până la sfârșitul deceniului.

(Râsete)

Nu. Sunt serioasă. Sunt!

Iată de ce. Această imagine reușește

să reliefeze de ce cred eu
că jocurile sunt esențiale

pentru supraviețuirea speciei umane.

(Râsete)

Pe bune.

Acesta e un portret realizat
de un fotograf numit Phil Toledano.

El a vrut să captureze emoția jucatului.

Așadar, a pus o cameră
în fața gamerilor în timp ce se jucau.

Și aceasta e o emoție clasică jocului.

Dacă nu ești un gamer

s-ar putea să pierzi o parte
din nuanțele acestei fotografii.

Probabil că observi nevoia de acţiune,

puțină frică, dar concentraţie intensă,

atenție puternică pentru desluşirea
unei probleme foarte dificile.

Dacă ești gamer, vei observa

câteva amănunte precum ridurile
ochilor ușor ridicați și în jurul gurii

sunt semne de optimism.

Iar sprâncenele ridicate
sunt un semn de surpriză.

Acesta e un gamer care e aproape
de ceva numit „un câștig epic”.

(Râsete)

Ați auzit de asta. Bine.

Deci avem ceva gameri printre noi.

Un câștig epic este un rezultat

care este atât de extraordinar de pozitiv

încât nici nu ai crezut că îl poți atinge
până când nu l-ai câștigat.

Era aproape dincolo
de limitele imaginației.

Și când ajungi acolo ești atât de șocat

să descoperi că ești într-adevăr capabil.
Acesta e un câștig epic.

Acesta e un jucător pe cale
de a obține un câștig epic.

Și aceasta e fața
pe care trebuie să o vedem

la milioanele de oameni care rezolvă
probleme din toată lumea

pe măsură ce încercăm să îndepărtăm
obstacolele secolului viitor.

Fața cuiva care, împotriva sorții,

e pe cale de a obține un câștig epic.

Acum din păcate, aceasta e o față
pe care o vedem mai des

în viața de zi cu zi, pe măsură
ce ne ne izbim de probleme urgente.

Asta e ceea ce eu numesc față
„Nu sunt bun la a trăi”.

Iar aici sunt chiar eu.
Puteți vedea? Da. Bine.

Aceasta sunt chiar eu făcând
fața „Nu sunt bună la a trăi".

Iată o piesă de graffiti
în vechiul meu cartier.

din Berkley, California,
unde mi-am luat doctoratul

despre motivele pentru care suntem
mai buni în jocuri decât în viața reală.

Iar asta e o problemă
pe care mulți gameri o au.

Simțim că nu suntem la fel de buni
în realitate pe cât suntem în jocuri.

Și nu mă refer la buni ca în „de succes”,

chiar dacă și asta e o componentă

Noi realizăm mai multe în jocuri,

dar când spun bun mă refer și la

motivația de a face ceva ce contează,

inspirat să colaborezi și să cooperezi.

Iar când suntem în lumi virtuale,

cred că mulți dintre noi devin

cea mai bună versiune a noastră,
cea mai dispusă să ajute,

cea mai probabilă
să se concentreze pe o problemă

atât cât e necesar, să se ridice
după un eșec și să încerce iar.

În viața reală, când suntem puși
față în față cu eșecul,

când ne confruntăm cu obstacole,
cel mai des nu ne simțim așa.

Ne simțim slabi.

Ne simțim depășiți.

Ne simțim anxioși, poate deprimați,
frustrați sau cinici.

Niciodată nu avem astfel
de sentimente când ne jucăm.

Pur și simplu nu există în jocuri.

Deci, asta am vrut să studiez

când mi-am terminat facultatea.

Ce anume din jocuri face imposibil

sentimentul de siguranță
că nimic nu e imposibil?

Cum putem lua aceste sentimente din jocuri

și să le aplicăm la munca din viața reală?

