Cum decidem în alegerile dificile

Iată o conferinţă care ar putea efectiv să vă schimbe viaţa. Ce carieră ar trebui să urmez? Ar trebui să mă despart sau să mă căsătoresc? Unde ar trebui să trăiesc? Acest gen de decizii importante pot fi extraordinar de dificile. Dar asta doar pentru că noi le privim greşit, spune Ruth Chang care este filozof. Ea ne oferă un cadru nou şi puternic care ne ajută să devenim cine suntem cu adevărat.

Gândiți-vă la o alegere dificilă
din viitorul apropiat.

Poate trebuie să alegeţi
între două cariere,

artist şi contabil,

sau unde să locuiţi, la oraş sau la ţară,

sau chiar cu cine vă căsătoriţi,

cu Betty sau cu Lolita.

Aţi putea alege între a avea copii sau nu,

a sta cu un părinte bolnav,

să vă creşteţi copilul
în religia partenerului

cu care nu rezonaţi.

Sau dacă să vă donaţi
economiile în scop caritabil.

Sunt șanse ca alegerea dificilă
la care v-aţi gândit

să fie ceva mare, valoros,

ceva ce contează pentru voi.

Alegerile dificile par să fie momente

de agonie, de tortură,

de scrâșnit din dinți.

Dar eu cred că înțelegem greșit alegerile
dificile și rolul lor în viaţa noastră.

Când înțelegem alegerile dificile

descoperim o putere ascunsă

pe care fiecare din noi o are.

Alegerea e dificilă datorită felului
în care relaționează alternativele.

Într-o alegere ușoară,

o alternativă e mai bună decât cealaltă.

Într-o alegere dificilă,

o alternativă e mai bună într-un fel,

altă alternativă e mai bună în alt fel

şi nici una nu e mai bună ca cealaltă
per ansamblu.

Oscilaţi între a vă păstra
jobul actual din oraș

sau sa vă schimbaţi radical viața

cu o muncă mai solicitantă la țară:

pentru că pe de o parte
e mai bine să rămâi,

pe de-alta, e mai bine să te muți

şi în final nici o alternativă
nu e mai bună ca cealaltă.

Credem eronat că toate deciziile dificile
sunt importante.

Să spunem că trebuie să decizi
ce să mănânci dimineața.

Ai putea alege între
cereale bogate în fibre

sau o gogoașă cu ciocolată.

Presupunând că ceea ce contează
este savoarea și sănătatea.

Cerealele sunt mai bune pentru tine,

gogoașa e mult mai gustoasă

dar nici una nu-i mai bună decât cealaltă

şi asta face ca alegerea să fie dificilă.

Realizând că alegerile minore

pot fi de asemenea dificile,

pot face alegerile majore
să pară mai ușor de rezolvat

Aşa cum reușim să ştim
ce vrem la micul dejun,

poate ne vom da seama

dacă să rămânem în oraș

sau să evadăm pentru noul job la țară.

N-ar trebui să gândim
că alegerile dificile sunt dificile

pentru că suntem proști.

Când am terminat facultatea,

mi-a fost greu să mă hotărăsc
între două domenii, filosofie și drept.

Iubeam filosofia.

Poţi învăţa lucruri uimitoare ca filozof,

stând relaxat într-un fotoliu.

Dar provin dintr-o familie modestă
de emigranți

în care ideea mea de lux

era o limbă de porc și un sandwich
cu piftie în pachetul pentru școală,

așa că gândul de a-mi petrece
întreaga viață

stând în fotolii și cugetând,

pentru mine însemna
extravaganţă și frivolitate.

Aşa că am luat o hârtie,

am tras o linie pe mijloc

şi m-am gândit la motivele pro şi contra.

Îmi amintesc că mă gândeam

dacă aş putea şti cum ar fi viaţa mea

în aceste cariere.

Bine ar fi dacă Dumnezeu sau Netflix
mi-ar trimite un DVD

cu cele două posibile cariere.

Le-aş compara,

aş vedea că una e mai bună ca cealaltă,

iar alegerea ar fi fost uşoară.

Dar nu aveam nici un DVD

şi pentru că nu ştiam
care ar fi cea mai bună

am făcut ce fac şi alţii
în această situaţie:

am ales cea mai sigură opţiune.

Frica de a deveni un filozof şomer

m-a determinat să devin avocat,

însă am descoperit că nu mi se potrivea.

Nu mă definea.

Aşa că acum sunt filozof

şi studiez alegerile dificile

şi vă spun că frica de necunoscut

care ar fi un factor motivant

când e vorba despre alegeri dificile,

se bazează pe o opinie eronată.

