Suntem plini de microbi. Să proiectăm ținând cont de ei. - Jessica Green

Corpul și locuința ne sunt acoperite de microbi – unii folositori, alții dăunători și alții doar pe-acolo. Pe măsură ce cunoaștem tot mai multe despre microorganismele cu care împărțim spațiul vital, TED Fellow Jessica Green întreabă: Putem oare proiecta clădiri care să promoveze mediile microbiene ce determină fericire și sănătate?

Peste tot există ecosisteme invizibile

alcătuite din forme de viață minuscule
– bacterii, viruși și fungi.

Birourile, calculatoarele, pixurile, clădirile,

toate adăpostesc colonii microbiene.

Când proiectăm, ar trebui să luăm

în considerare aceste lumi invizibile,

gândindu-ne și la modul în care interacționează ele

cu ecosistemul nostru personal.

Suntem gazda a trilioane de microbi,

iar aceștia determină cum suntem.

Microbii din intestine ne pot influența
greutatea și starea de spirit.

Microbii de pe piele ajută
la întărirea sistemului imunitar.

Microbii din gură ne împrospătează respirația,

sau nu,

și cel mai important e că ecosistemele noastre personale

interacționează cu ecosistemele a tot ceea ce atingem.

De pildă, când punem mâna pe un pix,

se produc schimburi microbiene.

Jonglarea cu ecosistemele
invizibile din jurul nostru

ar deschide o cale de influență fără precedent

asupra sănătății noastre.

Oamenii mă întreabă tot timpul:

„Chiar este posibil să proiectăm
ecosisteme microbiene?”

Cred că răspunsul este da.

Cred că o facem chiar acum,

dar în mod inconștient.

Vă voi împărtăși niște informații

dintr-unul din aspectele cercetării mele
concentrate pe arhitectură

care demonstrează cum,
prin proiectare conștientă

și inconștientă,

influențăm aceste lumi invizibile.

Acesta este Complexul de Afaceri Lillis
de la Universitatea din Oregon,

unde am lucrat cu o echipă de arhitecți și biologi

pentru a lua probe din peste
300 de încăperi din clădire.

Am vrut să alcătuim un registru de organisme,

și pentru asta am testat praful.

Din praf, am extras celulele bacteriene,

le-am deschis și le-am comparat
succesiunea genetică.

Asta înseamnă că oamenii din acest grup

au lucrat mult cu aspiratorul pentru acest proiect.

În fotografia asta e Tim, care,

exact când i-am făcut poza asta, mi-a amintit

spunând: „Jessica, în ultimul grup de laborator
din care am făcut parte

făceam muncă de teren
în pădurile din Costa Rica

și pentru mine lucrurile s-au schimbat dramatic.”

Am să vă arăt întâi ce am găsit în birouri

și vom vedea informațiile
printr-un program de vizualizare

pe care l-am creat în parteneriat cu Autodesk.

Cum trebuie să priviți aceste informații?

Mai întâi, uitați-vă spre marginea cercului.

Veți vedea marile grupuri de bacterii,

iar uitându-vă pe marginea acestei petale mov,

vă faceți o părere despre densitatea
corespunzătoare fiecărui grup.

Deci, la ora 12, vedem

că birourile au multe alfaproteobacterii,

iar la ora 1, bacilii sunt relativ puțini.

Să aruncăm o privire la ce se întâmplă
în diferitele compartimente ale clădirii.

În sălile de toaletă,

ecosistemele sunt similare.

La fel și

în sălile de clasă.

Dar comparând compartimentele,

se vede că diferă fundamental

între ele.

Îmi place să compar toaleta
cu pădurea tropicală.

I-am și spus lui Tim: „Dacă ai vedea microbii,

te-ai simți ca în Costa Rica. Aproape.”

Și îmi place să compar birourile
cu o pășune din zona temperată.

Această perspectivă e foarte utilă
pentru arhitecți

fiindcă se pot folosi de principiile ecologiei,

unul important fiind principiul dispersiei,

modul în care se mișcă organismele.

Știm că microbii sunt purtați de oameni

și de aer.

Deci, primul lucru pe care am vrut să-l facem
în ceastă clădire

a fost să analizăm sistemul de ventilație.