M-am uitat la jocuri
precum World of Warcraft,

care e cu adevărat un mediu de colaborare
pentru rezolvarea problemelor.

Și am început să observ câteva lucruri

care fac câștigurile epice atât
de plauzibile în lumile online.

Așadar, primul lucru e că, oricând intri
într-unul din astfel de jocuri online

mai ales în World of Warcraft,

întâlnești multe, multe personaje

care sunt dispuse să își încreadă
o misiune care ar salva lumea, imediat.

Dar nu orice misiune,
ci o misiune perfect potrivită

cu nivelul tău curent din joc. Corect?

Deci, poți să o duci la îndeplinire.

Nu îți dau niciodată
o provocare imposibilă.

Dar e la limita a ceea ce poți face,
deci trebuie să te străduiești mult.

Însă nu există șomaj în World of Warcraft.

Nu există statul degeaba
și pierderea vremii.

Există întotdeauna ceva clar
și important de făcut.

Și de asemenea,
sunt mulți de colaboratori.

Oriunde te duci, sute de mii de persoane

gata să lucreze cu tine

pentru a-ți duce la îndeplinire
misiunea ta epică.

Nu e ceva ce e posibil
cu ușurință în viața reală,

acest sentiment că la degetele tale

sunt mii de colaboratori.

E și asta o poveste epică,
o poveste plină de inspirație:

de ce suntem acolo, de ce facem asta.

Iar apoi primim feedback pozitiv.

Ați auzit de creșterea nivelului
și +1 la putere,

și +1 la inteligență.

Nu primim astfel de feedback
constant în viața reală.

Când voi pleca de pe această
scenă nu voi avea

+1 la vorbit și +1 la idei trăznite,

de fapt +20 la idei trăznite.

Nu primesc un astfel de feedback
în viața reală.

Problema cu mediile online de colaborare

precum World of Warcraft

e că e atât de satisfăcător

să fii pe punctul de a câștiga
ceva epic tot timpul

încât ne petrecem tot timpul
în aceste lumi virtuale.

E mai bună decât realitatea.

Astfel, până acum, în colectiv
toți jucătorii de World of Warcraft

au petrecut 5,93 milioane de ani

rezolvând problemele
virtuale ale Azeroth-ului.

Ăsta nu e neapărat un lucru rău.

Ar putea suna ca și cum e un lucru rău,

dar să pun asta în context:

acum 5,93 milioane de ani

era momentul în care primul nostru
strămoș uman a stat în picioare.

A fost prima primată
care a stat în picioare.

Deci când vorbim despre
cât de mult timp investim în prezent

jucând jocuri,
singurul mod în care are sens

să ne gândim măcar la asta,
e să vorbim despre timp

la magnitudinea evoluției umane,

ceea ce e un lucru extraordinar.

Dar e și potrivit.
Pentru că se dovedește

că prin folosirea acestui timp
jucând jocuri,

noi chiar schimbăm ceea ce

suntem capabili să facem ca ființe umane.

Noi evoluăm către o specie
mai colaborativă și mai inimoasă.

Asta e adevărat. Eu asta cred.

Deci, luați în calcul această
statistică interesantă.

A fost publicată recent de un cercetător
de la Universitatea Carnegie Mellon.

Media persoanelor tinere
din ziua de astăzi

dintr-o țară cu o cultură
puternică de jocuri

va fi petrecut 10.000 de ore
jucând jocuri online

până la vârsta de 21 de ani.

10.000 de ore este un număr

foarte interesant din două motive.

În primul rând,
pentru copiii din Statele Unite

10.080 de ore e numărul exact de ore

pe care îl vei petrece la școală

din clasa a cincea
și până când termini liceul

dacă nu lipsești niciodată de la ore.

Deci avem un întreg

traseu paralel de educație care se petrece

în care oamenii tineri învață
la fel de mult despre

ce e nevoie ca să fii un gamer bun

cât despre tot restul în școală.

