Un Internet fără ecrane ar putea arăta aşa

Designerul Tom Uglow creează un viitor în care dragostea umanităţii pentru soluţii naturale şi unelte simple poate coexista cu nevoia noastră de informaţie şi dispozitivele care ne-o furnizează. „Realitatea e mai bogată decât ecranele," spune el. „Putem avea un loc fericit plin de informaţiile pe care le iubim şi care pare la fel de normal ca aprinderea unui bec."

Vreau să încep prin a vă ruga
să mergeţi spre locul vostru fericit.

Da, locul vostru fericit.

Ştiu că aveţi unul
chiar dacă este fals.

(Râsete)

OK, deci, confortabil?

Bine.

Acum vreau să răspundeţi în gând
la următoarele întrebări.

Există neon în locul vostru fericit?

Mese de plastic?

Podele din poliester?

Telefoane mobile?

Nu?

Cred că toţi ştim
că locul nostru fericit

e menit să fie undeva în natură,
afară -

pe o plajă, lângă un foc.

Vom citi sau mânca sau tricota.

Şi suntem înconjuraţi de lumină naturală
şi de elemente organice.

Lucrurile naturale ne fac fericiţi.

Şi fericirea e foarte motivantă;
luptăm pentru fericire.

Poate de aceea re-creăm mereu totul,

sperând că soluţiile noastre
vor fi mai naturale.

Aşsadar, să începem acolo -

cu ideea că un design bun
trebuie să fie natural.

Telefonul vostru nu este foarte natural.

Probabil vă gândiţi
că sunteţi dependeţi de telefon,

dar, de fapt, nu sunteţi.

Nu suntem dependenţi de dispozitive,

suntem dependenţi de informaţia
care circulă prin ele.

Mă întreb cât timp aţi fi fericiţi
în locul vostru fericit

fără vreo informaţie
din lumea exterioară.

Sunt interesat de cum accesăm
informaţia aceea,

cum o trăim.

Ne îndepărtăm de un timp
al informaţiilor statice,

ţinute în cărţi şi biblioteci
şi staţii de autobuz,

printr-o perioadă a informaţiei digitale,

spre o perioadă a informaţiei fluide,

unde copiii voştri se vor aştepta
să poată accesa totul, oriunde, oricând,

de la fizică cuantică
la viticultură medievală,

de la teoria de gen la vremea de mâine,

exact ca aprinderea unui bec -

Imaginaţi-vă asta.

Oamenilor le plac şi uneltele simple.

Telefonul vostru nu este
o unealtă prea simplă.

O furculiţă este o unealtă simplă.

(Râsete)

Şi nu ne place să fie făcute din plastic,

la fel cum mie nu-mi prea place
telefonul meu -

nu aşa vreau să
trăiesc informaţia.

Cred că sunt soluţii mai bune
decât o lume mediată de ecrane.

Nu urăsc ecranele, dar nu simt -

şi nu cred
că vreunuia din noi îi convine

timpul pe care-l petrecem
aplecat deasupra lor.

Din fericire, marile companii tehnologice
par să fie de acord.

De fapt, au investit puternic în atingere
şi vorbire şi gestică,

şi în simţuri -

lucruri care pot schimba
obiecte banale, precum ceştile,

şi pot să le impregneze cu
magia Internetului,

putând schimba acest nor digital

în ceva ce am putea atinge şi mişca.

Părinţii în criza timpului
petrecut în faţa ecranului

au nevoie de jucării digitale fizice
care să-i înveţe pe copii să citească,

preum şi de app stores
destinate familiilor.

Şi cred că, de fapt,
asta se întâmplă deja.

Realitatea e mai bogată decât ecranele.

De exemplu, eu iubesc cărţile.

Pentru mine ele sunt maşini ale timpului -
atomi şi molecule legate în spaţiu,

din momentul creaţiei lor
până în momentul experienţei mele.

Dar sincer,

conţinutul e identic pe telefonul meu.

Deci ce face experienţa asta
mai bogată decât un ecran?

Adică, din punct de vedere ştiinţific.

Avem nevoie de ecrane, evident.

Voi arăta un film,
am nevoie de ecranul enorm.

Dar puteţi face mult mai mult
cu aceste cutii magice.

Telefonul nu este sclavul Internetului.

(Râsete)

Putem construi noi lucruri -
lucruri fizice,

folosind fizica şi pixelii,

ce pot intregra Internetul
în lumea din jurul nostru.

