Cum putem prezice viitorul cu ajutorul literaturii SF - Roey Tzezana

Lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/how-science-fiction-can-help-predict-the-future-roey-tzezana

Ai vrea să știi ce ne rezervă viitorul? Ce se va întampla cu umanitatea mâine, anul viitor, ori peste un mileniu? Nu ești singurul. Până și guvernele, armata și liderii industriali vor să știe și angajează oameni, numiți futurologi, care încearcă să prezică viitorul. Roey Tzezana explică câteva modalități prin care futurologii fac asta.

Lecție de Roey Tzezana, animație de TED-Ed.

Ai vrea să știi ce ne rezervă viitorul?

Ce se va întâmpla mâine,
anul viitor, ori peste un mileniu?

Nu ești singurul.

Până și guvernele, armata
și liderii industriali vor să știe,

și angajează oameni, numiți futurologi

care încearcă să prezică viitorul.

Unii reușesc să îl prezică
cu o acuratețe impresionantă.

La jumătatea secolului al XX-lea,

un grup de specialiști numit
RAND Corporation

s-a consultat cu mulți oameni de știință
și futurologi,

care au prezis împreună
multe din tehnologiile

pe care le folosim astăzi,

inclusiv organele artificiale,

consumul de contraceptive,

și biblioteci care pot căuta
materiale de cercetare pentru cititori.

Un mod prin care futurologii
ajung la aceste predicții

este prin analizarea curentelor
și trend-urilor dintr-o societate,

încercând să prezică cum vor decurge
pe parcursul anilor

cu diferite grade de probabilitate.

Munca lor stă la baza deciziilor
politicienilor și a liderilor lumii,

ajutându-i să ia decizii pentru viitor

care, altfel, nu ar fi fost luate
în considerare.

Bineînțeles, există limite care ne arată
cu câtă acuratețe putem prezice viitorul.

Există descoperiri neînchipuite
ce pot apărea

care nu ar avea niciun sens în prezent.

Imaginați-vă,

dacă un fizician de la mijlocul
secolului al XIX-lea ar fi teleportat

în secolul al XXI-lea.

Îi explici că un element chimic ciudat,
numit Uraniu 235,

poate produce destulă energie
pentru un întreg oraș

sau îl poate distruge într-o clipită.

„Cum să apară o așa energie de nicăieri?”
ar vrea el să afle.

„Asta e magie, nu știință!”

Din toate punctele de vedere,
ar avea dreptate.

Înțelegerea lui pentru știință

nu include vreo cunoștință despre
radioactivitate sau fizică nucleară.

Pe vremea lui, nimeni n-ar fi prezis
că va exista radiografie,

sau bomba atomică,

să nu mai vorbim de teoria relativității,

ori mecanica cuantică.

Cum spunea Arthur C. Clarke:

„Orice tehnologie suficient de avansată
nu poate fi deosebită de magie.”

Cum am putea să ne pregătim
pentru un viitor la fel de magic

cum ar fi prezentul nostru
pentru cineva din secolul al XIX-lea?

Credem că tehnologia noastră modernă
și metodele de analizare a datelor

ne vor ajuta să prezicem viitorul
cu mult mai multă acuratețe

decât echivalentul nostru
din secolul al XIX-lea,

și așa este.

Cu toate acestea, e adevărat
că evoluția noastră tehnologică

a adus odată cu ea noi provocări
complexe și neașteptate.

Mizele generațiilor viitoare de a-și putea
imagina inimaginabilul

sunt mult mai mari decât înainte.

Deci întrebarea rămâne:

cum vom face asta?

Un răspuns promițător îl avem
încă din secolul al XIX-lea

și din Revoluția Industrială

care a pus bazele lumii moderne.

În această perioadă a dezvoltărilor
și invențiilor,

o nouă formă de literatură,
științifico-fantasticul, a luat naștere.

Inspirați de inovațiile de atunci,
Jules Verne, H.G. Wells

și mulți alții au început să exploreze
scenarii fantastice,

reprezentând noi frontiere
ale strădaniei umanității.

De-a lungul secolului XX
și în secolul XXI,

scriitorii au continuat să împărtășească
viziuniile lor despre viitor

prezicând corect multe aspecte ale lumii
în care trăim decenii mai târziu.

În „Minunata lume nouă”,

Aldous Huxely, în 1932, a prezis
consumul de antidepresive,

cu mult înainte ca acestea
să devină cunoscute.

În 1953, Ray Bradbury prezicea
căștile auriculare în „451º Fahrenheit”,

în cuvintele sale „căștile radio”.

Iar în „2001: O odisee spațială”,

Arthur C. Clarke, în 1968, descria
ceea ce noi numim azi tabletă.

În lucrări care îmbină distracția
cu comentariile sociale,

suntem invitați să ne ignorăm scepticismul
și să luăm în considerare consecințele

schimbărilor radicale în instituțiile
familiare nouă.

În acest sens,

SF-ul respectă cel mai bine
vorbele filosofului Michel Foucault:

„Nu sunt un profet. Treaba mea e să creez
ferestre acolo unde odată erau pereți.”

Fără limitările prezentului și ale modului
în care definim imposibilul,

SF-ul este o unealtă folositoare
pentru gândirea neconvențională.

Mulți futurologi recunosc acest lucru,

iar unii încep să angajeze scriitori SF
în echipele lor.

Recent, un proiect numit iKnow
a propus scenarii

care seamană cu poveștile SF.

Ele includ descoperirea
unei rase extraterestre,

dezvoltarea unui mod prin care oamenii
și animalele pot comunica fără cusur,

și o prelungire drastică a vieții.

Deci, ce ne rezervă viitorul?

Bineînțeles, nu putem ști cu exactitate,

dar SF-ul ne pune în față
multe posibilități.

Până la urmă, e responsabilitatea noastră

să decidem ce realitate vrem să avem.