Și unii dintre voi probabil că ați citit

noua carte a lui Malcom Gladwell,
Outliers.

Deci, ați auzit deja teoria lui
despre succes

teoria celor 10.000 spre succes.

Se bazează pe această cercetare
extraordinară din domeniul cognitiv

care spune că dacă adunăm 10.000 de ore

de studiu greu, la orice

până la vârsta de 21 de ani,
vom fi specialiști pe acel subiect.

Vom fi la fel de buni la orice facem

ca și cele mai mari personalități
din lume.

Și astfel, la ceea ce ne uităm acum

e o întreagă generație de oameni tineri

care sunt gameri specializaţi.

Astfel, marea întrebare e:

„La ce exact sunt atât de buni?”

Pentru că dacă ne-am putea
da seama de asta,

am avea o resursă umană

practic neatinsă la dispoziție.

Iată câți oameni avem acum în lume

care petrec măcar o oră
pe zi jucând jocuri online.

Aceștia sunt gamerii noștri experți.

500 de milioane de oameni
care sunt extraordinar de buni la ceva.

(Râsete)

Iar în următorul deceniu

vom avea încă un miliard de gameri

care sunt extraordinar de buni
la acest ceva.

Dacă nu știți deja, vine.

Industria jocurilor dezvoltă console

care consumă puțină energie și lucrează
pe baza rețelelor de telefonie wireless

în locul Internetului de bandă largă

astfel încât gameri din toată lumea

mai ales din India, China, Brazilia,
se pot conecta online.

Ei estimează încă un miliard de gameri
în următorul deceniu.

Asta ne va aduce
la 1,5 miliarde de gameri.

Astfel, am început să mă gândesc
la ce ne fac

aceste jocuri experți.

Acestea sunt cele patru lucruri.

Primul e optimismul urgent.

Gândiți-vă la asta ca la o motivație
interioară extremă.

Optimismul urgent e dorința
de a acționa imediat

în fața unui obstacol,

combinat cu credința

că avem o șansă rezonabilă de succes.

Gamerii întotdeauna au crezut
că un câștig epic este posibil

și că merită întotdeauna să încerci,
și merită acum.

Gamerii nu stau degeaba.

Gamerii sunt experți la crearea
unei țesături sociale puternice.

Există foarte multe studii care arată

că ne place de oameni mai mult
dacă ne jucăm un joc cu ei,

chiar și dacă ne-au bătut rău.

Iar motivul e că e necesară
foarte multă încredere

ca să joci un joc cu cineva.

Încredere că acel cineva
își va petrece timpul cu noi,

că va juca după aceleași reguli,

vor prețui același scop
și că vor sta în joc până la sfârșit.

Și astfel, jucând împreună un joc
cu cineva chiar construiește

legături și încredere și cooperare.

Și ca rezultat, construim relații
sociale mai puternice.

Productivitate fericită. Iubesc asta.

Există un motiv pentru care
jucătorii de World of Warcraft

joacă 22 de ore pe săptămână,

cât un loc de muncă cu jumătate de normă.

E pentru că știu,
atunci când joacă un joc,

că suntem chiar mai fericiți

lucrând din greu, decât atunci când
ne relaxăm sau când ieșim cu prietenii.

Știm că suntem optimizați ca ființe umane

să facem muncă grea și plină de sens.

Și gamerii sunt dispuși
să lucreze din greu

tot timpul, dacă li se dă munca potrivită.

În fine, sens epic.

Gamerii iubesc să fie facă
misiuni care inspiră respect

de povești la scară planetară.

Deci, doar puține fleacuri ca să ne ajute
să vedem lucrurile în perspectivă.

Cu toții știți Wikipedia,
cea mai mare wiki din lume.

Cea de-a doua cea mai mare wiki,
cu aproape 80.000 de articole

este World of Warcraft wiki.

Cinci milioane de oameni
o folosesc în fiecare lună.

