Ai sacrifica o persoană pentru a salva cinci? - Eleanor Nelsen

Vezi lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/would-you-sacrifice-one-person-to-save-five-eleanor-nelsen

Imaginează-ţi că priveşti un tramvai rulând cu viteză pe şine înspre un grup de cinci muncitori. Se întâmplă să stai lângă un macaz care va devia tramvaiul către o a doua şină. Aici apare problema: şi pe această şină se află un muncitor, dar unul singur. Ce faci? Sacrifici o persoană pentru a salva cinci? Eleanor Nelsen prezintă dilema etică reprezentată de problema tramvaiului.

Lecție de Eleanor Nelsen, animație de Eoin Duffy.

Imaginează-ţi că priveşti un tramvai
rulând cu viteză pe şine

înspre cinci muncitori
care nu au cale de scăpare.

Se întâmplă să stai lângă un macaz

care va devia tramvaiul
către o linie secundară.

Aici apare problema.

Şi pe această şină se află
un muncitor, dar unul singur.

Ce faci?

Sacrifici o persoană pentru a salva cinci?

Aceasta este dilema tramvaiului,

o versiune a dilemei etice concepută
în 1967 de filozoafa Philippa Foot.

Este cunoscută pentru că ne forţează
să reflectăm asupra alegerilor

dintre două variante negative.

Alegem acţiunea cu un maximum de beneficiu

sau respectăm legea morală care interzice
cauzarea morţii unui individ?

Într-un sondaj, 90% dintre participanţi
au fost de acord cu schimbarea macazului,

lăsând să moară un muncitor
pentru a salva cinci,

iar alte studii, inclusiv o simulare
virtuală a realităţii dilemei,

au dus la aceleaşi rezultate.

Aceste judecăţi corespund principiului
filosofic al utilitarianismului

care presupune că o decizie este morală

dacă maximizează beneficiul
celui mai mare număr de persoane.

Cinci vieţi cântăresc mai mult
decât una singură,

chiar dacă obţinerea acelui rezultat
implică moartea altcuiva.

Dar nu toţi oamenii împărtăşesc
această viziune utilitaristă,

după cum vom vedea dacă modificăm
puţin dilema tramvaiului.

De data aceasta te afli pe un pasaj
deasupra căii ferate

în timp ce trenul se apropie.

Nu mai există linia secundară,

ci un bărbat corpolent lângă tine.

Dacă îl faci vânt de pe pasaj,
corpul lui ar opri tramvaiul,

salvând cei cinci muncitori,

dar acesta va muri.

Pentru utilitariști, decizia e aceeaşi,

pierderea unei vieţi
pentru a salva alte cinci.

Dar în acest caz, doar 10%
dintre participanţi

ar împinge acel om pe şine.

Instinctul ne spune că a ucide
pe cineva în mod intenţionat

e diferit de a lăsa pe cineva
să moară ca victimă colaterală.

Ni se pare pur şi simplu greşit
din motive greu de explicat.

Intersectarea dintre etică şi psihologie

reprezintă punctul de interes
al dilemei tramvaiului.

Această dilemă, în multiple variante,
arată că ceea ce credem că e bine sau rău

depinde de factori diferiţi
de logica argumentelor pro şi contra.

De exemplu, bărbaţii acceptă
mai uşor decât femeile

să împingă bărbatul de pe pasaj.

La fel şi cei care urmăresc un videoclip
amuzant înainte de experiment.

Iar un studiu de realitate virtuală

a arătat că oamenii ar sacrifica
mai degrabă bărbaţi decât femei.

Cercetătorii au studiat
activitatea cerebrală

a persoanelor implicate
în cele două versiuni ale dilemei.

Ambele scenarii activează anumite zone
cerebrale implicate în luarea deciziilor

şi răspunsuri emoţionale.

În varianta care implică pasajul,
răspunsul emoţional e mai puternic.

La fel se întâmplă şi cu zona cerebrală

asociată cu procesarea
conflictului intern.

De ce această diferenţă?

O explicaţie este că a provoca moartea
acelei persoane se simte mai personal,

activând o aversiune emoțională
față de cauzarea morţii cuiva,

dar ne tulbură deoarece știm
că e, totuși, alegerea logică.

„Psihologia tramvaiului" a fost criticată
de către filosofi şi psihologi.

Aceştia susţin că nu demonstrează nimic
deoarece premizele sunt atât de nerealiste

încât participanţii la studiu
nu iau răspunsul în serios.

Dar noua tehnologie face
ca acest tip de analiză etică

să devină mai important ca niciodată.

De exemplu, maşinile automate
se vor confrunta cu alegeri

precum cauzarea un accident mic
pentru a preveni unul mai mare.

Între timp, guvernele fac cercetări
asupra dronelelor militare automate

care ar putea decide
dacă vor risca viețile civililor

pentru a putea atinge ținte strategice.

Dacă vrem ca aceste acţiuni să fie etice,

trebuie să decidem dinainte
cum evaluăm viaţa umană

şi să considerăm beneficiul mai mare.

Deci cercetătorii care studiază
sistemele automate

colaborează cu filosofii

pentru abordarea problemei complexe
de programare a eticii la maşinării,

arătând că până şi dilemele ipotetice

pot lua un curs conflictual
în raport cu realitatea.