Peste tot există ecosisteme invizibile alcătuite din forme de viață minuscule – bacterii, viruși și fungi. Birourile, calculatoarele, pixurile, clădirile, toate adăpostesc colonii microbiene. Când proiectăm, ar trebui să luăm în considerare aceste lumi invizibile, gândindu-ne și la modul în care interacționează ele cu ecosistemul nostru personal. Suntem gazda a trilioane de microbi, iar aceștia determină cum suntem. Microbii din intestine ne pot influența greutatea și starea de spirit. Microbii de pe piele ajută la întărirea sistemului imunitar. Microbii din gură ne împrospătează respirația, sau nu, și cel mai important e că ecosistemele noastre personale interacționează cu ecosistemele a tot ceea ce atingem. De pildă, când punem mâna pe un pix, se produc schimburi microbiene. Jonglarea cu ecosistemele invizibile din jurul nostru ar deschide o cale de influență fără precedent asupra sănătății noastre. Oamenii mă întreabă tot timpul: „Chiar este posibil să proiectăm ecosisteme microbiene?” Cred că răspunsul este da. Cred că o facem chiar acum, dar în mod inconștient. Vă voi împărtăși niște informații dintr-unul din aspectele cercetării mele concentrate pe arhitectură care demonstrează cum, prin proiectare conștientă și inconștientă, influențăm aceste lumi invizibile. Acesta este Complexul de Afaceri Lillis de la Universitatea din Oregon, unde am lucrat cu o echipă de arhitecți și biologi pentru a lua probe din peste 300 de încăperi din clădire. Am vrut să alcătuim un registru de organisme, și pentru asta am testat praful. Din praf, am extras celulele bacteriene, le-am deschis și le-am comparat succesiunea genetică. Asta înseamnă că oamenii din acest grup au lucrat mult cu aspiratorul pentru acest proiect. În fotografia asta e Tim, care, exact când i-am făcut poza asta, mi-a amintit spunând: „Jessica, în ultimul grup de laborator din care am făcut parte făceam muncă de teren în pădurile din Costa Rica și pentru mine lucrurile s-au schimbat dramatic.” Am să vă arăt întâi ce am găsit în birouri și vom vedea informațiile printr-un program de vizualizare pe care l-am creat în parteneriat cu Autodesk. Cum trebuie să priviți aceste informații? Mai întâi, uitați-vă spre marginea cercului. Veți vedea marile grupuri de bacterii, iar uitându-vă pe marginea acestei petale mov, vă faceți o părere despre densitatea corespunzătoare fiecărui grup. Deci, la ora 12, vedem că birourile au multe alfaproteobacterii, iar la ora 1, bacilii sunt relativ puțini. Să aruncăm o privire la ce se întâmplă în diferitele compartimente ale clădirii. În sălile de toaletă, ecosistemele sunt similare. La fel și în sălile de clasă. Dar comparând compartimentele, se vede că diferă fundamental între ele. Îmi place să compar toaleta cu pădurea tropicală. I-am și spus lui Tim: „Dacă ai vedea microbii, te-ai simți ca în Costa Rica. Aproape.” Și îmi place să compar birourile cu o pășune din zona temperată. Această perspectivă e foarte utilă pentru arhitecți fiindcă se pot folosi de principiile ecologiei, unul important fiind principiul dispersiei, modul în care se mișcă organismele. Știm că microbii sunt purtați de oameni și de aer. Deci, primul lucru pe care am vrut să-l facem în ceastă clădire a fost să analizăm sistemul de ventilație. Inginerii au proiectat unități de ventilație pentru a asigura confortul oamenilor din clădire, o temperatură și o ventilație adecvată. S-au folosit de principiile fizicii și chimiei, dar ar putea să țină cont și de biologie. Comparând microbii dintr-un tip de unitate de ventilație a clădirii, vedeți că sunt foarte asemănători. În comparație cu microbii dintr-o altă unitate de ventilație, vedeți că sunt fundamental diferiți. Încăperile din această clădire sunt ca insulele unui arhipelag, ceea ce înseamnă că inginerii sunt ca eco-inginerii având abilitatea de a structura compoziția biomului din clădire așa cum vor. O altă modalitate a răspândirii microbilor e prin oameni și arhitecții adesea proiectează sălile în aceeași zonă pentru a facilita interacțiunea socială sau împărtășirea ideilor, cum ar fi în laboratoare și birouri. Dat fiind că microbii sunt purtați de oameni, ne-am aștepta ca încăperile învecinate să aibă același biom. Exact asta am găsit. Dacă priviți sălile de clasă adiacente, au ecosisteme foarte asemănătoare, dar dacă mergeți într-un birou mai îndepărtat, ecosistemul e fundamental diferit. Observând puterea extraordinară a factorului de dispersie asupra acestor distribuții biogeografice, mă face să mă gândesc că se pot aborda prin asta probleme foarte grave cum ar fi infecțiile luate în spital. Cred că aceasta trebuie să fie, în parte, o problemă de arhitectură ecologică. Bine, vă voi mai spune o întâmplare despre această clădire. Colaborez cu Charlie Brown. El e arhitect și e foarte preocupat de schimbarea globală a climei. Și-a dedicat întreaga viață proiectării sustenabile. Când ne-am întâlnit și și-a dat seama că poate studia în mod cantitativ impactul soluțiilor sale de proiectare asupra ecologiei și biologiei acestei clădiri, s-a entuziasmat pentru că asta dădea o nouă dimensiune la ceea ce a făcut. Nu s-a gândit doar la energie, ci a luat în calcul și sănătatea oamenilor. A contribuit la proiectarea unor sisteme de ventilație ale clădirii, la felul cum era ventilată. Prima dată vă voi arăta aerul care a fost analizat în exteriorul clădirii. Vedeți compoziția comunităților bacteriene din aerul din exterior și variația sa în timp. Apoi vă voi arăta ce s-a întâmplat când am manipulat experimental sălile de clasă. Le-am blocat complet peste noapte astfel că nu au fost deloc ventilate. A droaie de clădiri funcționează așa, probabil și unde lucrați. Companiile fac asta pentru a economisi banii de curent. Am constatat că aceste săli au rămas cu o compoziție relativ constantă până sâmbăta când am dat drumul iar sistemului de ventilație. Când am intrat în aceste săli, miroseau foarte urât și datele sugerează că supa bacteriană a celor din ziua precedentă a rămas pe loc. În contrast cu aceste săli sunt cele care au fost proiectate folosindu-se o soluție pasivă sustenabilă prin care aerul intră prin niște jaluzele. În aceste săli aerul semăna cu cel de afară și când Charlie a văzut asta, s-a bucurat mult. A realizat că făcuse o alegere de proiectare bună pentru că soluția era atât eficientă energetic, cât și sănătoasă, primenind aerul de ansamblul microbian remanent. Exemplele pe care vi le-am dat sunt din arhitectură, dar sunt relevante pentru proiectarea oricărui lucru. Imaginați-vă să proiectăm microbii pe care-i dorim într-un avion sau pe un telefon. Tocmai am descoperit un microb nou. Se numește BLIS (beatitudine) și s-a demonstrat că păzește de patogeni, în același timp dă o respirație proaspătă. Nu ar fi minunat să avem cu toții BLIS pe telefoanele noastre? Iată o abordare conștientă a proiectării pe care o numesc proiectare bioinformată și cred că este posibilă. Mulțumesc. (Aplauze)