Ei au mai multe informații
despre World of Warcraft

prin Internet decât oricare alt

subiect tratat în oricare
altă wiki din lume.

Ei clădesc o poveste epică.

Ei construiesc o resursă
epică de cunoștințe

despre World of Warcraft.

Deci avem aceste patru super puteri
care se cumulează într-un singur lucru.

Gamerii sunt indivizi puternici
și plini de speranță.

Ei sunt oamenii care cred
că sunt capabili individual

să schimbe lumea.

Și singura problemă e că ei cred

că sunt capabili
să schimbe lumile virtuale,

dar nu și nu lumea reală.

Aceasta e problema
pe care încerc să o rezolv.

E un economist numit Edward Castronova.

Munca lui este genială. El studiază de ce

oamenii investesc
atât de mult timp și energie

și bani în lumi virtuale.

Și el spune: „Suntem martori
la ceea ce se concretizează

în nimic mai puțin decât un exod în masă

către lumi virtuale
și medii online de joc.”

Și el e un economist, deci e rațional.

Și el spune...

(Râsete)

Nu ca mine...eu sunt un designer
de jocuri și sunt exuberantă.

Dar el spune,

că acest fapt are o explicație simplă

fiindcă gamerii pot obține mai multe
în lumi online decât pot obține în viață.

Pot avea relații sociale mai puternice

în jocuri decât în viața reală.

Ei primesc feed-back mai bun
și se simt mai răsplătiți

în jocuri decât în viața reală.

Deci, el spune că acum, are clar un sens

pentru gamerii să petreacă mai mult timp
în lumi virtuale decât în cea reală.

Și eu sunt de acord că asta
e rațional, pentru moment.

Dar nu e, în niciun caz,
o situație optimă.

Trebuie să începem să facem lumea
reală mai mult ca un joc.

Astfel, îmi iau inspirația
din ceva ce s-a întâmplat

acum 2,500 de ani.

Acestea sunt zaruri antice,
create din oasele unei oi.

Înainte de a avea controllere
extraordinare de jocuri

aveam oase de oaie.

Iar acestea reprezintă
primul echipament de joc

creat de ființele umane.

Și dacă sunteți familiari
cu munca istoricului grec

Herodot, s-ar putea să știți
această poveste.

Care e istoria celui care

a inventat jocurile și de ce.

Herodot a spus că jocurile,
și în mod particular jocurile de zaruri,

au fost inventate în regatul Lydiei

într-un moment de foamete.

Aparent, era așa o foamete mare

încât regele Lydiei s-a decis că trebuia
să facă ceva nebunesc.

Oamenii sufereau. Oamenii se luptau.

Era o situație extremă. Aveau nevoie

de o soluție extremă.

Deci, conform lui Herodot,
ei au inventat jocurile de zaruri

și au definit o regulă
valabilă în tot regatul.

Într-o zi, fiecare dintre ei va mânca.

Iar în ziua următoare,
toată lumea se va juca.

Și vor fi atât de concentrați
asupra jocurilor de zaruri

fiindcă jocurile sunt atât de solicitante

și ne învăluie într-o productivitate
atât de satisfăcătoare,

încât vor ignora faptul
că nu aveau ce mânca.

Și astfel în ziua următoare jucau jocuri,

Și o zi după, vor mânca.

Și conform cu Herodotus,

au trăit astfel 18 ani,

supravieţuind unei foamete

mâncând într-o zi
și jucând jocuri în cealaltă.

Asta e exact, cred eu,

modul în care folosim jocurile astăzi.

Folosim jocurile pentru a scăpa
de suferința din lumea reală.

Folosim jocurile pentru a fugi
de tot ceea ce e stricat

în mediul real, tot ce nu e satisfăcător
legat de viața noastră

și primim ceea ce avem nevoie în jocuri.

Dar nu trebuie să se termine aici.

Asta e foarte interesant.

Conform spuselor lui Herodot, după 18 ani

foametea nu se atenuase.

