Cum ne păcălesc iluziile optice - Nathan S. Jacobs

Lecţia completă: http://ed.ted.com/lessons/how-optical-illusions-trick-your-brain-nathan-s-jacobs

Iluziile optice sunt imagini care induc creierul în eroare, astfel el vede lucruri diferite decât ceea ce sunt ele în realitate. Cum funcţionează? Nathan S. Jacobs ne conduce prin câteva iluzii optice des întâlnite şi ne explică cum creierul nostru asimilează informaţia vizuală în lumea 3D pe care o vedem în jur.

Lecţie de Nathan S. Jacobs, animaţie de TED-Ed.

Fii atent:

aici e o grilă, nimic special,
doar o grilă normală, de bază.

Dar uită-te mai atent,
la punctul alb din centru

unde cele două linii verticale
și orizontale se intersectează.

Uită-te foarte aproape.
Observi ceva ciudat la acest punct?

Da, nimic.

Dar continuă să privești.
Fii ciudat și holbează-te la el.

Acum, ține-ți privirea
fixată pe punctul alb,

și vezi ce se întâmplă
în vederea ta periferică.

Celelalte puncte sunt încă albe?
Sau au sclipiri ciudate de gri?

Acum uită-te la această tavă de brioşe.

Una dintre cupe e inversată.
E ridicată în sus în loc să se adâncească.

Acum întoarce tigaia.
Celelalte cinci au formă de cupolă acum?

Oricum ar fi, această tavă este defectă.

Avem aici o poză a lui Abraham Lincoln,
Și aici este una întoarsă.

Nu este nimic ciudat aici.

Așteaptă, întoarce-o invers.
Ce i-au făcut lui Abe?

Acestea sunt doar trei iluzii optice,
care par să ne inducă în eroare.

Cum funcţionează?

Se întâmplă lucruri magice
chiar în imagini?

Cu siguranță că am fi putut strecura
sclipiri de gri

în petele albe periferice
ale grilajului nostru animat,

dar am promis că nu o vom face.

Veți vedea același efect
și dacă o tipăriți pe o hârtie.

Acest grilaj este doar un grilaj simplu.
Dar nu și pentru sistemul nostru vizual.

Iată cum interpretează lumina
de pe acest așa-numit grilaj.

Intersecțiile albe sunt înconjurate
de mai mult alb pe toate cele patru părți

decât orice alt punct alb din segment.

Ganglionul retinian observă că
în jurul intersecțiilor este mai mult alb,

deoarece sunt organizate să mărească
contrastul cu inhibare laterală.

Un contrast mai bun duce la o vedere
mai ușoară a marginii unui lucru.

Și lucrurile sunt văzute după cum
ochii și creierul s-au dezvoltat.

Ganglionul retinian nu răspunde bine
la punctele de trecere

deoarece este mai multă inhibare laterală
pentru punctele albe din apropiere

comparativ cu liniile,
care sunt înconjurate de negru.

Nu este doar un defect în ochii tăi;

Dacă poţi vedea, atunci iluziile optice
te pot duce în eroare cu ochelarii puși,

cu această hârtie sau cu ecranul
calculatorului chiar în fața ta.

Ce ne arată iluziile optice

este modul în care receptorii și creierul
percep informaţia vizuală

în lumea tridimensională din jurul nostru,

unde marginile au nevoie
de mai multă atenție

deoarece lucrurile cu margini
te pot ajuta sau te pot ucide.

Priveşte tava de brioşe din nou.
Ştii ce cauzează confuzie aici?

Cortexul vizual al creierului funcționează
făcând presupuneri despre lumina imaginii.

El se așteaptă ca lumina să vină
de la o singură sursă, strălucind de sus.

Astfel aceste umbre ar fi putut doar
să fie cauzate de lumina strălucitoare

de pe părţile înclinate ale unei cupole
sau partea de jos a unei găuri.

Dacă am recrea cu grijă aceste indicii
desenând umbre,

chiar şi pe o bucată de hârtie plată,

din reflex creierul creează
forma 3D concavă sau convexă.

Acum, să vedem fața înfiorătoare
a lui Lincoln întoarsă invers.

Chipurile păcălesc activitatea
în diferite părţi ale creierului

care s-au dezvoltat special
pentru a ne ajuta să recunoaștem chipuri.

Ca forma fusiformă a feţei și altele
în lobii occipitali și temporali.

Are sens, desigur,
pentru că suntem animale sociale

cu moduri complexe de a interacţiona
unul cu celălalt.

Când vedem chipuri,
trebuie să recunoaștem că sunt chipuri

și să ne dăm seama foarte rapid
ce exprimă ele.

Și cel mai mult ne concentrăm
pe ochi și gură.

Aşa ne dăm seama dacă cineva
este supărat sau vrea să ne fie prieten.

În chipul întors al lui Lincoln,

ochii şi gura erau de fapt
orientate normal,

deci nu ai observat că ceva nu era bine.

Dar când am întors imaginea,
cea mai importantă parte a feței,

ochii și gura, sunt acum întoarse,
și ai realizat că era ceva dubios.

Creierul a luat o mică pauză
și a pierdut ceva.

Dar de fapt el nu era leneș,
ci doar foarte ocupat.

Deci, îşi petrece energia cognitivă
cât mai eficient posibil,

făcând presupuneri despre imagini vizuale
pentru a crea o viziune adaptată a lumii.

Imaginează-ți creierul tău
făcând aceste modificări din mers:

„Bine, acele pătrate ar putea fi obiecte.

Să îmbunătăţim contrastul alb-negru
pe părțile cu inhibare laterală.

Întunecă aceste colţuri!

Gri închis decolorat în gri deschis?

Să presupunem că lumina soarelui
cade pe o curbă înclinată. Următoarea!

Acei ochi arată ca majoritatea pe care
i-am văzut, nu e nimic ciudat aici.”

Vedeți? Trucurile noastre vizuale
au arătat rolul creierului tău,

fiind ca un regizor ocupat de animaţie 3D
într-un studio înăuntrul craniului,

alocând energie cognitivă
şi construind o lume din mers,

folosind trucuri proprii testate,
dar nu mereu adevărate.