Gândiți-vă la o alegere dificilă
din viitorul apropiat.
Poate trebuie să alegeţi
între două cariere,
artist şi contabil,
sau unde să locuiţi, la oraş sau la ţară,
sau chiar cu cine vă căsătoriţi,
cu Betty sau cu Lolita.
Aţi putea alege între a avea copii sau nu,
a sta cu un părinte bolnav,
să vă creşteţi copilul
în religia partenerului
cu care nu rezonaţi.
Sau dacă să vă donaţi
economiile în scop caritabil.
Sunt șanse ca alegerea dificilă
la care v-aţi gândit
să fie ceva mare, valoros,
ceva ce contează pentru voi.
Alegerile dificile par să fie momente
de agonie, de tortură,
de scrâșnit din dinți.
Dar eu cred că înțelegem greșit alegerile
dificile și rolul lor în viaţa noastră.
Când înțelegem alegerile dificile
descoperim o putere ascunsă
pe care fiecare din noi o are.
Alegerea e dificilă datorită felului
în care relaționează alternativele.
Într-o alegere ușoară,
o alternativă e mai bună decât cealaltă.
Într-o alegere dificilă,
o alternativă e mai bună într-un fel,
altă alternativă e mai bună în alt fel
şi nici una nu e mai bună ca cealaltă
per ansamblu.
Oscilaţi între a vă păstra
jobul actual din oraș
sau sa vă schimbaţi radical viața
cu o muncă mai solicitantă la țară:
pentru că pe de o parte
e mai bine să rămâi,
pe de-alta, e mai bine să te muți
şi în final nici o alternativă
nu e mai bună ca cealaltă.
Credem eronat că toate deciziile dificile
sunt importante.
Să spunem că trebuie să decizi
ce să mănânci dimineața.
Ai putea alege între
cereale bogate în fibre
sau o gogoașă cu ciocolată.
Presupunând că ceea ce contează
este savoarea și sănătatea.
Cerealele sunt mai bune pentru tine,
gogoașa e mult mai gustoasă
dar nici una nu-i mai bună decât cealaltă
şi asta face ca alegerea să fie dificilă.
Realizând că alegerile minore
pot fi de asemenea dificile,
pot face alegerile majore
să pară mai ușor de rezolvat
Aşa cum reușim să ştim
ce vrem la micul dejun,
poate ne vom da seama
dacă să rămânem în oraș
sau să evadăm pentru noul job la țară.
N-ar trebui să gândim
că alegerile dificile sunt dificile
pentru că suntem proști.
Când am terminat facultatea,
mi-a fost greu să mă hotărăsc
între două domenii, filosofie și drept.
Iubeam filosofia.
Poţi învăţa lucruri uimitoare ca filozof,
stând relaxat într-un fotoliu.
Dar provin dintr-o familie modestă
de emigranți
în care ideea mea de lux
era o limbă de porc și un sandwich
cu piftie în pachetul pentru școală,
așa că gândul de a-mi petrece
întreaga viață
stând în fotolii și cugetând,
pentru mine însemna
extravaganţă și frivolitate.
Aşa că am luat o hârtie,
am tras o linie pe mijloc
şi m-am gândit la motivele pro şi contra.
Îmi amintesc că mă gândeam
dacă aş putea şti cum ar fi viaţa mea
în aceste cariere.
Bine ar fi dacă Dumnezeu sau Netflix
mi-ar trimite un DVD
cu cele două posibile cariere.
Le-aş compara,
aş vedea că una e mai bună ca cealaltă,
iar alegerea ar fi fost uşoară.
Dar nu aveam nici un DVD
şi pentru că nu ştiam
care ar fi cea mai bună
am făcut ce fac şi alţii
în această situaţie:
am ales cea mai sigură opţiune.
Frica de a deveni un filozof şomer
m-a determinat să devin avocat,
însă am descoperit că nu mi se potrivea.
Nu mă definea.
Aşa că acum sunt filozof
şi studiez alegerile dificile
şi vă spun că frica de necunoscut
care ar fi un factor motivant
când e vorba despre alegeri dificile,
se bazează pe o opinie eronată.
E greşit să crezi că în alegerile dificile
o alternativă este mai bună ca cealaltă
dar că suntem prea proşti să ştim care,
de aceea, am putea la fel de bine
să alegem opţiunea cea mai puţin riscantă.
Chiar dacă am compara alternativele
în întregime, alegerea ar fi grea.
Alegerile dificile sunt grele
nu din cauza noastră sau a ignoranţei;
sunt dificile pentru că nu există
cea mai bună alegere.