Şi vă voi arăta câteva
exemple din acelea.

Acum câtva timp, am lucrat
cu o agenţie de design, Berg,

la explorarea modului în care Internetul
ar putea arăta fără ecrane.

Şi ne-au arătat o serie de modalităţi

în care lumina poate lucra
cu simţuri simple şi obiecte fizice

pentru a aduce Internetul la viaţă,
pentru a-l face tangibil.

Ca acest excelent player YouTube mecanic.

Şi acesta a fost o inspiraţie pentru mine.

După aceea, am lucrat
cu o agenţie japoneză, AQ,

la un proiect de cercetare
a sănătăţii mintale.

Am vrut să creăm un obiect

care să capteze datele subiective
privind schimbările de dispoziţie

care sunt atât de esenţiale
pentru diagnosticare.

Acest obiet captează atingerea ta,

astfel ai putea să îl apeşi
foarte tare când eşti nervos

sau mângăia când eşti calm.

E ca un băţ digital de emoţii.

Şi poţi să revizitezi
aceste emoţii mai târziu

şi să le adaugi context online.

Mai important,

am vrut să creăm un lucru
intim şi frumos

care ar putea „trăi” în buzunarul vostru

şi ar putea fi iubit.

De fapt, binoclul este un cadou
de zi de naştere

pentru a 40-a aniversare
a Casei Operei din Sidney.

Prietenii noştri de la Tellart în Boston
au adus o un binoclu de stradă,

tipul pe care l-aţi putea găsi
pe clădirea Empire State

şi pe care i-au echipat
cu o vedere de 360 de grade

a altor obiective de patrimoniu mondial
reprezentative -

(Râsete)

folosind Street View.

După aceea le-am pus sub scări.

Astfel, au devenit o apropiere
foarte fizică şi simplă

sau un portal spre aceste locaţii.

Deci poţi vedea Versailles
sau Shackleton's Hut.

De fapt, e o realitate virtuală
a anilor 1955.

(Râsete)

În biroul nostru folosim mingiuţe
pentru a schimba URL-uri.

E foarte simplu,
ca un card Opal.

Pui site-ul pe chipul de aici,

iar apoi faci asta şi... boom! -

site-ul apare pe telefonul tău.

Costă cam 10 cenţi.

Treehugger e un proiect la care lucrăm

cu Grumpy Sailor and Finch,
aici în Sidney.

Şi sunt foarte încântat
de ce s-ar putea întâmpla

când dezasamblezi telefoanele
şi pui bucăţile în copaci

şi că copii mei ar putea
avea oportunitatea

de a vizita păduri magice
conduşi de o baghetă magică,

unde ar putea vorbi cu zâne digitale
şi să le pună întrebări

şi să fie întrebaţi şi ei.

După cum vedeţi,

suntem la stadiul de început cu acesta.

(Râsete)

Dar sunt foarte emoţionat

de posibilitatea de a-i duce pe copii
afară fără ecrane,

dar cu toată magia puternică
a Internetului la degetele lor.

Şi sperăm să avem ceva de genul acesta
funcţional până la sfârşitul anului.

Deci, să recapitulăm.

Oamenilor le plac soluţiile naturale.

Oamenilor le place informaţia.

Oamenii au nevoie de unelte simple.

Acestii principii ar trebuie să stea
la baza modului

în care creăm pentru viitor,

nu numai pentru Internet.

Poate o să vă simţiţi incomod cu privire
la era informaţiei spre care ne îndreptăm.

S-ar putea să vă simţiţi
puşi la încercare, și nu doar încântaţi.

Știți ceva? Şi eu.

Este o perioadă extraordinară
a istoriei umane.

Suntem oameni care îşi construiesc
propria lume,

nu există inteligenţă artificială...

încă.

(Râsete)

Suntem noi - designerii, arhitecţii,
artiştii, inginerii.

Şi dacă ne provocăm pe noi înșine,

cred că putem avea acel loc fericit

plin de informaţia pe care o iubim

care pare naturală şi la fel de simplă
ca aprinsul unui bec.

Şi deşi pare inevitabil

că ceea ce publicul vrea
sunt ceasuri, site-uri şi dispozitive,

poate că putem să dăm puţină atenţie
plutei şi luminii şi mingilor hacky sack.

Vă mulţumesc mult!

(Aplauze)