Testul Turing: Pot computerele să se dea drept oameni? - Alex Gendler

Vezi lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/the-turing-test-can-a-computer-pass-for-a-human-alex-gendler

Ce este conștiința? Pot mașinile artificiale să gândescă cu adevărat? Pentru mulți, acestea sunt aspecte vitale pentru viitorul inteligenței artificiale. Dar informaticianul britanic Alan Turing a ignorat aceste întrebări în favoarea uneia simple: pot computerele să vorbească ca oamenii? Alex Gendler descrie testul Turing și detaliază câteva din cele mai surprinzătoare rezultate ale acestuia.

Lecție de Alex Gendler, animație de Patrick Smith.

Ce este conștiința?

Pot mașinile artificiale să gândească?

Mintea e alcătuită doar din neuroni,

sau are și o scânteie intangibilă
în interior?

Pentru mulți, acestea
sunt aspecte vitale,

relevante pentru viitorul
inteligenței artificiale.

Informaticianul britanic Alan Turing
a ignorat aceste întrebări

în favoarea uneia simple:

ar putea computerul să vorbească
asemenea unui om?

Această întrebare a dus la ideea
de măsurare a inteligenței artificiale,

care a ajuns cunoscută
sub numele de testul Turing.

În articolul din 1950, „Computing
Machinery and Intelligence”,

Turing a propus următorul joc:

un critic are o conversație scrisă
cu jucători nevăzuți

și le evaluează răspunsurile.

Să treacă testul, un computer trebuie
să reușească să înlocuiască un jucător

fără să schimbe substanțial rezultatele.

Adică un computer
ar fi considerat inteligent

dacă conversația cu el
n-ar putea fi deosebită de cea cu un om.

Turing a prezis că până în anul 2000,

mașini cu 100 MB de memorie
vor trece cu ușurință acest test.

Se poate să se fi grăbit când a zis asta.

Deși computerele de azi
au o memorie mult mai mare de atât,

puține au reușit,

iar cele care au avut rezultate bune

s-au concentrat pe găsirea
unor modalități de păcălire a juriului,

și nu pe folosirea puterii computerului.

Deși nu a fost niciodată
supus unui test real,

primul program care a avut succes,
a fost ELIZA,

Cu un script scurt și simplu,
prin imitarea unui psiholog

a reușit să inducă în eroare
numeroase persoane,

le-a încurajat să vorbească mai mult,

adresându-le întrebări reflective.

Un alt script, PARRY,
a abordat situația în mod opus,

imitând un schizofrenic paranoic

care îndrumă conversația
către obsesiile lui preprogramate.

Succesul lor în păcălirea oamenilor
a evidențiat o slăbiciune a testului.

Oamenii de obicei atribuie inteligență
unei game variate de lucruri

care nu sunt, de fapt, inteligente.

Cu toate acestea, competițiile anuale,
cum ar fi Premiul Loebner,

au făcut testul mai formal:

judecătorii știu dinainte

că unii dintre partenerii
de conversație sunt mașini.

Dar deși calitatea s-a îmbunătățit,

mulți programatori de chatboți

au folosit strategii similare
cu ELIZA și PARRY.

Catherine, câștigătorul din 1997

putea purta conversații
foarte inteligente,

dar în special atunci când judecătorul
voia să vorbească despre Bill Clinton.

Eugene Goostman este
cel mai recent câștigător.

Acestuia i-a fost atribuită personalitatea
unui băiat ucrainean de 13 ani,

așa că judecătorii i-au considerat
greșelile gramaticale și de logică

ca fiind cauzate de bariera
lingvistică și culturală.

Alte programe, ca Cleverbot,
au folosit o abordare diferită:

au analizat baze uriașe de date
cu conversații reale

pentru a determina
cele mai bune răspunsuri.

Unele chiar stochează amintiri
din conversațiile anterioare

pentru îmbunătățire
pe parcursul timpului.

Dar deși răspunsurile individuale
ale lui Cleverbot

sună incredibil de uman,
lipsa unei personalități constante

și inabilitatea de a aborda
subiecte nou-nouțe

îl dau de gol.

Cine din vremea lui Turing
ar fi prezis că computerele de azi

vor pilota nave spațiale,

vor face intervenții
chirurgicale complicate,

vor rezolva ecuații masive,

dar se vor strădui din greu
să poarte o scurtă conversație?

Limbajul uman este un fenomen
surprinzător de complex

ce nu poate fi cuprins
nici de cel mai mare dicționar.

Chatboții sunt derutați de pauze simple,
cum ar fi „ăă...”

sau întrebări ce nu au răspuns corect.

O simplă frază conversațională ca:

„Am luat sucul din frigider și i l-am dat,
dar am uitat să verific data de expirare”,

necesită numeroase cunoștințe
și intuiție pentru a fi analizată.

Se pare că simularea
unei conversații umane

necesită mai mult decât mărirea memoriei
și a puterii de procesare,

și pe măsură ce ne apropiem
de scopul lui Turing,

s-ar putea să ne lovim
de multe întrebări despre conștiință.