Cum „văd” câinii cu ajutorul nasului? - Alexandra Horowitz

Vezi întreaga lecție: http://ed.ted.com/lessons/how-do-dogs-see-with-their-noses-alexandra-horowitz

Poate că ai auzi expresia cum că câinii „văd cu nasul”. Dar arhitectura nazală a acestor animale grozave ne arată o nouă lume dincolo de ce putem vedea. Alexandra Horowitz ne explică cu poate un câine să miroase trecutul, viitorul și chiar lucrurile ce nu pot fi văzute.

Lecție de Alexandra Hoeowitz, animație de Província Studio.

Bună, Bob!

'Neaţa, Kelly! Lalelele arată grozav.

Te-ai întrebat vreodată
cum cunoaşte câinele tău lumea?

Uite ce vede.

Nu e prea interesant.

Dar ce miroase, e cu totul
altă poveste.

Totul începe de la nasul său,
minunat dezvoltat.

Când câinele adulmecă
primele adieri de aer proaspăt,

partea exterioară a nasului,
umedă şi buretoasă,

captează orice aromă dusă de vânt.

Abilitatea de a mirosi separat
cu fiecare nară – mirositul stereo –

ajută la determinarea direcţiei
din care vine mirosul

aşa că după primele momente de adulmecare

câinele îşi dă seama de tot ce e în jur
şi de localizarea lucrurilor.

Când aerul pătrunde în nas,

o cută de ţesut îl împarte
în două părţi separate,

una pentru respirat
şi una doar pentru adulmecat.

Al doilea curent de aer intră într-o zonă
cu receptori olfactivi specializaţi,

câteva sute de milioane,
faţă de noi care avem 5 milioane.

Spre deosebire de noi, care folosim
aceeaşi cale pentru inspirat şi expirat,

câinii expiră prin fantele laterale
ale trufei,

creând vârteje de aer care favorizează
inspirarea altor molecule odorizate,

crescându-le astfel concentraţia
după mai multe adulmecări.

Impresionanta arhitectură a nasului
ar fi inutilă fără ceva care să proceseze

mulţimea de informaţii culese de nas.

Partea sistemului olfactiv
care procesează mirosurile

e de câteva ori mai mare la câine,
faţă de om, ca parte a creierului.

Toate astea permit câinilor
să distingă şi să memoreze

o varietate impresionantă
de mirosuri specifice

cu concentraţii de 100 de milioane
de ori mai mici

decât cele decelate de nasurile noastre.

Dacă tu simţi un puf de parfum
într-o cameră mică,

un câine n-ar avea probleme
să-l simtă pe un stadion închis

şi-i distinge şi ingredientele.

Tot ce-i pe stradă,
orice persoană sau maşină,

orice conţine gunoiul vecinului,
orice tip de copac,

şi toate păsările şi insectele din el,
au mirosuri distincte

care transmit câinelui ce e,
unde e şi încotro se mişcă.

Pe lângă faptul că e
mult mai puternic decât al nostru,

mirosul câinelui poate detecta
lucruri care nici nu se văd.

Un sistem olfactiv complet separat,
numit organ vomero-nazal,

situat desupra cerului gurii,

detectează hormonii
eliberaţi de animale şi om.

Aşa îşi identifică potenţialii parteneri,
sau diferenţiază prietenii de duşmani.

Le semnalează stările noastre emoţionale

şi-şi dau seama când o persoană
e însărcinată sau bolnavă.

Deoarece simţul olfactiv
e mai primitiv decât altele,

ocoleşte talamusul
şi se conectează direct la creier,

de structurile responsabile
de emoţii şi instincte,

percepţia câinilor e imediată
şi mai viscerală decât a noastră.

Cel mai uimitor la nasul câinelui tău
e că poate transcede timpul.

Trecutul apare în urmele
lăsate de trecători,

în căldura unei maşini parcate recent,

în reziduurile de pe unde ai fost
şi ce ai făcut recent.

Reperele precum hidranţii sau copacii

sunt notiţe cu mesaje aromate
lăsate de cine a mai trecut pe-acolo,

ce au mâncat şi cum se simt.

Viitorul e în briză, avertizându-i
că ceva sau cineva se apropie

înainte ca tu să-i vezi.

Dacă noi vedem şi auzim ceva pe moment,

un câine miroase o întreagă poveste,
de la început la sfârşit.

În cele mai bune colaborări câine-om,
câinele ne ajută

împărtăşindu-ne poveştile
şi reacţionând la ele.

Pot răspunde cu bunătate
oamenilor necăjiţi

sau agresiv la ameninţări

pentru că stresul şi furia
emit un nor de hormoni

pe care nasul câinelui îi recunoaşte.

Cu dresaj corespunzător ne pot avertiza
despre ameninţări invizibile,

care variază de la bombe la cancer.

Cel mai bun prieten al omenirii
nu percepe aceleaşi lucruri ca şi noi,

ci vede o lume ascunsă ochilor noştri
cu ajutorul unui nas incredibil.