E greşit să crezi că în alegerile dificile

o alternativă este mai bună ca cealaltă

dar că suntem prea proşti să ştim care,

de aceea, am putea la fel de bine
să alegem opţiunea cea mai puţin riscantă.

Chiar dacă am compara alternativele

în întregime, alegerea ar fi grea.

Alegerile dificile sunt grele

nu din cauza noastră sau a ignoranţei;

sunt dificile pentru că nu există
cea mai bună alegere.

Şi dacă aşa este,

dacă nu există cea mai bună alternativă

dintre cele două

atunci cele două sunt la fel de bune.

Aşa că poate alegerile dificile

sunt de fapt alegeri la fel de bune.

Dar asta nu se poate.

Dacă ar fi la fel de bune

ar trebui să dăm cu banul

şi pare o greşeală să credem

că astfel am putea să alegem cariera,

locul unde locuim, cu cine ne căsătorim:
să dăm cu banul.

Există un alt motiv pentru care credem

că alegerile dificile nu sunt alegeri

între două opţiuni la fel de bune.

Presupunem că vrem să alegem
între două joburi:

investitor bancar

sau artist grafic.

Sunt o serie de lucruri care contează

cum ar fi entuziasmul relativ la job,

siguranţa financiară,

timpul de a avea o familie etc.

Poate că o carieră artistică te pune

în situaţia unei noi forme de expresie.

Poate o carieră bancară

te face să cunoşti

noi forme de manipulare financiară.

Imaginează-ţi cele două joburi ca şi cum

nici unul nu e mai bun ca celălalt.

Presupunem acum că îmbunătăţim
unul din ele. Cu puțin.

Că jobul bancar te atrage:

sunt 500 de dolari pe lună
în plus la salariu.

E acum acest job din bancă

mai bun decât cel de artist?

Nu neapărat.

Un spor la salariu
face ca slujba din bancă

să fie mai bună ca înainte

dar nu suficient încât a fi bancher

să fie mai bine decât a fi artist.

Dar dacă îmbunătăţirile aduse unui job

nu îl fac ma bun decât celălalt

înseamnă că aceste joburi
nu puteau fi la fel de bune.

Dacă începeţi cu două lucruri
la fel de bune

şi îmbunătăţiţi unul din ele

atunci acesta trebuie să fie
mai bun decât celălalt.

Nu este cazul cu alegerile dificile.

Acum suntem în încurcătură.

Avem două joburi.

Nici unul nu-i mai bun ca altul

şi nici nu sunt la fel de bune.

Cum ar trebui să alegem?

Ceva pare în neregulă aici.

Poate problema e însăşi ideea de alegere

şi comparaţia este imposibilă.

Dar nu poate fi corect.

Nu-i ca şi cum am încerca să alegem

între două lucruri ce nu pot fi comparate.

Cântărim valoarea fiecărui job

şi nu valoarea numărului nouă

în comparaţie cu nişte ouă prăjite.

O comparaţie a valorii celor două joburi

putem face

şi chiar facem asta destul de des.

Cred că încurcătura apare

datorită unei presupuneri neaşteptate

cu privire la valoare.

Presupunem fără să ne dăm seama că valori

ca dreptatea, frumuseţea, bunătatea

se aseamănă cu concepte ştiinţifice precum

mărimea, masa şi greutatea.

Să luăm două lucruri
care nu implică valoarea:

de ex: din două valize care e mai grea.

Există doar trei posibilităţi.

Una este mai grea, mai uşoară

sau egală cu cealaltă.

Proprietăţile ca greutatea
pot fi reprezentate

de numere reale 1, 2, 3 ş.a.m.d.

şi există doar trei comparaţii posibile

între două numere reale.

Un număr este mai mare, mai mic

sau egal cu celălalt.

Dar cu valoarea nu este aşa.

Fiind nişte creaturi post-iluministe

noi tindem să credem

că soluţia este gândirea ştiinţifică

pentru orice lucru important
din lumea asta;

dar lumea valorii

diferă de lumea ştiinţei.

Lucrurile dintr-o lume

pot fi cuantificate cu numere reale,

iar cele din cealaltă lume nu.

Nu ar trebui să presupunem

că lumea lui „este",
a greutăţilor, a mărimilor,

are aceeaşi structură
ca lumea lui „trebuie”,

ce ar trebui să facem.

Dacă ceea ce contează pentru noi,

bucuria unui copil,
iubirea pentru partener,

nu pot fi reprezentate de numere reale

atunci nu avem de ce să credem

că avem doar trei posibilităţi,

că una din alternative e mai bună,
mai rea sau egală cu cealaltă.

Trebuie să introducem o a patra relaţie

dincolo de a fi mai bun, mai rău sau egal

care descrie ce se întâmplă
în alegerile dificile.

