Numeroșii zei ai planetei Pământ: Betsy Quammen la TEDxBozeman

Betsy Gaines Quammen și organizația pe care a fondat-o, „The Tributary Fund”, explorează tradițiie lumii pentru a identifica, întări și pune la lucru valorile și practicile ce salvgardează specia noastră și întreaga planetă.

Pentru mine a început cu muzica gospel.

Niște femei afro-americane cântau

pentru copiii lor care sufereau de astm

și pentru vecini care aveau cancer.

Era un tablou straniu: niște femei

în fața acestor ruguri fumegânde

ce emiteau un gaz toxic.

Era înșelător pentru că fumul alb, subțire,
părea inocent,

dar sub vălul întunecat al nopții

îl întețeau și era negru și gros.

Aceste femei făceau ceva interesant

pentru mine ca ecologistă:

au lansat o campanie de conservare
prin biserica lor.

Au recurs la tradițiile lor: muzica gospel,
Dumnezeu și pasiune,

ridicându-se împotriva acestei rafinării din sudul Lousianei

ce nu își monitoriza furnalele.
Și au câștigat.

Emisiile furnalelor au fost până la urmă regularizate.

Ideea de a pune religia în slujba ecologiei

nu mi-a trecut niciodată prin cap.

Lucram în protecția mediului de câțiva ani,

dar asta era ceva nou.

La șase ani după această întâmplare,

am mers iar în sudul Lousianei

unde preoții împărțeau de această dată
tichete de alimente

și vizitau unii martori neputincioși

din familiile care au fost afectate

în timpul exploziei de la Deepwater Horizon.

A afectat puternic economia locală
și familiile erau disperate.

În acele vremuri de criză,

oamenii s-au întors la tradiții, la credință

și la liderii lor religioși.

Acum –

conservarea mediului nu se poate face
doar vorbind la radio și scriind pe net,

nu se poate face prin sondaje și seturi de date.

O conservare de succes

e legată de o comunitate

ce trăiește lângă obiectivul de conservat,
animale sălbatice, habitate,

ce consideră flora și fauna ca fiind valori sacre.

Așa că mi-a venit ideea
că ar trebui să merg la liderii religioși

să le vorbesc.

Atunci am întâlnit Zeii cei mulți ai planetei Pământ.

În 2002 am mers în Mongolia ca membră a unei echipe

ce urma să lucreze la un proiect
de protejare a peștilor.

Era la granița cu Siberia

și zona era locuită de nomazi

ce trăiau pe malurile râului Üür.

În râul Üür crește și lostrița siberiană (taimenul),

un pește ce poate ajunge
la 80 de kg și 180 cm lungime,

o captură uriașă pentru pescarii

care vin aici să pescuiască la muscă artificială.

Era multă presiune pe acest pește atunci

și eram tentați să ne lansăm într-un efort total

pentru a ajunge la comunitate,

aveam în echipă ihtiobiologi

ce marcau peștii pentru a-i urmări.

Dar primul lucru pe care am vrut să-l fac cu echipa

a fost să vizitez familii și să-i ascult
pe oameni povestindu-mi

ce fel de cultură era aceasta. Ce respectau?

Care le erau valorile?

Am aflat câteva lucruri.

Unu: mongolii provin din împreunarea
cu mult timp în urmă, a unui lup cu o căprioară.

Doi: în această vale, cu mult timp în urmă,

un șaman rău a terorizat oamenii,

dar mai târziu s-a convertit la budism
la fel ca toți locuitorii văii.

Și trei: moartea unui taimen

echivalează cu suferința sufletelor a 999 de oameni.

Pe aceste informații ne-am construit campania.

De fapt a fost un fel de circuit:

am renovat o mănăstire budistă

care a devenit un loc al dialogului
despre budism și ecologie,

am demarat o tabără de vară pentru copii, gratuită,

unde puteau înveța despre ecologie,

despre politicile de conservare, natură

și despre calitatea apei și piscicultură.

Am mers și am putut

organiza festivaluri

ce reuneau tradițiile locale cu te miri ce.

Vreau să spun că, la ora actuală,

populația de taimeni în zonă e stabilă.

Am început proiectul în 2004

și acesta e singurul loc din lume
despre care se poate afirma asta.

Când m-am uitat atent la religii și tradiții,

am descoperit că fiecare credință, fiecare cultură
are un mesaj despre ecologie,

despre natură și importanța acesteia.

De exemplu în Bhagavad Gita,
textul sacru al hinduismului,

există un pasaj care spune:

„Iubit e cel ce practică non-violența
împotriva tuturor ființelor vii”.

Apoi pe un ton mai aspru,

în Apocalipsa, în Biblia creștină se spune:

„Domnul va distruge pe cel ce distruge lumea.”

Mi-am zis că e foarte interesant

și mi-a dat muncii o altă dimensiune,

având și minunata experiență

a cooperării cu liderii religioși.

Așa că am fondat organizația „The Tributary Fund”

și împreună scoatem la iveală tradițiile,

sau mai degrabă le descoperim,

încurajăm tradițiile ce pun accent pe natură

și încercăm să le revitalizăm

sau să le introducem în practicile comunității
și să le replicăm.

Vreau să vă dau un exemplu a ceea ce facem,
care ar fi pasul următor:

am găsit aceste tradiții, budiștii fiind un bun exemplu

de oameni ce cred că toate ființele vii
trebuie protejate.

Deci, am adus un grup de călugări budiști
în Statele Unite

și facem asta de patru ani.

Ei au văzut un cercetător
care lucra cu pisicile Pallas.

Pisicile Pallas trăiesc în sălbăticie în Mongolia.

Cercetătorii tranchilizau pisica,

o marcau și îi recoltau ovulele.

După ce călugării au văzut asta,
a urmat o serie de discuții

și, evident, s-a atins o coardă sensibilă, zicând:

„Credem că se face rău acestor ființe,

credem că asta nu poate să le placă,

mai ales recoltarea ovulelor.”

Dar oamenii de știință au replicat că, prin recoltare,
li se asigură, de fapt, supraviețuirea.

„Dacă aceste animale sunt periclitate de extincție,
avem acest material genetic”, iar ei au zis:

„Credem că această cercetare e OK,

căci nimic nu e mai grav decât extincția.”

Asta-i ce ne motivează,

aceste credințe, tradiții.

Găsim tot mai multe în Bhutan, Mongolia,

lucrăm în Statele Unite cu mai multe religii.

Știința e importantă pentru înțelegerea
limitelor conservării,

dar credințele și angajarea sunt importante
pentru implicarea comunităților locale.

Ambele sunt importante pentru protejarea Pământului.

Ca norocul, avem mulți Zei de partea noastră.

Mulțumesc.

(Aplauze)