Etienne Chouard - Chercheur en cause des causes - TedxRepubliqueSquare

Plus d'information sur http://www.tedxrepubliquesquare.com/
Etienne Chouard est un homme doux, parfaitement en colère. Poil à gratter de la pensée unique, il agace, perturbe, fait réfléchir. Et en attendant, il bosse. C'est le marathon man des salles des fêtes, l'égérie des résistants, le citoyen d'or d'Agoravox. Calomnié, encensé, il ne laisse pas indifférent. C'est probablement qu'il a quelque chose à dire. En mouvement.

Enseignant l'économie et le droit, à l'occasion du Référendum de 2005, Etienne se plonge dans les textes du projet de Constitution Européenne. Ce qu'il découvre le change à jamais. Depuis, loin des organisations partisanes, il dénonce notre apathie et veut redonner au mot démocratie sa véritable signification. Son credo : une constitution écrite par les citoyens et des représentants tirés au sort.

Am venit aici să vă vorbesc despre democraţie.

Despre adevărata democraţie.

Cea care nu există astăzi!

Şi cea care e singura capabilă de a ne scoate la liman.

Sunt un profesor din Marseille şi am început să exist propriu-zis în 2005.

Interesul pentru politică mi l-am descoperit cu ocazia unei dezbateri politice din Franţa.

Mai precis, un referendum privind o aşa-zisă "constituţie".

Citind-o, m-am înfuriat, realizând pericolul pe care aceasta îl implica.

Am scris un text de câteva zeci de pagini, cu alte zece pagini de note.

Şi l-am publicat pe site-ul meu.

L-am trimis listei mele de contacte, ca un mesaj într-o sticlă lansată în mare.

Şi s-a întâmplat atunci ceva ce mi-a transformat viaţa.

Oamenii s-au agăţat de textul meu, era exact ceea ce le lipsea.

Luni întregi mi-am petrecut nopţile încercând să le răspund,

în special celor care nu mă plăceau,

încercând să le demonstrez că se înşelau.

Şi încetul cu încetul, textul meu a ajuns în ziare, la televizor, la radio...

Mulţi au venit să mă viziteze acasă.

Numărul vizitatorilor site-ului creştea într-un ritm vertiginos!

40 000 de vizitatori pe zi!

12000 de e-mail-uri în 2 luni.

Privind în urmă, îmi dau seama că ceea ce m-a schimbat

a fost faptul că ceilalţi aveau privirile aţintite spre mine.

Acest lucru îmi dădea o forţă incredibilă!

Pe de o parte privirile pozitive, care aşteptau ceva de la mine

şi doream să fiu la înălţimea aşteptărilor.

Şi apoi privirile celor care nu mă plăceau deloc!

Care erau suspicioase, care mă numeau impostor,

fără valoare, un om nepotrivit pentru locul în care mă plasasem.

Doream să le arăt celor din urmă că se înşelau.

Eram dublu motivat.

Toate privirile aţintite asupra mea îmi dădeau o energie considerabilă.

Şi care mă motiveaza şi astăzi.

Am descoperit că acest tip de motivaţie e cunoscut de multă vreme. Atenienii o numeau "verecundia".

Un concept foarte interesant şi esenţial.

Felul în care un cetăţean era privit de către ceilalţi era important pentru atenieni.

Asta îi împingea spre virtute.

Când ceilalţi contau pe un cetăţean şi îl recompensau cu priviri aprobatoare,

asta îl motiva pe cetăţeanul respectiv să fie virtuos.

Iar când privirile celorlalţi deveneau reprobatoare,

asta îl incita să nu se îndepărteze de virtute.

Şi într-adevăr funcţionează! Oamenii care posedă "verecundia",

sunt mult mai virtuoşi decât restul. Şi deci, invers,

cei care nu posedă "verecundia", sunt foarte periculoşi.

Asta într-o epocă în care brutalitatea domina.

Astăzi nu suntem obligaţi să îi omorâm pe cei periculoşi.

Dar...am putea evita să le acordăm responsabilităţi.

Încă din 2005 muncesc din greu... Pentru ce?

Mai întâi am încercat să înţeleg cauza nedreptăţilor sociale.

