Fii atent: aici e o grilă, nimic special, doar o grilă normală, de bază. Dar uită-te mai atent, la punctul alb din centru unde cele două linii verticale și orizontale se intersectează. Uită-te foarte aproape. Observi ceva ciudat la acest punct? Da, nimic. Dar continuă să privești. Fii ciudat și holbează-te la el. Acum, ține-ți privirea fixată pe punctul alb, și vezi ce se întâmplă în vederea ta periferică. Celelalte puncte sunt încă albe? Sau au sclipiri ciudate de gri? Acum uită-te la această tavă de brioşe. Una dintre cupe e inversată. E ridicată în sus în loc să se adâncească. Acum întoarce tigaia. Celelalte cinci au formă de cupolă acum? Oricum ar fi, această tavă este defectă. Avem aici o poză a lui Abraham Lincoln, Și aici este una întoarsă. Nu este nimic ciudat aici. Așteaptă, întoarce-o invers. Ce i-au făcut lui Abe? Acestea sunt doar trei iluzii optice, care par să ne inducă în eroare. Cum funcţionează? Se întâmplă lucruri magice chiar în imagini? Cu siguranță că am fi putut strecura sclipiri de gri în petele albe periferice ale grilajului nostru animat, dar am promis că nu o vom face. Veți vedea același efect și dacă o tipăriți pe o hârtie. Acest grilaj este doar un grilaj simplu. Dar nu și pentru sistemul nostru vizual. Iată cum interpretează lumina de pe acest așa-numit grilaj. Intersecțiile albe sunt înconjurate de mai mult alb pe toate cele patru părți decât orice alt punct alb din segment. Ganglionul retinian observă că în jurul intersecțiilor este mai mult alb, deoarece sunt organizate să mărească contrastul cu inhibare laterală. Un contrast mai bun duce la o vedere mai ușoară a marginii unui lucru. Și lucrurile sunt văzute după cum ochii și creierul s-au dezvoltat. Ganglionul retinian nu răspunde bine la punctele de trecere deoarece este mai multă inhibare laterală pentru punctele albe din apropiere comparativ cu liniile, care sunt înconjurate de negru. Nu este doar un defect în ochii tăi; Dacă poţi vedea, atunci iluziile optice te pot duce în eroare cu ochelarii puși, cu această hârtie sau cu ecranul calculatorului chiar în fața ta. Ce ne arată iluziile optice este modul în care receptorii și creierul percep informaţia vizuală în lumea tridimensională din jurul nostru, unde marginile au nevoie de mai multă atenție deoarece lucrurile cu margini te pot ajuta sau te pot ucide. Priveşte tava de brioşe din nou. Ştii ce cauzează confuzie aici? Cortexul vizual al creierului funcționează făcând presupuneri despre lumina imaginii. El se așteaptă ca lumina să vină de la o singură sursă, strălucind de sus. Astfel aceste umbre ar fi putut doar să fie cauzate de lumina strălucitoare de pe părţile înclinate ale unei cupole sau partea de jos a unei găuri. Dacă am recrea cu grijă aceste indicii desenând umbre, chiar şi pe o bucată de hârtie plată, din reflex creierul creează forma 3D concavă sau convexă. Acum, să vedem fața înfiorătoare a lui Lincoln întoarsă invers. Chipurile păcălesc activitatea în diferite părţi ale creierului care s-au dezvoltat special pentru a ne ajuta să recunoaștem chipuri. Ca forma fusiformă a feţei și altele în lobii occipitali și temporali. Are sens, desigur, pentru că suntem animale sociale cu moduri complexe de a interacţiona unul cu celălalt. Când vedem chipuri, trebuie să recunoaștem că sunt chipuri și să ne dăm seama foarte rapid ce exprimă ele. Și cel mai mult ne concentrăm pe ochi și gură. Aşa ne dăm seama dacă cineva este supărat sau vrea să ne fie prieten. În chipul întors al lui Lincoln, ochii şi gura erau de fapt orientate normal, deci nu ai observat că ceva nu era bine. Dar când am întors imaginea, cea mai importantă parte a feței, ochii și gura, sunt acum întoarse, și ai realizat că era ceva dubios. Creierul a luat o mică pauză și a pierdut ceva. Dar de fapt el nu era leneș, ci doar foarte ocupat. Deci, îşi petrece energia cognitivă cât mai eficient posibil, făcând presupuneri despre imagini vizuale pentru a crea o viziune adaptată a lumii. Imaginează-ți creierul tău făcând aceste modificări din mers: „Bine, acele pătrate ar putea fi obiecte. Să îmbunătăţim contrastul alb-negru pe părțile cu inhibare laterală. Întunecă aceste colţuri! Gri închis decolorat în gri deschis? Să presupunem că lumina soarelui cade pe o curbă înclinată. Următoarea! Acei ochi arată ca majoritatea pe care i-am văzut, nu e nimic ciudat aici.” Vedeți? Trucurile noastre vizuale au arătat rolul creierului tău, fiind ca un regizor ocupat de animaţie 3D într-un studio înăuntrul craniului, alocând energie cognitivă şi construind o lume din mers, folosind trucuri proprii testate, dar nu mereu adevărate.