TED: secretul unui discurs grozav

Nu există o formulă anume pentru un discurs grozav, dar există un ingredient secret pe care cele mai bune îl au în comun. Curatorul TED Chris Anderson ne împărtășește acest secret, împreună cu patru moduri de a-l face să funcţioneze pentru voi. Aveţi tot ce e necesar pentru a prezenta o idee ce merită să fie transmisă mai departe?

Unii oameni cred că există
o reţetă pentru discursurile TED:

„Vorbeşti pe un covor rotund, roşu.”

„Spui o poveste din copilărie.”

„Divulgi un secret personal.”

„Închei cu un însufleţitor
îndemn la acţiune.”

Nu.

Nu aşa trebuie gândit un discurs TED.

De fapt, dacă abuzezi de aceste mijloace,

o să fii perceput ca stereotip sau
manipulator emoţional.

Există un lucru pe care îl au în comun
toate marile discursuri TED

şi aș vrea să vi-l împărtășesc,

pentru că în ultimii 12 ani
am stat în primul rând,

ascultând multe sute
de vorbitori extraordinari, ca aceştia.

I-am ajutat să se pregătească
pentru audienţă maximă

şi am învăţat direct de la ei

secretele unui discurs grozav.

Şi chiar dacă aceşti vorbitori
şi subiectele lor

par complet diferiţi,

au, de fapt, în comun
un ingredient esenţial.

Şi este acesta:

prima ta sarcină ca vorbitor

e să transferi în mintea ascultătorilor
un dar extraordinar:

un lucru ciudat şi frumos
pe care îl numim „idee”.

Daţi-mi voie să vă arăt:

Aici e Haley.

Urmează să ţină un discurs TED

şi sincer, e îngrozită.

(Video) Prezentator: Haley Van Dyck!

(Aplauze)

Timp de 18 minute,

1.200 de oameni, mulţi
fără să se fi cunoscut înainte,

realizează că se crează o sincronizare
între creierele lor şi cel al lui Haley

şi între creierele lor.

Efectiv încep să prezinte
aceleaşi tipare ale undelor cerebrale.

Şi nu e vorba doar
că simt aceleaşi emoţii.

Ceva şi mai surprinzător se întâmplă.

Să vedem puţin ce se întâmplă
în creierul lui Haley.

Sunt miliarde de neuroni
interconectaţi într-un hăţiş imposibil.

Dar priviţi aici, chiar aici:

câteva milioane dintre ei
sunt interconectaţi

într-un mod ce reprezintă
o singură idee.

Şi, incredibil, exact acelaşi tipar
e reprodus în timp real

în minţile tuturor celor care ascultă.

Chiar așa: în doar câteva minute,

un tipar ce implică milioane de neuroni

e teleportat în 1.200 de minţi,

prin simplul fapt că oamenii
ascultă o voce şi privesc un chip.

Dar stai -- ce e, de fapt, o idee?

Ei bine, puteţi să o priviţi
ca pe un model de informaţie

ce ne ajută să înţelegem
şi să străbatem lumea.

Ideile sunt de toate formele şi mărimile,

de la complexe şi analitice,

la simple şi estetice.

Iată doar câteva exemple de pe scena TED.

Sir Ken Robinson: creativitatea
e cheia către viitorul copiilor noştri.

(Video) Sir Ken Robinson:
Argumentul meu e că acum,

creativitatea e la fel de importantă
în educaţie ca alfabetizarea,

şi ar trebui să îi acordăm acelaşi statut.

Chris Anderson: Elora Hardy -
frumuseţea construcţiilor de bambus.

(Video) Elora Hardy:
Creşte pretutindeni,

e dur, elegant, rezistent la cutremur.

CA: Chimamanda Adichie -- oamenii
sunt mai mult decât o singură identitate.

(Video) Chimamanda Adichie:
Povestea singulară naşte stereotipuri,

iar problema stereotipurilor
nu e că sunt neadevărate,

ci că sunt incomplete.

CA: Mintea voastră e înţesată de idei

şi nu la întâmplare.

Sunt conectate cu grijă.

Împreună, formează o structură
uimitor de complexă

care e concepţia voastră despre lume.

E sistemul de operare
al creierului vostru.

E modul în care navigaţi prin lume.

Şi e clădit din milioane
de idei individuale.

De exemplu, dacă o mică
parte a concepţiei voastre despre lume

este ideea că pisicuțele sunt adorabile,

atunci când veți vedea asta,

veţi reacţiona aşa.

Dar dacă un alt element
al acestei concepţii

este ideea că leoparzii sunt periculoşi,

atunci când vedeți asta,

o să reacţionaţi puţin diferit.