Am încercat să găsesc cauza principală a nedreptăţilor sociale.

Şi apoi am descoperit cu încântare ideile geniale

care fondau democraţia ateniană.

O adevărată democraţie.

Am pus la locul lor multe cuvinte.

Cuvinte importante,

cărora li s-a inversat sensul real cel puţin de acum 200 de ani.

Şi într-un final, am încercat să imaginez totul ca un şantier în lucru.

Nu mi s-a revelat un adevăr, eu construiesc o idee.

Încerc să fac din ea o idee robustă..

Încerc să imaginez instituţii, instituţii bune.

Care ne-ar putea proteja pe noi toţi împotriva abuzurilor de putere.

Contez pe aceste instituţii bune să ne împingă spre virtute.

Nu contez pe cetăţeni virtuoşi.

Nu există cetăţeni virtuoşi, avem în noi şi bine şi rău.

Din contră, instituţiile bune ar putea să ne împingă spre virtute.

Aşa cum cele rele, de astăzi, ne lasă într-o derivă completă,

departe de interesul general şi de binele comun.

În cercetările mele utilizez o metodă formidabilă,

recomandată de Herodot (n.t. Hipocrate, eroare),

medic vestit al Greciei antice care spunea: "Căutaţi cauza cauzelor."

Şi utilizez sfatul lui tot timpul.

De ce spunea el asta?

El spunea că atunci când ai o problemă, o boală,

evident că nu te lupţi cu efectele ei!

Pentru că dacă o faci, nu elimini problema.

La fel chiar şi în ceea ce priveşte cauzele problemei!

Ele sunt multiple! Prea mulţi factori! Nu aici e răspunsul!

Trebuie cercetat printre toate cauzele, cauza principală.

Dacă există una. Sau măcar una dintre cauzele determinante,

adică cea care determină celelalte cauze.

Aceasta este cauza care ne trebuie!

Aceasta este ceea ce caut.

Atunci,

împărtăşesc totul cu prietenii mei activişti

- de când am început să fac politică întâlnesc mulţi oameni -

care rezistă de multă vreme.

Şi împărtăşesc cu ei, evident, toate aceste lupte.

Am realizat o schemă pentru a vă arăta multitudinea de forme

sub care aceşti oameni au pornit o mişcare de rezistenţă. O schemă cu forma unui arbore.

Ea îmi permite să vă arăt că

- şi e surprinzător - aceşti oameni se concentrează

asupra unor lucruri foarte importante, dar care nu sunt decât consecinţe.

Cred că nimeni nu incearcă să înţeleagă cauza acestora!

Am impresia că eu am găsit-o. Poate mă inşel.

Dar am impresia că am găsit o cauză comună,

care e la baza lipsei noastre de putere şi a tuturor nedreptăţilor.

Deci, încep cu consecinţele.

Cu nedreptăţile sociale: încerc să-mi dau seama de unde vin.

Cred că ele vin din cauza absenţei controlului puterii politice,

care provoacă lipsa de putere a poporului.

Cred că nedreptăţile sociale există pentru că oamenii "buni",

oamenii "normali", nu au puterea de a rezista.

Toate aceste persoane care rezistă, toţi aceşti militanţi,

îşi petrec viaţa într-o luptă continuă...

Ei nu schimbă nimic!

De ce oare?

Pentru că lipsa puterii politice le interzice să acţioneze.

Dar de unde vine această lipsă de putere politică?

După toate analizele mele, aceasta vine de la constituţie.

Text care face ca aleşii noştrii să fie irevocabili.

Ei nu trebuie să dea cuiva cont de ceea ce fac.

Noi nu putem să ne alegem candidaţii.

Nu avem un referendum bazat pe iniţiativa populară.

Nu putem decide nimic din proprie iniţiativă.

Lăsăm moneda să fie privatizată pentru că nu există nimic în constituţie,

care să o oblige să rămână publică. Etc. etc.

Nu am timp să intru în detalii, dar lipsa noastră de putere

e programată în constituţie, nu cade din cer!

Nu e nimic magic, totul e scris negru pe alb.