Şi dacă aşa este,
dacă nu există cea mai bună alternativă
dintre cele două
atunci cele două sunt la fel de bune.
Aşa că poate alegerile dificile
sunt de fapt alegeri la fel de bune.
Dar asta nu se poate.
Dacă ar fi la fel de bune
ar trebui să dăm cu banul
şi pare o greşeală să credem
că astfel am putea să alegem cariera,
locul unde locuim, cu cine ne căsătorim:
să dăm cu banul.
Există un alt motiv pentru care credem
că alegerile dificile nu sunt alegeri
între două opţiuni la fel de bune.
Presupunem că vrem să alegem
între două joburi:
investitor bancar
sau artist grafic.
Sunt o serie de lucruri care contează
cum ar fi entuziasmul relativ la job,
siguranţa financiară,
timpul de a avea o familie etc.
Poate că o carieră artistică te pune
în situaţia unei noi forme de expresie.
Poate o carieră bancară
te face să cunoşti
noi forme de manipulare financiară.
Imaginează-ţi cele două joburi ca şi cum
nici unul nu e mai bun ca celălalt.
Presupunem acum că îmbunătăţim
unul din ele. Cu puțin.
Că jobul bancar te atrage:
sunt 500 de dolari pe lună
în plus la salariu.
E acum acest job din bancă
mai bun decât cel de artist?
Nu neapărat.
Un spor la salariu
face ca slujba din bancă
să fie mai bună ca înainte
dar nu suficient încât a fi bancher
să fie mai bine decât a fi artist.
Dar dacă îmbunătăţirile aduse unui job
nu îl fac ma bun decât celălalt
înseamnă că aceste joburi
nu puteau fi la fel de bune.
Dacă începeţi cu două lucruri
la fel de bune
şi îmbunătăţiţi unul din ele
atunci acesta trebuie să fie
mai bun decât celălalt.
Nu este cazul cu alegerile dificile.
Acum suntem în încurcătură.
Avem două joburi.
Nici unul nu-i mai bun ca altul
şi nici nu sunt la fel de bune.
Cum ar trebui să alegem?
Ceva pare în neregulă aici.
Poate problema e însăşi ideea de alegere
şi comparaţia este imposibilă.
Dar nu poate fi corect.
Nu-i ca şi cum am încerca să alegem
între două lucruri ce nu pot fi comparate.
Cântărim valoarea fiecărui job
şi nu valoarea numărului nouă
în comparaţie cu nişte ouă prăjite.
O comparaţie a valorii celor două joburi
putem face
şi chiar facem asta destul de des.
Cred că încurcătura apare
datorită unei presupuneri neaşteptate
cu privire la valoare.
Presupunem fără să ne dăm seama că valori
ca dreptatea, frumuseţea, bunătatea
se aseamănă cu concepte ştiinţifice precum
mărimea, masa şi greutatea.
Să luăm două lucruri
care nu implică valoarea:
de ex: din două valize care e mai grea.
Există doar trei posibilităţi.
Una este mai grea, mai uşoară
sau egală cu cealaltă.
Proprietăţile ca greutatea
pot fi reprezentate
de numere reale 1, 2, 3 ş.a.m.d.
şi există doar trei comparaţii posibile
între două numere reale.
Un număr este mai mare, mai mic
sau egal cu celălalt.
Dar cu valoarea nu este aşa.
Fiind nişte creaturi post-iluministe
noi tindem să credem
că soluţia este gândirea ştiinţifică
pentru orice lucru important
din lumea asta;
dar lumea valorii
diferă de lumea ştiinţei.
Lucrurile dintr-o lume
pot fi cuantificate cu numere reale,
iar cele din cealaltă lume nu.
Nu ar trebui să presupunem
că lumea lui „este",
a greutăţilor, a mărimilor,
are aceeaşi structură
ca lumea lui „trebuie”,
ce ar trebui să facem.
Dacă ceea ce contează pentru noi,
bucuria unui copil,
iubirea pentru partener,
nu pot fi reprezentate de numere reale
atunci nu avem de ce să credem
că avem doar trei posibilităţi,
că una din alternative e mai bună,
mai rea sau egală cu cealaltă.
Trebuie să introducem o a patra relaţie
dincolo de a fi mai bun, mai rău sau egal
care descrie ce se întâmplă
în alegerile dificile.
Îmi place să cred că alternativele sunt
„la egalitate”.
Când alternativele sunt la egalitate
poate contează pe care o alegi
dar una nu e mai bună ca alta.
