Robert Neuwirth: Puterea economiei neoficiale

Robert Neuwirth a petrecut patru ani printre rafturile haotice ale pieţelor stradale, vorbind cu cărăuşii şi vânzătorii ambulanţi, studiind remarcabilul „System D", reţeaua economică mondială neînregistrată. Oferind 1,8 miliarde de locuri de muncă, e o economie al cărui domeniu de aplicare şi putere sunt subapreciate.

În System D, acesta e

un magazin.

E o fotografie făcută de mine

în Makoko, cartier de cocioabe în Lagos, Nigeria.

E costruit peste lagună, iar acolo nu există străzi

unde pot fi magazine pentru cumpărături,

aşa că vine magazinul la tine.

În aceeaşi comunitate,

asta e o sinergie de afaceri.

Asta e barca în care vâslea femeia,

iar acest artizan face barca şi vâslele

şi le vinde direct

oamenilor care au nevoie de bărcă şi vâsle.

Asta e o afacere globală.

Ogandiro afumă peşte în Makoko, Lagos,

şi am întrebat-o de unde vine peştele.

Credeam că o să-mi spună: „A, ştii,

de undeva din lagună", sau poate „de prin Africa,"

dar veţi fi mândri să aflaţi că

venea de aici, din Marea Nordului.

E prins aici, congelat, exportat în Lagos,

afumat şi vândut pentru un profit infim

pe străzile din Lagos.

Iar acesta e un incubator pentru afaceri.

E groapa de gunoi din Olusosun, cea mai mare din Lagos,

unde lucrează 2000 de oameni.

Mi-a spus-o acest tip, Andrew Saboru.

Andrew a petrecut 16 ani răscolind groapa pentru materiale,

şi a câştigat suficient cât să devină evaluator de contracte,

adică se plimba cu un cântar şi cântărea

materialele pe care oamenii le scoteau din gunoi.

Acum e dealer de resturi.

În spate e micul lui depozit,

iar el câştigă de două ori salariul minim din Nigeria.

Acesta e un mall.

E piaţa Oshodi din Lagos.

Jorge Luis Borges a scris o poveste: „The Aleph",

iar Aleph e un loc pe lume

unde există absolut tot,

Iar pentru mine, această imagine reprezintă

un punct în lume unde există absolut orice.

Despre ce vorbesc când spun System D?

Tradiţional se numeşte economia neoficială,

subterană, piaţa neagră.

Eu nu o percep aşa.

Cred că e important să înţelegem că aşa ceva

e totalmente deschis. E la îndemâna oricui.

Totul se petrece la vedere şi peste tejghea.

Nu e nimic ascuns.

Prejudecata noastră o consideră subterană.

Am piratat termenul System D de la fostele colonii franceze.

E un cuvânt franţuzesc „débrouillardise"

care înseamnă „de sine stătător",

pe care coloniile franceze l-au transformat în

System D, însemnând economie de sine stătătoare,

sau economia DIY.

Guvernele urăsc economia DIY,

şi de aceea - fotografia asta e din 2007,

iar aici e aceeaşi piaţă în 2009.

Cred că, atunci când organizatorii acestei conferinţe

vorbeau de deschidere radicală,

nu se refereau la străzi, că ar trebui să fie deschise

iar oamenii să fie absenţi.

Cred că avem o problemă de murături.

Aveam un prieten care lucra la o fabrică de murături,

unde castraveţii veneau pe o bandă rulantă.

Treaba lui era să-i aleagă pe cei care nu erau frumoşi

şi să-i arunce în coşul cu eticheta „murături tocate",

unde erau zdrobiţi şi amestecaţi

cu oţet şi folosiţi pentru a fi valorificaţi altfel.

Asta e economia murăturilor.

Ne concentrăm pe - asta-i o statistică de luna asta

a publicaţiei Financial Times -

toţi ne concentrăm pe economia de lux.

Valorează 1,5 trilioane de dolari anual,

o cantitate mare de bani, nu-i aşa?

E de 3 ori PIB-ul Elveţiei.