Şi atunci încerc să înteleg care este cauza cauzelor.

Ce anume face ca peste tot în întreaga lume,

toate constituţiile să programeze lipsa de putere a popoarelor?

Nu e un complot, nu poate fi un complot,

nu de fiecare dată şi în toate ţările! Nu acesta e răspunsul!

Este un proces universal care trebuie să aibă

o cauză universală.

Cred că toate constituţiile sunt rele.

Ele programează lipsa de putere a poporului,

în loc de a programa puterea lui.

În loc să ne protejeze împotriva abuzului de putere,

constituţiile ne programează lipsa de putere.

Cred că asta e din cauza celor care scriu constituţia,

din cauza autorilor constituţiilor,

care au un interes personal în a nu scrie constituţii bune,

în a nu menţiona puterea poporului.

Ei sunt judecător şi acuzat, ei sunt profesioniştii politicii.

Ne apropiem astfel de cauza cauzelor.

Nu e vina lor, nu ei sunt cei corupţi.

Noi suntem! Cei care îi lăsăm să le scrie!

Pentru a înţelege importanţa acestei greşeli,

haideţi să ne amintim ce este o constituţie.

Noi, popoarele, încă de acum 2500 de ani, avem nevoie

să ne punem în frunte reprezentanţi,

pentru a produce şi a aplica legi care ne protejează de legea junglei:

cel mai puternic câştigă.

Deci, aceşti oameni, reprezentanţii, sunt foarte utili, desigur!

Ei produc legi de care avem nevoie pentru a întreţine pacea în societate.

Dar aceşti oameni sunt în acelaşi timp foarte periculoşi!

Dacă încep să abuzeze de puterea pe care o au, dacă încep

să servească interesele unei caste în loc de a servi interesul general,

dacă încep să abuzeze de puterea lor, devenind nebuni,

pentru că puterea îi face să devină nebuni în mod sistematic.

Păi, da, ştim asta de acum 2500 de ani!

Puterea te face să devii nebun!

Toate puterile tind spre un abuz.

Întotdeauna! (spunea Montesquieu)

Este ca o lege a fizicii, implacabilă.

Şi există o idee genială pentru a ne proteja împotriva ei:

constituţia.

Deci ce este constituţia?

Este un text situat deasupra tuturor puterilor.

Şi care nu are rolul de a organiza puterile politice.

Puterile nu au nevoie de noi pentru a se organiza.

Nu au nevoie de noi deloc.

Constituţia - şi toţi cetăţenii ar trebui să ştie asta -

serveşte la îngrădirea puterilor politice.

Puterilor politice trebuie să le fie teamă de constituţie.

Pentru ca noi să fim protejaţi

împotriva abuzurilor de putere!

Staţi aşa...

Dacă reprezentanţilor trebuie să le fie teamă de constituţie...

Nu trebuie ca ei înşişi să o scrie!

Dacă o scriu ei înşişi, îşi vor aroga în totalitate puterea

şi vor programa lipsa noastră completă de putere.

Pâna şi un copil înţelege asta.

Ideea principală, esenţială, este că

nu oamenii care deţin puterea trebuie să scrie regulile puterii.

Nu trebuie să ne aşteptăm ca ei să renunţe la putere.

Ei nu o vor face niciodată.

Soluţia nu va veni de la ei, ci de la noi.

Noi trebuie să le interzicem să scrie constituţia.

După părerea mea, asta e ideea esenţială care ne lipsea.

Şi atunci, în lupta dintre oamenii normali

contra celor care exercită puterea în momentul de faţă, există...

Ah, timpul trece repede, e adevărat!

Există un fenomen de inversare a cuvintelor.

Întâi şi-ntâi, eu nu sunt un cetăţean.

Un cetăţean e autonom, el îşi votează propriile legi.

Eu nu sunt decât un simplu alegător.

Asta înseamnă că sunt heteronom.

Mă supun legilor scrise de către alţii.

Ni se spune că suntem "cetăţeni", dar suntem duşi de nas.

Ne mândrim cu termenul respectiv, dar nu suntem cetăţeni.

Ce facem noi în această "democraţie"?

În această "falsă democraţie".

