De ce ne scărpinăm? - Emma Bryce

Vezi lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/why-do-we-itch-emma-bryce

O persoană se scarpină de zeci de ori în fiecare zi. Cu toții am trăit frustrarea unei mâncărimi supărătoare - dar te-ai întrebat vreodată de ce avem mâncărimi? Există vreun scop evolutiv sau e acolo doar pentru a ne enerva? Emma Bryce sapă adânc în interiorul pielii pentru a afla.

Lecție de Emma Bryce, animație de Sashko Danylenko.

Stai pregătit pe linia porții

și deodată simți
o mâncărime intensă la ceafă.

Cu toții am trăit frustrarea
unei mâncărimi supărătoare,

dar te-ai gândit vreodată
de ce avem mâncărimi?

O persoană are zeci de mâncărimi
diferite în fiecare zi.

Pot fi declanșate de tot felul de lucruri,

incluzând reacții alergice,

piele uscată

și chiar câteva boli.

Apoi sunt cele misterioase
care apar de nicăieri,

sau doar vorbind despre mâncărimi.

Te scarpini în cap chiar acum, nu-i așa?

Să luăm una din cele mai comune cauze:
mușcăturile de insecte.

Când te mușcă un țânțar,

eliberează un compus în corpul tău
numit anticoagulant,

ce previne sângele să se coaguleze.

Compusul, la care suntem puțin alergici,

declanșează eliberarea histaminei,

o substanță chimică
ce face glandele capilare să se umfle.

Asta sporește fluxul sângelui

ceea ce accelerează răspunsul
sistemului imunitar

către presupusa amenințare.

Asta explică umflătura,

și e același motiv pentru care
polenul îți poate face ochii să se umfle.

Histamina activează și nervii
implicați în mâncărimi,

de aceea mușcăturile de insecte
declanșează scărpinatul.

Dar senzația de mâncărime
nu e înțeleasă în totalitate.

De fapt, cam tot ceea ce știm

vine din studiul pe mâncărimi la șoareci.

Cercetătorii au descoperit
că semnalele de mâncărime din piele

sunt transmise printr-o
sub-clasă de nervi asociați cu durerea.

Acești nervi produc o moleculă numită
peptidul natriuretic B

care declanșează un semnal
transmis pe măduva spinării până la creier

unde creează senzația de mâncărime.

Când ne scărpinăm,
acțiunea unghiilor pe piele

produce un semnal slab de durere
care înlocuiește senzația de mâncărime.

E ca o diversiune
ce dă senzația de ușurare.

Dar există vreun scop evoluționist
pentru mâncărime,

sau e aici doar să ne enerveze?

Teoria de bază e că pielea a evoluat
să fie foarte sensibilă la atingere

ca noi să fim echipați pentru a face față
riscurilor din exterior.

Gândește-te:

răspunsul automat de scărpinare
ar desprinde orice amenințare

care se perindă pe pielea noastră,

precum o înțepătură,

o insectă,

sau ramurile unei plante otrăvitoare.

Asta ar explica de ce nu simțim mâncărimi
în interiorul corpului,

precum în intestin,

care e ferit de amenințările din exterior,

deși imaginează-ți
cât de îngrozitor ar fi.

Pentru unii oameni,
erori în sistemul responsabil de asta

pot cauza mâncărimi excesive
care le dăunează sănătății.

Un exemplu extrem e o condiție psihologică
numită parazitoză iluzorie,

în care oamenii cred că corpul
le este infestat de paraziți

ce mișună pe piele și sub piele,

făcându-i să aibă mâncărimi încontinuu.

Un alt fenomen numit mâncărime fantomă

poate surveni la pacienții cu amputații.

Dat fiind că trauma le-a deteriorat sever
sistemul nervos,

semnalul normal al nervilor e derutat

și creează senzații
în membre care nu mai sunt acolo.

Doctorii găsesc acum
modalități de tratare a acestor anomalii.

La cei cu amputații sunt folosite oglinzi
pentru a reflecta membrul rămas,

pe care pacientul îl scarpină.

Asta creează o iluzie
care păcălește creierul

să creadă că mâncărimea imaginară
a fost satisfăcută.

Destul de ciudat, dar chiar funcționează.

Cercetătorii caută și genele
responsabile pentru mâncărimi

și dezvoltă tratamente
pentru a bloca căile unei mâncărimi

în cazuri extreme.

Dacă te simți ca în iad când
ai o mâncărime pe care nu o poți scărpina,

Dante e de acord.

Poetul italian a scris
despre o secțiune a iadului

unde oamenii erau pedepsiți fiind lăsați
să aibă mâncărimi pentru eternitate.