Îmi place să cred că alternativele sunt
„la egalitate”.

Când alternativele sunt la egalitate

poate contează pe care o alegi

dar una nu e mai bună ca alta.

Ci mai degrabă variantele se află

în aceeaşi vecinătate de valori,

pe acelaşi nivel al valorii

şi în acelaşi timp foarte diferite

ca tip de valoare.

De aceea e dificilă alegerea.

Dacă înţelegem astfel alegerile dificile

realizăm ceva ce nu ştiam
despre noi înşine.

Fiecare dintre noi are puterea
de a crea motive.

Imaginaţi-vă o lume în care fiecare
alegere cu care va confruntaţi

este una uşoară

adică există întotdeauna
o alternativă mai bună.

Dacă aceasta există

atunci aceasta trebuie aleasă

pentru că a fi raţional

înseamnă să faci lucrul bun şi nu cel rău,

să alegi ceea ce are mai mult sens.

Într-o astfel de lume

am avea mai mult motive

să purtăm şosete negre şi nu roz,

să mâncăm cereale şi nu gogoşi,

să locuim la oraş şi nu la ţară,

să ne căsătorim cu Betty şi nu cu Lolita.

O lume plină doar de alegeri uşoare

ne-ar face sclavii motivelor.

Dacă vă gândiţi la asta

este aiurea să credem

că motivele de care dispuneţi

vă dictează că aţi avut
cel mai bun motiv să continuaţi

cu exact acel hobby pe care îl aveţi,

să trăiţi exact în casa în care staţi,

să aveţi exact munca pe care o faceţi.

În schimb aveţi alternative egale,

alegerile dificile,

şi aveţi motivele voastre pentru care

alegeţi acel hobby, acea casă şi acel job.

Când alternativele sunt la egalitate

motivele noastre, acelea

care stabilesc dacă facem o greşeală

nu ne ghidează înspre ce trebuie făcut.

Aici în aria alegerilor dificile

noi trebuie să ne exercităm

puterea normativă,

puterea de a crea motive pentru noi,

să ne transformăm

în acel gen de persoană

pentru care traiul la ţară

devine preferabil celui de la oraş.

Când alegem între

opţiuni care sunt la egalitate

putem face ceva remarcabil.

Putem vedea opţiunea din alt unghi.

Eu mă aflu aici.

Iată cine sunt. Sunt pentru banking.

Sau pentru o gogoaşă cu ciocolată.

Acest răspuns în alegerile dificile

este unul raţional

dar nu-i dictat de motivele date.

Ci e susţinut de motivele create de noi.

Când creăm motive pentru noi înşine

să devenim o anumită persoană

devenim cu adevărat cei ce suntem.

Puteţi spune că devenim autorii
propriilor noastre vieţi.

Când ne confruntăm cu alegeri dificile

n-ar trebui să ne agităm

încercând să aflăm
care alternativă e mai bună.

Nu există aşa ceva.

În loc să ne uităm la motivele exterioare

ar trebui să ne uităm la cele din noi:

Cine vreau să fiu?

Puteţi decide că vreţi
să purtaţi şosete roz

să iubiţi cerealele,
să fiţi bancher la ţară

şi poate eu decid că vreau
să port şosete negre,

să fiu orăşean, sau un artist
căruia îi plac gogoşile.

Ceea ce facem cu alegerile dificile

depinde foarte mult de noi.

Cei care nu îşi exercită puterea normativă
în alegerile dificile

sunt rătăcitori.

Cunoaştem astfel de oameni.

Am ezitat în a fi avocat.

Nu m-am gândit cum va fi asta.

Nu eram potrivită pentru asta.

Rătăcitorii permit lumii

să scrie povestea vieţii lor.

Ei permit mecanismelor
de recompensă şi pedeapsă,

încurajării, fricii, uşurinţei opţiunilor

să determine ce să facă.

Iar lecţia alegerilor dificile este:

reflectaţi la ce v-ar putea îndepărta
de ceea ce vreţi,

reflectaţi la ceea ce vreți,

şi prin alegeri dificile

deveniţi acea persoană.

Departe de a fi surse de agonie şi teamă

alegerile dificile sunt șanse preţioase

pentru a celebra ceva special

condiţiei umane,

anume că motivele
care ne guvernează alegerile

fie că sunt corecte sau nu,

câteodată dispar

şi doar aici în spaţiul
destinat alegerilor dificile

avem puterea

de a crea motive pentru noi,

de a deveni speciali
aşa cum suntem de fapt.

Şi de aceea alegerile dificile
nu sunt un blestem

ci o binecuvântare.

Mulţumesc.

(Aplauze)