Care sunt drepturile noastre?

Avem dreptul de a ne decide stăpânii

care vor decide totul în locul nostru timp de 5 ani.

Îi desemnăm dintre oameni pe care nu i-am ales noi.

În plus, bogătaşii sunt cei care i-au ales.

Iar în cazul în care aleşii ne trădează în ultimul hal,

nu avem nici cel mai mărunt mijloc de a rezista!

Atunci, e drept că avem libertatea de a ne exprima.

Dar aceasta vine fără nici o forţă de a constrânge.

Avem dreptul de a trăncăni cât vrem, atât timp cât asta nu produce nici un efect.

Îndată ce spusele noastre duc la o schimbare, se ajunge la măceluri.

Şi noi numim asta democraţie!?

Totul e din cauza noastră!

Ar trebui să boicotăm aceşti termeni care ne induc în eroare.

Ar trebui să refuzăm de a numi democraţie ceea ce este exact contrariul.

Participăm la propria noastră lipsă de putere politică, acceptând

să numim democraţie ceea ce este negaţia însăşi a drepturilor noastre.

Când utilizăm termenul democraţie în mod eronat,

nu reuşim nici măcar să formulăm o soluţie.

Avem nevoie de democraţie, dar nu reuşim să ajungem la această concluzie.

Pentru că utilizăm cuvântul democraţie pentru a desemna contrariul lui.

Este genial să inversezi astfel cuvintele!

Este "big brother" cu adevărat!

Şi nimic nu s-a întâmplat accidental. Nu există o adevărată democraţie nici

în 1789, acum 200 de ani, când a început totul.

Nimic nu s-a degradat pe parcurs!

Sieyès, un mare gânditor al Revoluţiei Franceze,

o personalitate de prim rang, scria în 1789:

"Cetăţenii care îşi aleg ei înşişi reprezentanţi

nu pot să scrie legea...

ei trebuie să renunţe la a scrie legile ei înşişi.

Ei nu au nici o voinţă particulară de impus.

Dacă ei ar dicta ceea ce vor,

Franţa n-ar mai fi acest stat reprezentativ,

ci ar fi un stat democratic.

Repet deci: poporul, într-o ţară care nu e o democraţie

(şi Franţa nu poate fi una), nu poate vorbi,

nu poate acţiona decât prin intermediul reprezentanţilor săi."

Staţi asa, tipul ăsta nu era un democrat!

Şi ştia foarte bine ce înseamnă o democraţie.

Veţi vedea imediat.

Toată lumea ştia, înainte de 1789, Montesquieu, Aristotel,

toţi ştiau că alegerile sunt aristocratice, deci oligarhice.

Aristotel spunea acelaşi lucru în mod explicit. Aveţi aici citatul.

Montesquieu, de asemenea. Aveţi aici citatul.

Să mergeţi să le căutaţi pe internet, nu prea mai am timp.

Insist, există două lucruri foarte importante:

timp de 200 de ani de tragere la sorţi în Atena...

unde existau şi bogaţi şi săraci.

OK, ştiu că ei nu luau în calcul nici sclavii, nici femeile.

Nu vă vorbesc de ei, ci de cetăţeni!

Cetăţenii din acea epocă, timp de 200 de ani de tragere la sorţi,

săracii au fost cei care au dirijat, întotdeauna.

Întotdeauna!

Din contră, avem şi alte exemple extrase din istorie,

care nu sunt nişte păreri, sunt fapte!

Timp de 200 de ani de tragere la sorţi, săracii au guvernat.

Existau şi bogaţi. Dar nu ei erau cei care guvernau.

Săracii guvernau.

Şi mai apoi timp de 200 de ani de guvernare reprezentativă

- pentru că nu se numeşte democraţie,

ci o " guvernare care se vrea reprezentativă" -

În acest tip de regim, timp de 200 de ani, întotdeauna bogaţii au guvernat.

Întotdeauna!

Pentru că tragerea la sorţi dă puterea săracilor, a celor 99%.

Pentru că alegerile dau puterea celor 1%, celor ultra bogaţi.

Până când săracii, cei 99%, vor apăra alegerile!?