Inginerii au proiectat unități de ventilație

pentru a asigura confortul oamenilor din clădire,

o temperatură și o ventilație adecvată.

S-au folosit de principiile fizicii și chimiei,

dar ar putea să țină cont și de biologie.

Comparând microbii dintr-un tip

de unitate de ventilație a clădirii,

vedeți că sunt foarte asemănători.

În comparație cu microbii

dintr-o altă unitate de ventilație,

vedeți că sunt fundamental diferiți.

Încăperile din această clădire
sunt ca insulele unui arhipelag,

ceea ce înseamnă că inginerii

sunt ca eco-inginerii având abilitatea

de a structura compoziția
biomului din clădire așa cum vor.

O altă modalitate a răspândirii microbilor e prin oameni

și arhitecții adesea proiectează sălile în aceeași zonă

pentru a facilita interacțiunea socială

sau împărtășirea ideilor, cum ar fi
în laboratoare și birouri.

Dat fiind că microbii sunt purtați de oameni,

ne-am aștepta ca încăperile învecinate

să aibă același biom.

Exact asta am găsit.

Dacă priviți sălile de clasă adiacente,

au ecosisteme foarte asemănătoare,

dar dacă mergeți într-un birou

mai îndepărtat,

ecosistemul e fundamental diferit.

Observând puterea extraordinară
a factorului de dispersie

asupra acestor distribuții biogeografice,

mă face să mă gândesc

că se pot aborda prin asta probleme foarte grave

cum ar fi infecțiile luate în spital.

Cred că aceasta trebuie să fie, în parte,

o problemă de arhitectură ecologică.

Bine, vă voi mai spune o întâmplare
despre această clădire.

Colaborez cu Charlie Brown.

El e arhitect

și e foarte preocupat de schimbarea globală a climei.

Și-a dedicat întreaga viață proiectării sustenabile.

Când ne-am întâlnit și și-a dat seama

că poate studia în mod cantitativ

impactul soluțiilor sale de proiectare

asupra ecologiei și biologiei acestei clădiri,

s-a entuziasmat pentru că asta dădea
o nouă dimensiune la ceea ce a făcut.

Nu s-a gândit doar la energie,

ci a luat în calcul și sănătatea oamenilor.

A contribuit la proiectarea unor sisteme de ventilație

ale clădirii, la felul cum era ventilată.

Prima dată vă voi arăta

aerul care a fost analizat în exteriorul clădirii.

Vedeți compoziția comunităților bacteriene

din aerul din exterior și variația sa în timp.

Apoi vă voi arăta ce s-a întâmplat

când am manipulat experimental sălile de clasă.

Le-am blocat complet peste noapte

astfel că nu au fost deloc ventilate.

A droaie de clădiri funcționează așa,

probabil și unde lucrați.

Companiile fac asta pentru a economisi banii de curent.

Am constatat că aceste săli au rămas
cu o compoziție relativ constantă

până sâmbăta când am dat drumul iar
sistemului de ventilație.

Când am intrat în aceste săli,

miroseau foarte urât

și datele sugerează că

supa bacteriană a celor din ziua precedentă

a rămas pe loc.

În contrast cu aceste săli sunt cele

care au fost proiectate folosindu-se
o soluție pasivă sustenabilă

prin care aerul intră prin niște jaluzele.

În aceste săli aerul semăna cu cel de afară

și când Charlie a văzut asta,
s-a bucurat mult.

A realizat că făcuse

o alegere de proiectare bună

pentru că soluția era atât eficientă energetic,

cât și sănătoasă, primenind aerul
de ansamblul microbian remanent.

Exemplele pe care vi le-am dat sunt din arhitectură,

dar sunt relevante pentru
proiectarea oricărui lucru.

Imaginați-vă să proiectăm microbii

pe care-i dorim într-un avion

sau pe un telefon.

Tocmai am descoperit un microb nou.

Se numește BLIS (beatitudine) și s-a demonstrat

că păzește de patogeni,

în același timp dă o respirație proaspătă.

Nu ar fi minunat să avem cu toții BLIS
pe telefoanele noastre?

Iată o abordare conștientă a proiectării

pe care o numesc proiectare bioinformată

și cred că este posibilă.

Mulțumesc.

(Aplauze)