Se estimează că pentru fiecare
10.000 de bancnote în Statele Unite,
una dintre ele e falsă.
Poate nu sună mult,
dar se adună milioane
de dolari în bani cash.
Falsificarea banilor poate cauza
tot felul de probleme,
de la a fi păcălit cu 20 de dolari
la destabilizarea economiei naționale.
Dar nu te îngrijora.
Poți ajuta la prinderea falsificatorilor.
Ai nevoie doar de câteva unelte
simple și puțină chimie.
Pentru început, stiloul
de detectare a falsurilor.
Stiloul arată ca un marker
și conține o soluție de iodură de potasiu
și iod elementar.
Aceasta se evidențiază
în prezența amidonului,
folosit de obicei
pentru a consolida hârtia
obișnuită de imprimat,
dar nu va fi găsită în banii reali.
Aceasta se datorează
faptului ca bancnotele autentice
sunt făcute din bumbac și pânză
și conțin mici fibre roșii și albastre.
Acel material este făcut
de o singură companie bine păzită
numită Crane and Company,
care imprimă bancnotele
de când Paul Revere le-a cerut să ajute
la finanțarea războiului revoluționar.
Pe de altă parte, amidonul
din multe bancnote contrafăcute
este făcut din două molecule
amilopectină și amiloză.
Amiloza trădează falsul.
Este un lung șir de molecule de zahăr
conectate de atomi de oxigen
ce formează o structură elicoidală,
precum ADN-ul.
Iodura se strânge
în interiorul acestei bobine
formând un nou compus
care lasă o urmă neagră pe hârtie.
Totuși, în absenta amidonului
nu are loc o reacție chimică
și linia va arăta galben deschis.
Deci dacă falsul nu este
printat pe hârtie cu amidon,
soluțiile de iod nu te pot ajuta.
Acesta este unul din motivele
pentru care bancnotele imprimate
din Statele Unite, începând cu 1996
au fost îmbunătățite chimic
pentru a include o altă măsură
de contrafacere:
o bandă care este fluorescentă
sub lumina ultravioleta.
Este același tip de lumină
folosit la petrecerile de noapte
și la liniile de securitate
ale aeroporturilor.
Banda de poliester imprimată
cu cerneală invizibilă
are doar un milimetru grosime
și este plasată în diferite poziții
în funcție de valoarea unei bancnote.
Dacă ții un dolar la lumina naturală,
poți vedea valoarea și cuvântul
"USA" printat pe bandă.
Dar sub lumina ultravioletă,
aceste benzi strălucesc cu adevărat.
Ele conțin molecule
care pot fi agitate
prin absorbția
anumitor cantități de energie,
în special ele oferite
de surse UV uzuale de lumină.
Pe măsură ce aceste molecule
revin la stările lor originale,
pierd un pic de energie sub formă de
căldură și apoi radiază restul ca lumină.
Energia este invers proporțională
cu lungimea de undă,
ceea ce înseamnă că lungimile
de undă mai lungi au energie mai mică.
Deci lumina de energie joasă
dată de bandă
înseamnă lungimi de undă mai lungi
care se încadrează în domeniul vizibil
și brusc putem vedea
ceea ce era invizibil.
Dacă o bandă luminoasă
nu apare pe o bancnotă recentă,
ai un fals în mână.
Când nu ai de-a face
cu falsificatori geniali,
caută indicii vizuale simple.
Asigură-te că portretul
arată natural nu plat,
sigiliul are puncte perfecte,
chiar zimțate,
marginea impregnată este neîntreruptă
și numărul de serie are un spațiu
exact și egal între numere.
Deci data viitoare
când dai de bani dubioși,
uită-te îndeaproape,
scoate-ți soluția de iod
sau du-i la o petrecere
și s-ar putea chiar
să prinzi o contrafacere.