Ca şi cum ar fi vorba de o vacă sacră!

Este ceva nemaipomenit să vezi toţi aceşti săraci care

apără alegerile pe când tragerea la sorţi le-ar reda puterea...

Ce anume ne face să ţinem atât la alegeri?

Nu ţine de raţiune,

deoarece faptele arată că alegerile nu sunt în interesul nostru.

Din contră, totul ţine de mituri.

Aşa-zisă şcoală republicană ne învaţă de la vârste fragede

că alegerile = democraţie, democraţie = alegeri etc.

Şi încă de mici, noi credem că e adevărat.

Ne trebuie deci o perioadă de dezintoxicare de aceste minciuni ale hoţilor de putere.

Trebuie să redăm cuvintelor sensul lor iniţial.

Nu suntem într-o democraţie şi exact de democraţie avem nevoie,

o democraţie cu tragere la sorţi,

care ne va elibera de cei care vor puterea.

Pentru a schimba lucrurile, nu putem

să contăm pe cei care deţin acum puterea.

Soluţia nu va veni de la ei.

Soluţia va veni de la oamenii normali, oamenii simpli.

Oameni care nu doresc să deţină puterea.

Trebuie să cunoaşteţi ideea lui Alain.

Un gânditor formidabil, v-il recomand, care spunea:

"Caracteristica principală a omului cinstit,

este de a nu dori deloc să-i guverneze pe ceilalţi,

ci de a dori să se guverneze doar pe el însuşi.

Aceasta spune totul. Cu alte cuvinte, cei mai răi guvernează."

Dacă oamenii cinstiţi nu vor să guverneze

şi dacă dăm puterea, ca în guvernarea reprezentativă,

celor care o doresc, atunci cei mai răi guvernează.

Aceasta e o capcană dezesperantă - Alain are dreptate spunând asta -

În guvernarea reprezentativă, atât timp cât dăm

puterea celor care o doresc, toţi oamenii cinstiţi

buni, cei care nu doresc puterea, nu îi vom avea.

Dar putem ieşi din această capcană.

Cu ajutorul unei adevărate democraţii!

Dând puterea oricărei persoane. Şi cei mai buni dintre noi

sunt printre toţi ceilalţi, cei care nu doresc puterea.

Avem nevoie de democraţie!

Dar trebuie să o dorim cu adevărat.

Nu trebuie să aşteptăm ca aleşii noştrii să o dorească.

Ei nu o vor dori niciodată!

Aleşii nu doresc o adevărată democraţie, ea i-ar face să intre în şomaj!

Tragerea la sorţi ateniană dădea doar un pic de putere politică,

nu pentru mult timp şi niciodată de două ori la rând,

utilizând multe controale, dar nu am timp să dezvolt.

Atenienii dădeau doar puţină putere celor traşi la sorţi,

pentru a păstra puterea pentru ei înşişi!

Nu cei traşi la sorţi votau legile.

Ei făceau parte din poliţie, justiţie, ei aplicau legile.

Ei pregăteau legile, pentru că atenienii

nu puteau să o facă la adunare.

Puterea politică a reprezentanţilor era slăbită de tragerea la sorţi...

Slăbită de tragerea la sorţi!

Cetăţenii aveau garanţia de a rămâne suverani.

Nu trebuie să ne fie frică de tragerea la sorţi. Noi am fi,

noi toţi, mult mai puternici cu un sistem de tragere la sorţi,

care ar face din reprezentanţii noştrii, servitorii noştrii,

care nu ne-ar putea deveni vreodată stăpâni.

Un ultim lucru pentru a încheia...

Un singur lucru...

Vizitaţi le-message.org, site făcut de unul dintre voi.

Cred că noi ar trebui să ne organizăm ca nişte viruşi,

fără a aştepta ceva de la media sau de la oamenii aflaţi la putere...

Haideţi să dăm cuvântul mai departe după principiul:

"Nu trebuie ca adunarea constituantă să mai fie aleasă,

trebuie ca ea să fie trasă la sorţi."

Totul va veni de aici.

Cred că această idee este validă pentru întregul Pământ.

Vă mulţumesc pentru atenţie.