Cum recunoști o bancnotă falsă - Tien Nguyen

Vizionați întreaga lecție: http://ed.ted.com/lessons/how-to-spot-a-counterfeit-bill-tien-nguyen

Bancnotele autentice sunt echipate cu multe măsuri de siguranță în așa fel încât să fie dificil de contrafăcut. Dar asta nu îi oprește pe maeștrii contrafacerii din încercarea de a ne păcăli. Din fericire, poți ajuta la prinderea falsificatorilor, ai nevoie doar de câteva unelte simple și puțină chimie. Tien Nguyen ne dezvăluie chimia de la baza contrafacerilor.

Lecție creată de: Tien Nguyen, animație creată de Lippy.

Se estimează că pentru fiecare
10.000 de bancnote în Statele Unite,

una dintre ele e falsă.

Poate nu sună mult,

dar se adună milioane
de dolari în bani cash.

Falsificarea banilor poate cauza
tot felul de probleme,

de la a fi păcălit cu 20 de dolari

la destabilizarea economiei naționale.

Dar nu te îngrijora.

Poți ajuta la prinderea falsificatorilor.

Ai nevoie doar de câteva unelte
simple și puțină chimie.

Pentru început, stiloul
de detectare a falsurilor.

Stiloul arată ca un marker

și conține o soluție de iodură de potasiu

și iod elementar.

Aceasta se evidențiază
în prezența amidonului,

folosit de obicei

pentru a consolida hârtia
obișnuită de imprimat,

dar nu va fi găsită în banii reali.

Aceasta se datorează
faptului ca bancnotele autentice

sunt făcute din bumbac și pânză

și conțin mici fibre roșii și albastre.

Acel material este făcut
de o singură companie bine păzită

numită Crane and Company,

care imprimă bancnotele

de când Paul Revere le-a cerut să ajute
la finanțarea războiului revoluționar.

Pe de altă parte, amidonul
din multe bancnote contrafăcute

este făcut din două molecule

amilopectină și amiloză.

Amiloza trădează falsul.

Este un lung șir de molecule de zahăr
conectate de atomi de oxigen

ce formează o structură elicoidală,
precum ADN-ul.

Iodura se strânge
în interiorul acestei bobine

formând un nou compus
care lasă o urmă neagră pe hârtie.

Totuși, în absenta amidonului
nu are loc o reacție chimică

și linia va arăta galben deschis.

Deci dacă falsul nu este
printat pe hârtie cu amidon,

soluțiile de iod nu te pot ajuta.

Acesta este unul din motivele

pentru care bancnotele imprimate
din Statele Unite, începând cu 1996

au fost îmbunătățite chimic

pentru a include o altă măsură
de contrafacere:

o bandă care este fluorescentă
sub lumina ultravioleta.

Este același tip de lumină
folosit la petrecerile de noapte

și la liniile de securitate
ale aeroporturilor.

Banda de poliester imprimată
cu cerneală invizibilă

are doar un milimetru grosime

și este plasată în diferite poziții
în funcție de valoarea unei bancnote.

Dacă ții un dolar la lumina naturală,

poți vedea valoarea și cuvântul
"USA" printat pe bandă.

Dar sub lumina ultravioletă,
aceste benzi strălucesc cu adevărat.

Ele conțin molecule
care pot fi agitate

prin absorbția
anumitor cantități de energie,

în special ele oferite
de surse UV uzuale de lumină.

Pe măsură ce aceste molecule
revin la stările lor originale,

pierd un pic de energie sub formă de
căldură și apoi radiază restul ca lumină.

Energia este invers proporțională
cu lungimea de undă,

ceea ce înseamnă că lungimile
de undă mai lungi au energie mai mică.

Deci lumina de energie joasă
dată de bandă

înseamnă lungimi de undă mai lungi
care se încadrează în domeniul vizibil

și brusc putem vedea
ceea ce era invizibil.

Dacă o bandă luminoasă
nu apare pe o bancnotă recentă,

ai un fals în mână.

Când nu ai de-a face
cu falsificatori geniali,

caută indicii vizuale simple.

Asigură-te că portretul
arată natural nu plat,

sigiliul are puncte perfecte,
chiar zimțate,

marginea impregnată este neîntreruptă

și numărul de serie are un spațiu
exact și egal între numere.

Deci data viitoare
când dai de bani dubioși,

uită-te îndeaproape,

scoate-ți soluția de iod

sau du-i la o petrecere

și s-ar putea chiar
să prinzi o contrafacere.