E mare. Dar ar trebui o notă explicativă,

cum că exclude 2/3 din muncitorii

lumii.

1,8 miliarde de oameni din lume muncesc

în economia nereglementată, neoficială.

Un număr uriaş, care ce înseamnă?

Dacă toţi ar fi uniţi într-un singur sistem politic,

o ţară, să-i spunem

Uniunea Republicilor Vânzătorilor Stradali, U.R.V.S.,

sau Bazaristan,

ar valora 10 trilioane de dolari anual,

ceea ce ar face-o a doua economie din lume,

după Statele Unite.

Date fiind predicţiile conform cărora grosul

creşterii economice în următorii 15 ani va proveni

din economiile emergente din ţările în curs de dezvoltare,

ar putea uşor să depăşească SUA

şi să devină cea mai mare economie din lume.

Implicaţiile sunt vaste, deoarece înseamnă

că aici există slujbele - 1,8 miliarde de oameni -

şi aici putem crea o lume egalitară,

pentru că oamenii sunt capabili să câştige bani,

să trăiască şi să prospere ca şi Andrew Saboru.

Afacerile mari au recunoscut asta,

şi ceea ce e fascinant la această imagine

nu e faptul că tipii pot căra cutii pe cap

de colo-colo, fără să le scape,

ci că rolele de cârnaţi Gala sunt un produs

al unei companii globale numită UAC foods

activă în toată Africa şi în Orientul Mijlociu,

dar rolele de cârnaţi Gala nu se vând în magazine.

UAC foods a recunoscut că nu se va vinde în magazine.

Se vinde doar de o mână de vânzători ambulanţi

care merg pe străzile din Lagos, în staţiile de autobuz,

în ambuteiaje; se vând ca snacks-uri

şi aşa se vând de 40 de ani.

E un plan de afaceri pentru o corporaţie.

Şi nu doar în Africa.

Iată-l pe Mr. Clean privind languros către toate

celelalte produse Procter & Gamble,

iar despre Procter & Gamble

statisticile afirmă că Wal-Mart e cel mai mare

client al lor, ceea ce e adevărat, ca magazin unitar,

Wal-Mart cumpără 15%, deci 15%

din afacerea Procter & Gamble se face cu Wal-Mart,

dar cel mai mare segment de piaţă al lor îl constituie

„magazinele dese", adică toate micile chioşcuri

şi doamna din canoe şi toate aceste afaceri

care există în System D, în economia neoficială,

iar Procter & Gamble face 20% din bani

din acel segment de piaţă

şi e unicul segment de piaţă care e în creştere.

Procter & Gamble spune că nu le pasă dacă un magazin

face parte dintr-o firmă sau e înregistrat sau alte asemenea.

„Vrem produsele noastre în acel magazin."

Apoi mai sunt telefoanele mobile.

Asta-i o reclamă pentru MTN,

o companie sud-africană multinaţională

activă în 25 de ţări.

Când au intrat în Nigeria -

Nigeria e câinele cel mare al Africii.

Unul din şapte africani e nigerian,

aşa că toată lumea vrea să fie pe piaţa telefoanelor

mobile din Nigeria. Când MTN a apărut, au dorit

să vândă serviciile de telefonie mobilă ca în SUA

sau ca în Marea Britanie sau Europa:

cu planuri lunare scumpe, iei un telefon,

plăteşti surplusul,

eşti ucis de plăți lunare.

S-a ales praful de planul lor.

S-au întors la planşete

și au făcut alt plan:

Nu îţi vindem telefonul,

nu îţi vindem un abonament lunar.

Îţi vindem doar timp de conectare.

Şi unde se vinde timpul de conectare?

La standuri cu umbrelă pe străzi,

unde oamenii nu sunt înregistraţi, fără licenţă,

dar MTN face aşa mare parte din profit,

poate 90% din profit,

vânzând prin System D, economia neoficială.

De unde provin telefoanele?

De aici: Guangzhou, China,

şi dacă urci în această clădire care seamănă

cu un mall de electronice adormit, găseşti Guangzhou Dashatou

un punct de comerţ second-hand,

iar dacă intri şi îi urmezi pe tipii cu muşchi

care cară cutii, vei vedea că telefoanele

merg la Eddy în Lagos.

