Asigurarea culturilor, o idee ce merită însămânțată

În Africa sub-sahariană, micii agricultori sunt piatra de temelie a economiilor naționale și regionale - cu excepția cazului în care vremea e imprevizibilă și recoltele se pierd. Soluția este asigurarea, la scară continentală, la un cost foarte scăzut, la prețuri accesibile. Rose Goslinga, cu cetățenie în Kenya, şi echipa sa de pionierat au conceput un mod neconvențional de a oferi asigurare fermierilor.

În Kenya, anul 1984 este cunoscut

ca an de cupă,

sau Goro Goro.

Goro Goro este o ceașcă
folosită pentru a măsura

două kilograme porumb pe piață,

și făina de porumb este folosită
pentru a face Ugali,

o turtă de mămăligă
care este consumată cu legume.

Atât porumbul cât și legumele
sunt cultivate

în cele mai multe ferme din Kenya,

înseamnând că multe familii se pot hrăni

din propria lor fermă.

Un Goro Goro poate asigura trei mese
pentru o familie de mărime medie,

și în 1984, întreaga recoltă
putea încăpea într-un Goro Goro.

A fost și încă este una
dintre cele mai cumplite secete

din amintirea oamenilor.

Astăzi asigurăm agricultorii
împotriva secetei

cum ar fi cele din anul cupei,

sau mai specific, asigur ploile.

Provin dintr-o familie de misionari

care a construit spitale în Indonezia,

iar tatăl meu a construit
un spital de psihiatrie în Tanzania.

Asta sunt eu, la 5 ani,
în faţa acelui spital.

Nu cred că-și imaginau că voi creşte
să vând asigurari. (Râsete)

Să vă spun cum s-a întâmplat.

În 2008, lucram

pentru Ministerul Agriculturii din Rwanda,

și șefa mea tocmai fusese promovată
să devină ministru.

A lansat un plan ambițios
pentru a începe o revoluție verde în țară,

și cât ai clipi, importam
tone de îngrășăminte și semințe

și le spuneam agricultorilor cum să aplice
îngrășământ şi să planteze.

Câteva săptămâni mai târziu,

Fondul Monetar Internațional ne-a vizitat,

și a pus o întrebare doamnei ministru,

„D-nă ministru, e minunat că doriți
să-i ajutaţi pe fermieri

cu siguranţa alimentară,
dar ce faceți dacă nu plouă?"

Ministrul meu a răspuns cu mândrie

și oarecum sfidător,

„Mă voi ruga pentru ploaie."

Aasta a încheiat discuția.

Pe drumul înapoi spre minister,
în mașină,

s-a întors spre mine și a spus,

„Rose, ai fost mereu interesată
de finanțe.

Du-te să ne găseşti o asigurare."

Au trecut șase ani de atunci

și anul trecut am avut șansa

să fac parte dintr-o echipă
care a asigurat

peste 185.000 fermieri
din Kenya și Rwanda

împotriva secetei.

Dețineau în medie jumătate de acru

și au plătit, în medie, 2 euro pe lună.

E microasigurarea.

Asigurarea tradițională

nu funcționează cu 2-3 euro plată lunară,

pentru că asigurarea tradițională
se bazează pe vizite la ferme.

Un fermier aici, în Germania ar fi vizitat

la începutul sezonului,
la jumătate,

la sfârșitul anului
și din nou dacă a existat o pierdere,

pentru a estima pierderile.

Pentru un mic agricultor
în mijlocul Africii,

totalul costurilor acestor vizite

pur și simplu nu poate fi susținut.

În schimb, ne bazăm pe tehnologie și date.

Acest satelit înregistrează
dacă au existat nori sau nu.

Gândiți-vă:

Dacă există nori, atunci ar putea ploua,

dar dacă nu există nori,
e imposibil să plouă.

Aceste imagini arată apariția ploilor
în acest sezon în Kenya.

Vedeți că în jurul zilei de 6 martie

norii se mişcă și apoi dispar,

și iar în jurul zilei de 11 martie,

norii se instalează într-adevăr.

Acei nori au fost debutul ploilor
din acest an.

Acest satelit acoperă toată Africa

și are înregistrări începând cu 1984,

și asta-i e important, pentru că dacă știi

de câte ori un loc a avut o secetă
în ultimii 30 de ani,

puteți estimare destul de bine

care sunt șansele de secetă în viitor,

și asta înseamnă că puteți evalua
riscul de secetă.

Datele singure nu sunt suficiente.

Am elaborat algoritmi agronomici

care ne spun de câte precipitații
are nevoie o cultură și când.

De exemplu, pentru porumb la plantare,

e nevoie de două zile de ploaie

pentru agricultori pentru a planta,

și apoi e nevoie să plouă o dată
la 2 săptămâni

pentru o germinare corespunzătoare.

Apoi, e nevoie de ploaie
la fiecare 3 săptămâni

pentru ca recolta
să-şi formeze frunzele,

în timp ce la înflorire,
trebuie să plouă mai frecvent,

cam o dată la 10 zile
pentru a-şi forma știuleţii.

La sfârșitul sezonului,
de fapt nu vrei să plouă,

pentru că ploile pot afecta recolta.