Ci mai degrabă variantele se află
în aceeaşi vecinătate de valori,
pe acelaşi nivel al valorii
şi în acelaşi timp foarte diferite
ca tip de valoare.
De aceea e dificilă alegerea.
Dacă înţelegem astfel alegerile dificile
realizăm ceva ce nu ştiam
despre noi înşine.
Fiecare dintre noi are puterea
de a crea motive.
Imaginaţi-vă o lume în care fiecare
alegere cu care va confruntaţi
este una uşoară
adică există întotdeauna
o alternativă mai bună.
Dacă aceasta există
atunci aceasta trebuie aleasă
pentru că a fi raţional
înseamnă să faci lucrul bun şi nu cel rău,
să alegi ceea ce are mai mult sens.
Într-o astfel de lume
am avea mai mult motive
să purtăm şosete negre şi nu roz,
să mâncăm cereale şi nu gogoşi,
să locuim la oraş şi nu la ţară,
să ne căsătorim cu Betty şi nu cu Lolita.
O lume plină doar de alegeri uşoare
ne-ar face sclavii motivelor.
Dacă vă gândiţi la asta
este aiurea să credem
că motivele de care dispuneţi
vă dictează că aţi avut
cel mai bun motiv să continuaţi
cu exact acel hobby pe care îl aveţi,
să trăiţi exact în casa în care staţi,
să aveţi exact munca pe care o faceţi.
În schimb aveţi alternative egale,
alegerile dificile,
şi aveţi motivele voastre pentru care
alegeţi acel hobby, acea casă şi acel job.
Când alternativele sunt la egalitate
motivele noastre, acelea
care stabilesc dacă facem o greşeală
nu ne ghidează înspre ce trebuie făcut.
Aici în aria alegerilor dificile
noi trebuie să ne exercităm
puterea normativă,
puterea de a crea motive pentru noi,
să ne transformăm
în acel gen de persoană
pentru care traiul la ţară
devine preferabil celui de la oraş.
Când alegem între
opţiuni care sunt la egalitate
putem face ceva remarcabil.
Putem vedea opţiunea din alt unghi.
Eu mă aflu aici.
Iată cine sunt. Sunt pentru banking.
Sau pentru o gogoaşă cu ciocolată.
Acest răspuns în alegerile dificile
este unul raţional
dar nu-i dictat de motivele date.
Ci e susţinut de motivele create de noi.
Când creăm motive pentru noi înşine
să devenim o anumită persoană
devenim cu adevărat cei ce suntem.
Puteţi spune că devenim autorii
propriilor noastre vieţi.
Când ne confruntăm cu alegeri dificile
n-ar trebui să ne agităm
încercând să aflăm
care alternativă e mai bună.
Nu există aşa ceva.
În loc să ne uităm la motivele exterioare
ar trebui să ne uităm la cele din noi:
Cine vreau să fiu?
Puteţi decide că vreţi
să purtaţi şosete roz
să iubiţi cerealele,
să fiţi bancher la ţară
şi poate eu decid că vreau
să port şosete negre,
să fiu orăşean, sau un artist
căruia îi plac gogoşile.
Ceea ce facem cu alegerile dificile
depinde foarte mult de noi.
Cei care nu îşi exercită puterea normativă
în alegerile dificile
sunt rătăcitori.
Cunoaştem astfel de oameni.
Am ezitat în a fi avocat.
Nu m-am gândit cum va fi asta.
Nu eram potrivită pentru asta.
Rătăcitorii permit lumii
să scrie povestea vieţii lor.
Ei permit mecanismelor
de recompensă şi pedeapsă,
încurajării, fricii, uşurinţei opţiunilor
să determine ce să facă.
Iar lecţia alegerilor dificile este:
reflectaţi la ce v-ar putea îndepărta
de ceea ce vreţi,
reflectaţi la ceea ce vreți,
şi prin alegeri dificile
deveniţi acea persoană.
Departe de a fi surse de agonie şi teamă
alegerile dificile sunt șanse preţioase
pentru a celebra ceva special
condiţiei umane,
anume că motivele
care ne guvernează alegerile
fie că sunt corecte sau nu,
câteodată dispar
şi doar aici în spaţiul
destinat alegerilor dificile
avem puterea
de a crea motive pentru noi,
de a deveni speciali
aşa cum suntem de fapt.
Şi de aceea alegerile dificile
nu sunt un blestem
ci o binecuvântare.
Mulţumesc.
(Aplauze)