Astfel, regele a decis că vor juca
un ultim joc de zaruri.

Au divizat întregul regat în două.

Au jucat un joc de zaruri,

iar câștigătorii au primit șansa
de a merge într-o aventură epică.

Ei vor părăsi Lydia

și vor merge să caute un nou loc
în care să trăiască,

lăsând în urmă exact atâția oameni

cât să supraviețuiască cu puținele
resurse disponibile,

și sperând să conducă civilizația

altundeva unde vor putea prospera.

Sună nebunesc, nu e așa?

Dar recent, dovezile ADN

au arătat că etruscii,

care au condus Imperiul Roman,

aveau același ADN
ca și vechii locuitori ai Lydiei.

Și astfel, cercetătorii au sugerat

că povestea fantastică a lui Herodot
ar putea fi adevărată.

Iar geologii au găsit dovezi

legate de o răcire globală care a durat

aproape 20 de ani
și care ar fi putut explica foametea.

Deci, această poveste nebunească
ar putea fi adevărată.

Ei ar fi putut chiar

să își salveze cultura jucând jocuri,

să scape prin intermediul
jocurilor pentru 18 ani

și apoi să fie atât de inspirați

și să știe atât de multe despre
cum să se unească prin jocuri

încât chiar și-au salvat întreaga
civilizație în acest fel.

Putem face asta.

Ne jucăm Warcraft din 1994.

Acela a fost primul
joc de strategie în timp real

din seria World of Warcraft.
Asta a fost acum 16 ani.

Ei au jucat jocuri
de zaruri pentru 18 ani,

noi am jucat Warcraft pentru 16 ani.

Eu spun că noi suntem gata
acum pentru propriul nostru joc epic.

Ei au avut jumătate de civilizație

care a plecat să caute o lume nouă.

De aici am luat cele 21 de miliarde
de ore de joc pe săptămână.

Haideți să convingem
pe jumătate dintre noi

să joace o jumătate de oră
pe zi jocuri video

până când rezolvăm
problemele vieții reale.

Știu că vă întrebați:
„Cum putem rezolva problemele

din viața reală în jocuri?". Ei bine,
asta e tema căreia mi-am devotat munca

în ultimii ani,

la Institutul pentru Viitor.

Avem acest banner la birourile
noastre din Palo Alto

și exprimă opinia noastră despre cum
încercăm să relaționăm cu viitorul.

Nu vrem să încercăm să prezicem viitorul.

Ceea ce vrem să facem e să creăm viitorul.

Vrem să ne imaginăm cel mai bun scenariu.

Și apoi vrem să împuternicim oamenii

să transforme acest scenariu în realitate.

Vrem să ne imaginăm câștiguri epice

și apoi să dăm oamenilor mijloacele
astfel încât se le obțină.

Vreau să vă arăt repede trei jocuri
pe care le-am făcut

care încearcă să ofere
oamenilor mijloacele

de a crea câștiguri epice
în propriile lor viitoruri.

Deci, asta e Lumea Fără Petrol.

Am creat acest joc în 2007.

Acesta e un joc online
în care încerci să supraviețuiești

unei crize de petrol.

Criza de petrol e fictivă,

dar am pus suficient conținut acolo

astfel încât să poți crede că e reală,
și să îți trăiești viața adevărată

ca și cum nu am mai avea petrol.
Deci, când vii în acest joc

te înscrii, ne spui unde trăiești.

Și apoi îți transmitem
știri video în timp real

surse de date care îți arată

exact cât de mult costă petrolul,

ce nu e disponibil,
cum e afectată sursa de hrană,

cum e afectat transportul,

dacă școlile se închid,
dacă sunt proteste.

Și tu trebuie să îți imaginezi
cum ți-ai trăii viața

dacă toate acestea ar fi adevărate.

Apoi te rugăm să scrii
un blog despre asta,

să publici filme, să publici poze.

Am testat acest joc în 2007
cu 1.700 de jucători.