Elaborarea unui astfel de calcul
e dificilă,

dar adevărata dificultate a fost
vânzarea asigurărilor.

Ne-am stabilit un obiectiv modest

de 500 de agricultori asiguraţi
după primul noastru sezon.

După câteva luni de marketing intens,

am semnat contracte cu un total
de 185 de agricultori.

Am fost dezamăgită și încurcată.

Toată lumea îmi tot spusese
că agricultorii vroiau asigurare,

dar clienții noștri principali
pur și simplu nu cumpărau.

Așteptau să vadă ce se întâmpla,

nu aveau încredere în societățile
de asigurare

sau gândeau: „Am reușit atâția ani.
De ce aș cumpăra asigurare acum?"

Mulți dintre voi știți de microcredite,

acordarea de mici împrumuturi
celor săraci

pionierat de Muhammad Yunus,

care a câștigat Premiul Nobel pentru Pace

pentru munca sa cu Banca Grameen.

Se pare că vânzarea microcreditelor

nu-i același lucru cu vânzarea
asigurărilor.

Pentru credit, un agricultor
trebuie să câștige încrederea unei bănci,

și dacă reușește,
banca îi va împrumuta bani.

Asta e o propunere atractivă.

Pentru asigurare, agricultorul
trebuie să aibă încredere

în compania de asigurări

și să investească în avans
în compania de asigurări.

E o propunere foarte diferită.

Și astfel tendinţa de asigurare
a fost lentă,

cu doar 4,4% din africani

inițiind asigurarea în 2012,

și jumătate din acest număr e într-o țară,
Africa de Sud.

Am încercat mai mulți ani
vânzând asigurări direct agricultorilor,

cu un cost foarte ridicat
de introducere pe piață

și cu succes foarte scăzut.

Apoi ne-am dat seama
că există multe organizații

ce lucrează cu fermierii:

companii de semințe,
instituțiile de microfinanțare,

companiile de telefonie mobilă,

agențiile guvernamentale.

Toți acordau împrumuturi agricultorilor,

și apoi, chiar înainte ca ei
să finalizeze împrumutul,

agricultorul spunea,
„Dar dacă nu plouă?

Cum te aștepți
să-mi rambursez împrumutul?"

Multe dintre aceste organizații
și-au asumat riscul,

pur și simplu sperând că în acel an,

nu se va întâmpla ce-i mai rău.

Majoritatea organizațiilor,
cu toate acestea,

limitau investiția în agricultură.

Nu-și puteau asuma un astfel de risc.

Aceste organizații au devenit
clienţii nostri,

și prin combinarea de credit cu asigurări,

lucruri interesante se poate întâmpla.

Permiteți-mi să vă spun încă o poveste.

La începutul lunii februarie 2012,
în vestul Kenya,

ploile au început, și au început devreme,

și când ploile încep devreme,
fermierii sunt încurajaţi,

pentru că înseamnă, de obicei,
că sezonul va fi bun.

Așa au luat împrumuturi și au plantat.

În urmatoarele 3 săptămâni,
n-a căzut nicio picătură de ploaie,

și culturile care germinaseră atât de bine

s-au veştejit şi au murit.

Ne-am asigurat împrumuturile
unei instituții de microfinanțare

ce a furnizat aceste împrumuturi

la aproape 6.000 de fermieri în zonă,

și i-am sunat și am zis:

„Uite, știm despre secetă.
V-am asigurat.

Vă oferim 200.000 de euro
la sfârșitul sezonului. "

Au spus „Uau, minunat, dar va fi târziu.

Ați putea să ne daţi banii acum?

Astfel, acești fermieri pot replanta

şi pot obține o recoltă în acest sezon."

Așa că i-am convins
pe partenerii noștri de asigurări

iar mai târziu în aprilie,
fermierii au replantat.

Am dus ideea de replantare
la o companie de semințe

și i-am convins să asigure

la prețul unui sac de semințe,

şi în fiecare sac am împachetat
un card ce avea un număr pe el

iar când fermierii deschideau cardul,

înregistrauau acel număr,

și numărul ne-a ajutat
să localizăm agricultorul

și să-i atribuim un pixel pe satelit.

Un satelit măsura apoi precipitațiile
în următoarele 3 săptămâni,

şi dacă nu ploua, le înlocuiau semințele.

Una dintre primele...

(Aplauze) Staţi, n-am încheiat încă!

Unul dintre primii beneficiari
din această garanție de replantare

a fost Bosco Mwinyi.

I-am vizitat ferma mai târziu, în august,

și aș dori să vă pot arăta
zâmbetul de pe fața lui

când ne-a arătat recolta lui,

deoarece mi-a încălzit inima

şi m-a făcut să realizez
de ce vânzarea de asigurări

poate fi un lucru bun.

Dar știţi, el a insistat
să prindem în imagine toată recolta,

așa că a trebuit să ne depărtăm
foarte mult.

Compania a asigurat recolta sa
în acel sezon,

și cred că astăzi,

avem toate instrumentele necesare
de a permite agricultorilor din Africa

să preia controlul
asupra propriului lor destin.

Să nu mai fie ani de cupă.

În schimb, eu aștept cu nerăbdare,
cel puțin într-un fel,

anul asigurării,

sau anul recoltei mari.

Mulţumesc.

(Aplauze)