Înfruntarea tragediilor grecești - Melanie Sirof

Vizualizați întreaga lecție pe: http://ed.ted.com/lessons/the-battle-of-the-greek-tragedies-melanie-sirof

Lumea teatrului modern își datorează originea tragedienilor din Grecia antică. Încă din secolul al V-lea I.Hr., actorii și dramaturgii au delectat masele prin intermediul poveștilor intrigante. Melanie Sirof expune inovațiile teatrale antice ce au pavat calea modernului Broadway.

Lecție creată de Melanie Sirof, animație creată de Andrew Foerster.

Bună ziua, doamnelor și domnilor.

Bun venit la ultima zi a confruntării
dramatice dintre mari tragedieni.

E o zi senină de primăvară
aici în Grecia antică.

Aproape 17,000 de spectatori
au ocupat teatrul lui Dionisos

ca să urmărească dramaturgi de vârf,

precum favoriții Eschil și Sofocle
confruntându-se

pentru a vedea al cui erou
poate fi considerat cel mai tragic,

a cărui poveste e cea mai teribilă.

Ei bine Seacrestopolis,
în concursul coral de săptămâna trecută,

toți cei 50 de membri din corul fiecărui
dramaturg s-au perindat pe scenă,

cântând strofe și antistrofe,
împărtășind povești tragice nemaiauzite.

Primul cor de azi
își face intrarea prin parados,

ocupându-şi poziţiile
în orchestra de la baza scenei.

Mario Lopedokia, nu se compară
cu nimic de până acum.

Toți cei 50 de membri vorbesc
din adâncul sufletelor lor.

Stai, ce-i asta?

N-am mai văzut aşa ceva,
Seacrestopolis.

Unul dintre actori
iese din formația corală,

asumându-şi un rol independent
în această piesă.

Îţi dai seama cine e?
Pare a fi Thespis.

Se pare că își schimbă masca,
jucând rolul unui alt personaj.

Incredibil! Precis că Thespis
va rămâne în istorie ca primul actor.

A schimbat fața teatrului
pentru totdeauna.

Şi ăsta a fost doar
un spectacol de încălzire.

Să urmărim piesa principală.

Primul pe scenă va fi Eschil.
Să vedem ce ne-a pregătit.

Ne așteptăm la ceva măreț.

În ultima competiție,
Sofocle a câștigat la mustață,

dar Eschil încă e considerat
părintele tragediei.

Eschil participă des la festivalul
orașului Dionysia.

Deși piesele sale sunt violente,

publicul nu vede niciodată
vărsarea de sânge,

şi astfel tensiunea dramatică
e în prim-plan.

Să vedem ce a pregătit azi,
pentru a-și recâștiga titlul.

Iată corul lui Eschil,
dar se pare că lipsesc destui.

Ce se întâmplă?

Nu numai că le lipsesc câțiva oameni,

dar doi dintre actori
se duc în centrul scenei.

Nemaiauzit până acum.

După ideea lui Thespis,
a adăugat un al doilea actor.

Eschil se bazează pe cei doi
pentru a spune povestea.

Dialogul apărut acum în tragedie,
are prioritate în faţa corului.

Nu-i de mirare că i-a redus
numărul de membri.

Aplauzele sunt binemeritate.
Audiența a amuţit.

Actorii și corul lui Sofocle
intră pe scenă pentru piesa „Oedip Rege."

Ca de obicei,
corul îşi ia locul la orchestră.

Dar ce e asta?

Sofocle a adăugat al treilea actor.

Când oare se va termina această tendință?

Trei actori, schimbându-şi măștile
ca să interpreteze diferite roluri

în timp ce țes povestea lui Oedip:

un flăcău fermecător ce-și ucide tatăl
și se căsătorește cu propria mamă.

Își ucide tatăl și se însoară
cu propria mamă.

Mi se pare destul de tragic.

Nespus de tragic, Mario Lopedokia.

Poate mă credeți nebun,
dar pariez că generațiile viitoare

vor folosi această piesă
ca un exemplu perfect al unei tragedii.

Scuză-mă, Seacrestopolis.

Oedip a părăsit scena după ce a realizat
că Iocasta e atât soția cât și mama sa.

Unde a plecat? Nu-mi pot imagina.

Stai!

Mesagerul a intrat pe scenă
și ne povesteşte faptele mărețului rege.

Spune că după ce şi-a dat seama
că mama, soția, în fine, Iocasta

își luase viața
în dormitorul lor incestuos,

Oedip și-a străpuns ochii repetat
cu broșele de pe rochia ei.

Nu-l puteți învinovăți, nu-i așa?

Însurat cu mama sa, ucigaș al tatălui,
tată și frate al copiilor săi.

Şi eu aş face la fel.

Amice, cred că le-am văzut pe toate.

Cred și eu.

Nimic nu e mai tragic decât Oedip.

Iar juriul, ales prin vot
din întreaga Grecie,

e acum pregătit să anunțe câștigătorul.

Oameni buni!
Asta va ajunge în cărțile de istorie.

Misteriosul dramaturg, Philocles,
a câștigat premiul întâi.

Ce dezamăgire. Ce tragedie.

Ce seară, doamnelor și domnilor.

Am fost martorii întemeierii teatrului
modern și a unor inovații importante:

corul redus, adăugarea
celor trei actori și ce mai catharsis.

Nu-i așa că după o tragedie bună
te simți purificat și regenerat?

Desigur. Din păcate
nu mai avem timp.

Mă numesc Seacrestopolis,
iar eu sunt Mario Lopedokia.

Pace, dragoste și catharsis.