Majoritatea telefoanelor nu sunt deloc second-hand.

E un termen impropriu.

Majoritatea sunt piratate. Au un nume de firmă,

dar nu sunt produse de acea firmă.

Sunt dezavantaje aici?

Cred că da. China nu are -

(Râsete) - propritate intelectuală.

Versace fără toate vocalele.

Zhoumani în loc de Armani.

S.Guuuci şi... - (Râsete) (Aplauze)

În întreaga lume

aşa se distribuie produsele.

Într-o piaţă stradală din Rua 25 de Março

în Sao Paolo, Brazilia,

poţi cumpăra ochelari falşi de „firmă”.

Poţi cumpăra apă de colonie contrafăcută.

Sigur şi DVD-uri piratate,

șepci cu New York Yankees

în tot felul de modele neautorizate.

Poţi cumpăra boxeri şi lenjerie intimă de firmă

care nu e de firmă,

până şi muzică evanghelică piratată. (Râsete)

Afacerile tind să se plângă despre asta,

şi nu vreau să contest validitatea

acestor plângeri, dar am întrebat

un mare fabricant de încălţăminte sport

ce cred ei despre piratare,

şi mi-a spus: „Nu spui că ştii de la mine,

că va trebui să te ucid, dacă spui",

dar ei se folosesc de piraterie ca să facă studii de piaţă.

Fabricantul mi-a spus că dacă

află că Puma sau Adidas sunt piratate

iar brandul lor nu,

ştiu că ceva n-au făcut bine. (Râsete)

E important pentru ei să urmărească pirateria

chiar din acest motiv, iar cumpărătorii,

piraţii, oricum nu sunt clienţii lor.

Clienţii lor vor originalul.

Mai e o problemă.

Ăsta e un indicator de circulaţie din Lagos, Nigeria.

Întregul System D nu plăteşte taxe, nu-i aşa?

Când mă gândesc la asta, mă gândesc

că guvernul are un contract social cu oamenii,

iar dacă guvernul nu e transparent,

nici oamenii nu vor fi transparenţi,

dar mă gândesc şi că dăm vina pe comerciantul mărunt

care nu plăteşte taxe, dar nu recunoaştem că

toată lumea are ceva de ascuns peste tot în lume,

inclusiv afaceri extrem de respectate.

Să vă dau un exemplu.

Exista o companie care a plătit 4.000 de mite

în prima decadă a acestui mileniu

și 1 milion de dolari pentru mită pe zi.

În toată lumea. Acea companie

era gigantul de electronice Siemens.

Aşadar asta se întâmplă în economia legiferată

la fel ca în cea nelegiferată,

aşa că e greşit să dăm vina - şi nu mă refer la

Siemens. Spun că toată lumea face asta. OK?

Dacă Adam Smith

ar fi descris teoria pieţei de vechituri

în loc de cea a pieţei libere,

care i-ar fi principiile?

Primul ar fi că poate fi considerată

o cooperativă, iar asta e o idee

a juristului brazilian Roberto Mangabeira Unger.

Dezvoltarea cooperatistă e un pas înainte.

În al doilea rând, după filozoful anarhist austriac Paul Feyerabend,

faptele sunt relative, iar valabilitatea solidă a dreptului

la autonomie a unui om de afaceri nigerian

e considerată invalidă şi oribilă pentru alţii,

trebuie să recunoaştem că există diferenţe

între modul în care oamenii definesc lucrurile şi cum stă treaba.

În al treilea rând, după marele poet american

de rime Allen Ginsberg,

economiile îşi alternează trocurile

şi diferitele monezi de schimb, care şi ele sunt importante.

El amintea cum cumpăra ceva

folosindu-se doar de un aspect fizic plăcut.

Vreau să vă las cu aceste gânduri, adăugând

că această economia e o uriaşă forţă de dezvoltare globală

pe care trebuie s-o considerăm ca atare.

Vă mulţumesc foarte mult.

(Aplauze)