Și i-am urmărit trei ani de atunci.

Și vă pot spune că e o experiență
care te transformă.

Nimeni nu vrea să își schimbe
modul de viață

numai fiindcă e bine pentru lume,
sau pentru că așa trebuie.

Dar dacă îi incluzi într-o aventură epică

și le spui: „Vom rămâne fără petrol.”

Aceasta e o poveste și o aventură
fantastică în care să te îmbarci.

Să te provoci în a vedea
cum ai supraviețui.

Majoritatea jucătorilor noștri
și-au susținut obiceiurile

pe care le-au învățat în joc.

Deci, pentru viitorul joc
care poate salva lumea

am decis să țintim la probleme mai înalte,
mai mari decât lipsa petrolului.

Am creat un joc numit Superstruct

la Institutul pentru Viitor.

Iar premisa a fost
că un supercalculator a calculat

că oamenii mai au doar 23 de ani
de petrecut pe această planetă.

Supercomputerul se numea
Global Extinction Awerness System.

Am rugat oamenii să vină online

aproape ca într-un film
de Jerry Bruckheimer.

Știți filmele lui Jerry Bruckheimer,
se formează o echipă de vis,

ai astronautul, omul de știință,
fostul prizonier,

și toți au ceva de făcut
pentru a salva lumea.

(Râsete)

Dar în jocul nostru,
în loc de a avea doar cinci oameni

în această echipă de vis,
am spus că toți fac parte din echipă

și că misiunea ta e să inventezi
viitorul energiei,

viitorul hranei, viitorul sănătății,

viitorul securității
și viitorul siguranței sociale.

Am avut 8.000 de oameni care au jucat
acest joc pentru 8 săptămâni.

Au inventat 500 soluții
nebunesc de creative

pe care le puteți vedea online
dacă căutați „Superstruct” pe Google.

Așadar, în fine, ultimul joc

Îl lansăm pe 3 martie. E un joc creat
în colaborare cu World Bank Institute

Dacă poți finaliza jocul vei fi certificat

de către World Bank Institute

ca un Inovator Social, promoția 2010.

Lucrând cu universității
din toată Africa sub-sahariană

Și pe ei îi invităm să învețe tehnici
de inovație socială.

Avem un roman grafic,
am obținut o creștere

în deprinderi precum intuiție locală,
socializare,

sustenabilitate, viziune și capacitatea
de a fi plin de resurse.

Aș vrea să vă invit pe toți

să împărțiți acest joc cu oameni tineri

oriunde în lume,
mai ales în zonele de dezvoltare

care ar putea beneficia din a se întâlni

pentru a încerca
să își imagineze propriile

lor companii sociale care ar salva lumea.

Deci, acum voi rezuma.

Vreau să vă întreb ceva.

Ce credeți că se va întâmpla în viitor?

Avem toți acești jucători uimitori,

avem aceste jocuri care sunt un fel
de versiuni pilot a ceea ce am putea face,

dar niciunul dintre acestea
nu a salvat încă lumea.

Sper că veți fi de acord cu mine

că gamerii sunt o resursă umană

pe care o putem folosi ca să muncim
în lumea reală,

că jocurile sunt o platformă
puternică pentru schimbare.

Cu toții avem
aceste superputeri uimitoare,

productivitate fericită, abilitatea

de a țese o pânză solidă
de relații sociale,

acest sentiment de optimism urgent
și dorința de a avea un sens epic.

Sper din suflet că ne putem uni

pentru a juca jocuri care contează,

pentru a supraviețui încă un secol.

Și e speranța mea că vă veți alătura

ca să creăm și să jucăm jocuri ca acestea.

Când mă gândesc la următorul deceniu,

știu două lucruri cu siguranță:

că putem crea orice viitor ne imaginăm

și că putem juca orice jocuri vrem.

Deci, spun:
să schimbăm lumea prin jocuri.

Mulțumesc.

(Aplauze)