Cum suntem ținuți în viață de activitatea spontană a creierului - Nathan S. Jacobs

Vizionați lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/how-spontaneous-brain-activity-keeps-you-alive-nathan-s-jacobs

„Rotițele” din creierul vostru se învârt constant, chiar și când dormiți sau nu sunteți atenți. De fapt, nu ați conștientiza majoritatea activităților creierului decât dacă ... ar înceta brusc. Nathan S. Jacobs ne poartă într-o călătorie pe tărâmurile mereu activului și spontanului creier.

Lecție de Nathan S. Jacobs, animație de TOGETHER.

Probabil că nu e nevoie să vi se spună
cât de important e creierul.

La urma urmei,
fiecare experiență,

gândurile și acțiunile voastre,
percepțiile și amintirile voastre

sunt procesate aici,
în centrul de control al corpului vostru.

Dacă deja pare prea mult
pentru un singur organ,

e doar o mică parte
din ceea ce face creierul.

Ţi-ai da seama de majoritatea
acțivităților sale

doar dacă s-ar opri din senin.

Creierul e alcătuit
din miliarde de neuroni,

și trilioane de conexiuni.

Neuronii pot fi activați
de stimuli specifici sau de gânduri,

dar adesea
sunt activi în mod spontan.

Unii trimit impulsuri ciclic,
într-un ritm prestabilit,

alții trimit rafale scurte de impulsuri
înainte să se oprească

sau rămân inactivi
perioade mai lungi

până ce miile de input-uri de la ceilalți
neuroni sosesc în ritmul cerut.

Rezultă ritmuri elaborate
ale activității cerebrale generate intern,

„bâzâind” în fundal
fie că suntem treji, adormiți,

sau că încercăm să nu ne gândim
la absolut nimic.

Această activitate cerebrală spontană

stă la baza tuturor celorlalte
funcții ale creierului.

Cele mai importante dintre
activitățile cerebrale automate

sunt cele care ne țin în viață.

De exemplu, în timp ce
ați fost atenți la acest video,

activitatea spontană a creierului
a menținut frecvența respirației

între 12 și 16 respirații pe minut,
asigurându-se că nu vă sufocați.

Fără un efort conștient,

semnale de la trunchiul cerebral
sunt trimise prin măduva spinării

la mușchii care dilată plămânii,

făcându-i să se dilate și contracte
fie că ești sau nu atent.

Circuitele neuronale ce stau la baza
acestei activităţi spontane ritmice

se numesc generatoare centrale,

și controlează multe
comportamente repetitive simple,

precum respirația, mersul
și deglutiţia.

Activitatea neurală continuă stă la baza
percepției noastre senzoriale.

Ai crede că neuronii din retină
ce traduc lumina în semnale nervoase

ar rămâne tăcuți în întuneric,

dar, de fapt,

celulele ganglionare retiniene
care comunică cu creierul

sunt permanent active.

Semnalele pe care le trimit
cresc sau descresc în frecvenţă

și nu sunt rafale separate.

La fiecare nivel, sistemul nostru nervos
abundă în activitate spontană

care îl ajută să descifreze
și să răspundă eventualelor semnale.

Pilotul automat al creierului nu are
doar funcții biologice de bază.

Vreodată, mergând spre casă,
v-ați gândit ce aveți la cină,

apoi v-ați dat seama că nu vă amintiți
ultimele cinci minute?

Nu înțelegem toate detaliile,

dar știm că activitatea continuă
din multiplele părți ale creierului

poate cumva coordona
o sarcină complexă,

implicând funcții cognitive și motorii,

ghidându-vă pe calea bună și
mișcându-vă picioarele

în timp ce planificați cina.

Poate cel mai interesant lucru
la activitatea cerebrală spontană

e participarea la
unul dintre cele mai misterioase

și mai puţin înțelese fenomene
ale corpului: somnul.

Voi adormiți și deveniți inactivi noaptea,
dar creierul vostru, nu.

În timp ce dormiți,

activitatea spontană continuă
devine treptat tot mai sincronizată,

ajungând la neuro-oscilaţii ample, ritmice,
care cuprind tot creierul.

Această tranziție spre ritmuri
mai organizate ale somnului

începe cu mici grupuri de neuroni
strânși în hipotalamus.

În ciuda numărului lor mic,
acești neuroni au un efect imens

în deconectarea zonelor din trunchiul
cerebral, care ne țin treji și atenţi,

lăsând alte zone – cortexul și talamusul –
să-şi intre încet în propriile ritmuri.

Cu cât dormim mai adânc,

cu atât mai lent și mai sincronizat
devine acest ritm,

somnul profund fiind dominat de unde delta
de amplitudine mare și frecvență mică.

Surprinzător, în mijlocul acestui
somn cu unde lente,

activitatea spontană sincronizată
a creierului

trece repetat la rafale de impulsuri
variate, care apar când suntem treji.

Acesta e stadiul de somn REM,

când ochii se mișcă rapid
în timp ce visăm.

Neurologii încă încearcă să răspundă la
multe întrebări fundamentale despre somn,

cum ar fi rolul său în întinerirea
capacității cognitive,

homeostaza celulară
și întărirea memoriei.

Mai vast se cercetează

cum poate creierul să realizeze
sarcini atât de importante și complexe,

cum ar fi șofatul, sau chiar respirația,
fără ca noi să conștientizăm asta.

Deocamdată, până vom înțelege mai bine
dedesubturile funcţionării sale spontane,

trebuie să recunoaștem meritul creierului
de a fi mai deștept decât noi.