Avem cu adevărat nevoie de pesticide? - Fernan Pérez-Gálvez

Vedeți lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/do-we-really-need-pesticides-fernan-perez-galvez

În fiecare an stropim peste 22 miliarde de litri de pesticide pe întreg Pământul pentru a controla invazia de insecte, ierburi nedorite, ciuperci, rozătoare şi bacterii care ne pot afecta proviziile de alimente. Oare merită, având în vedere riscurile asociate mediului înconjurător şi sănătăţii publice? Fernan Pérez-Gálvez pune în balanţă argumentele pro şi contra utilizării pesticidelor.

Lecţie oferită de Fernan Pérez-Gálvez, animaţie realizată de Mighty Oak.

În 1845, o ciupercă parazită a afectat
culturi vaste de cartofi din Irlanda

şi a infestat cu rapiditate
cultura de bază.

Efectul a fost devastator.

Un milion de locuitori au murit de foame,

iar peste un milion au fost constrânşi
să părăsească Irlanda.

Astăzi, evităm astfel de catastrofe
din agricultură cu ajutorul pesticidelor.

Acestea sunt o categorie de chimicale
produse de om pentru a controla insectele,

ierburile nedorite,

ciupercile,

rozătoarele

şi bacteriile

care pot ameninţa
proviziile de alimente.

Acestea au un rol esenţial
în sistemul nostru alimentar.

Odată cu creșterea populaţiei,
monocultura, cultivarea recoltei unice,

ne-a permis să asigurăm
hrană oamenilor în mod eficient.

Însă alimentele au devenit vulnerabile
la atacul extensiv al dăunătorilor.

Astfel, am devenit
mai dependenţi de pesticide.

Astăzi stropim anual peste 22 milioane
de litri de pesticide pe întreg Pământul

pentru a controla
aceşti vizitatori nedoriţi.

Lupta împotriva dăunătorilor,
în special a insectelor,

a marcat istoria agriculturii.

Consemnări datând de mii de ani

sugerează că muncitorii ardeau
intenţionat culturile după recoltă

pentru a scăpa de dăunători.

Există şi dovezi din timpuri străvechi
despre alte insecte selectate ca să ajute.

În anul 300 d.H., fermierii chinezi
creșteau furnici feroce și periculoase

în livezi de portocali
ca să protejeze pomii de alte insecte.

Cu dezvoltarea culturii la scară largă,

am început să stropim culturile
cu soluţii de arsenic, plumb şi cupru.

Dar aceste substanţe erau
extrem de nocive şi pentru oameni.

Odată cu cererea în creştere
pentru produse mai sigure,

a crescut şi nevoia de produse
chimice eficiente

care să controleze dăunătorii
la scară largă.

Astfel am intrat în era
pesticidelor chimice.

În 1948, Paul Hermann Müller,
un chimist suedez,

a primit premiul Nobel
pentru descoperirea

Diclor-Difenil-Tricloretanului cunoscut,
de asemenea, sub numele de DDT.

Această moleculă avea o putere de neegalat
în controlul multor specii de insecte

până în 1950, când insectele
au dezvoltat rezistenţă la aceasta.

Și mai rău e că substanţa a condus
la un declin dramatic în rândul păsărilor,

a otrăvit izvoare de apă

şi s-a dovedit a fi cauza problemelor
de sănătate cu efect îndelungat la oameni.

Până în 1972, DDT era deja interzis
în Statele Unite,

dar mediul încă mai conţine urme
ale acestei substanţe.

De atunci, cercetătorii sunt
în căutare de alternative.

Dar cu fiecare invenţie,
apăreau aceleaşi obstacole:

evoluţia rapidă a speciilor.

În timp ce pesticidele distrug
populaţiile de dăunători,

urmaşii acestora dezvoltă
o rezistenţă puternică.

Acestea transmit generaţiilor următoare
genele rezistente la pesticide.

Astfel s-a ajuns la apariţia
unor super gândaci

precum gândacii de Colorado,

care sunt rezistenţi
la peste 50 de pesticide diferite.

Alt dezavantaj este că şi alte insecte
sunt distruse de pesticide.

Unele dintre acestea sunt prădători
benefici sau polenizatori vitali,

deci eliminarea acestora din agricultură
ne privează de beneficiile lor.

Pesticidele s-au îmbunătăţit cu timpul

şi sunt în prezent reglementate
de standarde stricte de siguranţă,

însă tot au potenţialul
de a polua solul şi apa,

de a dăuna faunei şi florei,

şi de a ne afecta sănătatea.

Luând în considerare aceste riscuri,
de ce am continua să folosim pesticide?

Departe de a fi ideale,

acestea sunt cel mai bun aliat al nostru
împotriva dezastrelor agriculturale majore

fără a menţiona maladiile
cauzate de ţânţari.

Astăzi, oamenii de știință cercetează
soluţii alternative împotriva dăunătorilor

care să echilibreze cererile
producţiei de alimente

cu preocupările legate de mediu.

Natura a devenit
o sursă majoră de inspiraţie,

de la plante naturale până la fungicide
care pot respinge sau atrage insectele,

sau la utilizarea altor insecte
ca gardieni ai culturilor.

Ne îndreptăm, de asemenea,
spre soluţii high-tech precum dronele.

Programate să zboare deasupra recoltelor,

aceste maşinării își pot utiliza
senzorii şi GPS-ul

pentru a efectua stropiri în zone vizate

care limitează impactul covârşitor
asupra mediului înconjurător.

Combinând cunoștințele de biologie

cu sensibilizarea
privind protecția mediului

şi cu tehnologii îmbunătăţite,

avem şanse mai mari să găsim
metode holistice contra dăunătorilor.

Pesticidele chimice vor avea mereu
o reputaţie controversată,

dar cu ajutorul acestora,

ne putem asigura
că asemenea catastrofe agriculturale

vor fi de domeniul trecutului.