Se estimează că pentru fiecare 10.000 de bancnote în Statele Unite, una dintre ele e falsă. Poate nu sună mult, dar se adună milioane de dolari în bani cash. Falsificarea banilor poate cauza tot felul de probleme, de la a fi păcălit cu 20 de dolari la destabilizarea economiei naționale. Dar nu te îngrijora. Poți ajuta la prinderea falsificatorilor. Ai nevoie doar de câteva unelte simple și puțină chimie. Pentru început, stiloul de detectare a falsurilor. Stiloul arată ca un marker și conține o soluție de iodură de potasiu și iod elementar. Aceasta se evidențiază în prezența amidonului, folosit de obicei pentru a consolida hârtia obișnuită de imprimat, dar nu va fi găsită în banii reali. Aceasta se datorează faptului ca bancnotele autentice sunt făcute din bumbac și pânză și conțin mici fibre roșii și albastre. Acel material este făcut de o singură companie bine păzită numită Crane and Company, care imprimă bancnotele de când Paul Revere le-a cerut să ajute la finanțarea războiului revoluționar. Pe de altă parte, amidonul din multe bancnote contrafăcute este făcut din două molecule amilopectină și amiloză. Amiloza trădează falsul. Este un lung șir de molecule de zahăr conectate de atomi de oxigen ce formează o structură elicoidală, precum ADN-ul. Iodura se strânge în interiorul acestei bobine formând un nou compus care lasă o urmă neagră pe hârtie. Totuși, în absenta amidonului nu are loc o reacție chimică și linia va arăta galben deschis. Deci dacă falsul nu este printat pe hârtie cu amidon, soluțiile de iod nu te pot ajuta. Acesta este unul din motivele pentru care bancnotele imprimate din Statele Unite, începând cu 1996 au fost îmbunătățite chimic pentru a include o altă măsură de contrafacere: o bandă care este fluorescentă sub lumina ultravioleta. Este același tip de lumină folosit la petrecerile de noapte și la liniile de securitate ale aeroporturilor. Banda de poliester imprimată cu cerneală invizibilă are doar un milimetru grosime și este plasată în diferite poziții în funcție de valoarea unei bancnote. Dacă ții un dolar la lumina naturală, poți vedea valoarea și cuvântul "USA" printat pe bandă. Dar sub lumina ultravioletă, aceste benzi strălucesc cu adevărat. Ele conțin molecule care pot fi agitate prin absorbția anumitor cantități de energie, în special ele oferite de surse UV uzuale de lumină. Pe măsură ce aceste molecule revin la stările lor originale, pierd un pic de energie sub formă de căldură și apoi radiază restul ca lumină. Energia este invers proporțională cu lungimea de undă, ceea ce înseamnă că lungimile de undă mai lungi au energie mai mică. Deci lumina de energie joasă dată de bandă înseamnă lungimi de undă mai lungi care se încadrează în domeniul vizibil și brusc putem vedea ceea ce era invizibil. Dacă o bandă luminoasă nu apare pe o bancnotă recentă, ai un fals în mână. Când nu ai de-a face cu falsificatori geniali, caută indicii vizuale simple. Asigură-te că portretul arată natural nu plat, sigiliul are puncte perfecte, chiar zimțate, marginea impregnată este neîntreruptă și numărul de serie are un spațiu exact și egal între numere. Deci data viitoare când dai de bani dubioși, uită-te îndeaproape, scoate-ți soluția de iod sau du-i la o petrecere și s-ar putea chiar să prinzi o contrafacere.