Așadar, e destul de evident

de ce sunt cruciale ideile ce formează
imaginea voastră despre lume.

E necesar să vă puteţi baza
pe ele -- un ghid

către înfricoşătoarea, dar minunata
lume reală.

Viziunile despre lume ale unor
oameni diferiţi, pot fi foarte diferite.

De exemplu,

cum reacţionează viziunea voastră
când vedeţi imaginea asta:

(Video) Dalia Mogahed:
Ce gândiţi când mă priviţi?

„O femeie religioasă”, „o expertă”,
poate chiar „o soră”?

Sau „oprimată”, „spălată pe creier”,

„o teroristă”?

CA: Orice aţi răspunde,

sunt milioane de oameni
care ar reacţiona foarte diferit.

De aceea ideile chiar contează.

Dacă sunt comunicate corespunzător,
pot schimba, pentru totdeauna,

viziunea unora asupra lumii,

influenţându-le acţiunile atât acum
cât şi în viitor.

Ideile sunt cea mai puternică forţă
care modelează cultura umană.

Dacă accepţi

că sarcina ta principală
ca vorbitor e să creezi o idee

în minţile spectatorilor,

iată patru sfaturi
pentru îndeplinirea acestui obiectiv:

Unu: limitează-ţi discursul
la o singură idee importantă.

Ideile sunt lucruri complexe;

trebuie să cerni discursul
aşa încât să te poţi concentra

pe idee care te pasionează cel mai mult,

şi să-ţi oferi posibilitatea
să explici corespunzător acel lucru.

Trebuie să prezinţi contextul,
să dai exemple, să-l însufleţeşti.

Alege o idee

şi fă din ea firul călăuzitor
al întregului tău discurs,

în aşa fel încât orice spui
să fie legat cumva de ea.

Doi: dă-le ascultătorilor
un motiv să le pese.

Înainte să începi să construieşti
în minţile spectatorilor,

trebuie să ai permisiunea lor
să intri acolo.

Care e unealta principală pentru asta?

Curiozitatea.

Stârneşte curiozitatea publicului.

Foloseşte întrebări frapante, provocatoare

ca să arăţi de ce un lucru
e ciudat şi trebuie explicat.

Dacă poţi releva o ruptură
în viziunea cuiva asupra lumii,

va simţi nevoia
să umple acel vid de cunoştinţe.

Odată ce ai aprins această dorinţă,

va fi mult mai uşor
să-ţi construieşti ideea.

Trei: construiţi-vă ideea
bucată cu bucată,

din concepte pe care publicul
le înţelege deja.

Folosiţi puterea limbajului

ca să împletiţi concepte
care există deja

în minţile ascultătorilor...

dar nu limbajul vostru, limbajul lor.

Porniţi de la poziţia lor.

Vorbitorii uită deseori că mulţi dintre
termenii şi conceptele cunoscute lor

sunt complet necunoscute auditoriului.

Metaforele pot juca un rol crucial
ca să arăţi cum se îmbină piesele,

pentru că ele dezvăluie
forma dorită a tiparului,

plecând de la ideea că ascultătorul
înţelege deja.

De exemplu, când Jennifer Kahn

a dorit să explice noua şi incredibila
biotehnologie numită CRISPR,

a spus: „E ca şi cum, pentru prima dată,

aţi avea un procesor de text
pentru editarea ADN-ului.

CRISPR vă permite să tăiaţi şi să lipiţi
informaţia genetică foarte uşor.”

Acum, o explicaţie vie ca aceasta
oferă un moment „a-ha” satisfăcător

pentru că se pliază
pe o zonă a minţii noastre.

De aceea e important să testaţi discursul
pe prieteni de încredere

şi să descoperiţi
care părţi nu le înţeleg.

Patru, pontul final:

Faceţi ca ideea voastră
să merite să fie împărtăşită

Adică întrebaţi-vă:

„Pe cine ajută această idee?”

Şi trebuie să fiţi sinceri
când vă răspundeţi.

Dacă ideea vă e utilă doar vouă
sau organizaţiei voastre,

atunci, regret să vă spun,
probabil nu merită împărtăşită.

Auditoriul va vedea prin voi.

Dar dacă credeţi că ideea
are potenţialul

să lumineze ziua altcuiva,

sau să schimbe în bine
perspectiva cuiva,

sau să inspire pe cineva să facă
un lucru altfel,

atunci aveţi ingredientul de bază
pentru un discurs cu adevărat grozav,

unul care poate fi un dar pentru ei
şi pentru noi toţi.