De ce găsim aceste 32 de simboluri în peșteri străvechi din întreaga Europă?

Limbajul scris, „amprenta” civilizației umane, nu a apărut pur și simplu într-o zi. Cu mii de ani înaintea primelor sisteme de scriere complet dezvoltate, strămoșii noștri scrijeleau semne geometrice pe pereții peșterilor în care trăiau. Paleoantropologul, cercetător în arta pe piatră și TED Senior Fellow, Genevieve von Petzinger a studiat și codificat aceste semne din peșterile din Europa. Uniformitatea rezultatelor sugerează faptul că această comunicare grafică, precum și abilitatea de a păstra și transmite mesaje mai mult de o clipă, poate fi mult mai veche decât credem.

E ceva anume la peșteri -

o deschizătură întunecoasă
într-o stâncă de calcar, ce te atrage.

Treci prin portalul
dintre lumină și-ntuneric,

și intri într-o lume subterană -

un loc al întunericului perpetuu,
al mirosului de pământ, al tăcerii.

Demult de tot în Europa,

strămoșii noștri au pătruns
în aceste lumi subterane.

Ca martori ai trecerii lor,

au lăsat în urmă gravuri
și picturi misterioase,

precum acești oameni, aceste triunghiuri
și zigzaguri din Ojo Guareña, Spania.

Mergem acum pe aceeași potecă
a acestor artiști primitivi.

În această lume suprarealistă,
nepământească,

aproape-ți poți imagina

că auzi sunetul înăbușit al încălțărilor
din piele pe pământul moale

sau că vezi pâlpâirea unei torțe
de după următoarea cotitură.

Când sunt într-o peșteră,

mă întreb adesea ce i-a făcut
pe acești oameni să meargă atât de adânc,

să sfideze pasaje periculoase și înguste
ca să-și lase urmele?

În acest videoclip,

făcut la jumătate de kilometru
sau la o treime de milă, în subteran,

în peștera Cudon, Spania,

am găsit o serie de picturi roșii

pe tavanul unei părți
neexplorate a peșterii.

Am înaintat târâș, în stil militar,
cu tavanul tot mai jos,

și am ajuns într-un loc
unde tavanul era atât de jos

încât Dylan, soțul meu
și fotograful în proiect,

nu a mai putut focaliza plafonul
cu camera DSLR.

În timp ce mă filma,

am continuat să urmăresc dâra
de vopsea roșie cu o singură lanternă

și cu o cameră point-and-shoot
păstrată pentru astfel de ocazii.

Jumătate de km în subteran.

Serios.

Ce să facă acolo cineva
cu o singură torță sau lanternă?

(Râsete)

Adică eu, are sens, nu?

Știți,

ăsta e tipul de întrebare la care încerc
să răspund prin cercetarea mea.

Studiez o parte
din cea mai veche artă din lume,

creată de acești artiști timpurii
din Europa

în urmă cu 10.000 - 40.000 de ani.

Ideea e

că nu o studiez doar pentru că e frumoasă,

deși parte din ea chiar este.

Sunt interesată, însă, de dezvoltarea
minții moderne,

de evoluția creativității,
a imaginației, a gândirii abstracte,

ce înseamnă să fii om.

Toate speciile comunică
într-un fel sau altul,

doar că noi, oamenii,
am dus totul la un alt nivel.

Dorința și abilitatea
de a împărtăși sau colabora

reprezintă o parte imensă
a poveștii succesului nostru.

Lumea noastră modernă se bazează
pe o rețea globală de schimb de informații

posibilă, în mare parte,
datorită abilității noastre de a comunica,

în particular, folosind forme
grafice sau scrise de comunicare.

Totuși, ideea e

că noi construim pe realizările mentale

ale celor ce au venit înaintea noastră
atât de demult

încât e ușor să uiți
că anumite abilități nu au existat.

E unul din lucrurile ce mă fascinează
cel mai mult

în studierea istoriei noastre.

Acei oameni nu au avut umeri de uriași
pe care să se sprijine.

Ei au fost umerii.

Deși un număr surprinzător
de invenții importante

vin din timpuri îndepărtate,

astăzi vreau să vă vorbesc
despre inventarea comunicării grafice.

Sunt trei mari tipuri de comunicare:

vorbită, gestuală -
lucruri precum limbajul semnelor -

și comunicarea grafică.

Cea vorbită și gestuală sunt,
prin natura lor, efemere.

Ca un mesaj să fie trimis și primit,
e nevoie de contact apropiat.

După momentul transmisiei,
a dispărut pentru totdeauna.

Pe de altă parte, comunicarea grafică
„decuplează” acea relație.

Odată cu inventarea ei a devenit posibil
pentru-ntâia oară

să transmiți și să păstrezi un mesaj

mai mult de-o clipă în spațiu și timp.

Europa e unul dintre primele locuri

în care începem să vedem
semne grafice apărând regulat

în peșteri, adăposturi de piatră,
locuri pentru supraviețuirea în aer liber.

Dar nu e Europa pe care-o știm astăzi.

Aceea era o lume dominată
de straturi semețe de gheață,

înalte de 3-4 kilometri,

cu câmpii fără iarbă și tundră înghețată.

Era Glaciară.

În ultimul secol,

pe continent s-au găsit peste 350 situri
cu artă pe rocă, datând din Era Glaciară,

decorate cu animale, forme abstracte
și ocazional oameni

precum aceste siluete gravate
din Grotta dell'Addaura, Sicilia.

Ne oferă o imagine rară

asupra lumii creative și imaginației
acestor artiști timpurii.

De la descoperirea lor,

majoritatea studiului
s-a concentrat pe animale,

cum ar fi acest cal negru
din Cillalvera, Spania,

sau neobișnuitul bizon violet
din La Pasiega.

În cazul meu, ceea ce m-a făcut
să studiez arta au fost formele abstracte,

ceea ce numim semne geometrice.

Amuzant e că la majoritatea siturilor

semnele geometrice depășesc numeric
imaginile cu animale și oameni.

În 2007 când am început asta,

nici măcar nu era o listă definitivă
cu toate formele,

nici un consens

dacă aceleași forme au reapărut
în timp și spațiu.

Înainte să încep cu întrebările,

primul pas a fost
să compilez o bază de date

cu toate semnele geometrice
de la toate siturile cu artă pe piatră.

Problema era că unele situri
erau foarte bine documentate,

de obicei cele cu animale foarte drăguțe,

dar mai era și un număr mare
unde totul era foarte vag -

nu prea aveau descriere sau detalii.

Unele nu fuseseră vizitate
de o jumătate de secol sau mai mult.

Acestea erau cele ce au făcut obiectul
muncii mele de teren.

Timp de doi ani,

eu și credinciosul meu soț Dylan
am petrecut peste 300 de ore în subteran,

mărșăluind, târându-ne și cercetând
în jur de 52 situri

din Franța, Spania, Portugalia și Sicilia.

A meritat din plin.

Am găsit semne geometrice noi,
nedocumentate, în 75% din acestea.

Ăsta e nivelul de acuratețe
de care știam că o să am nevoie

dacă voiam să încep să răspund
la acele întrebări importante.

Haideți să trecem la răspunsuri.

Dând la o parte câteva excepții,
sunt doar 32 de forme geometrice.

Doar 32 de semne

de-a lungul a 30.000 de ani,
în toată Europa.

E foarte puțin.

Dacă ar fi mâzgălituri
sau decorații întâmplătoare,

ne-am aștepta să vedem mai multă variație,

în schimb găsim aceleași semne

repetate în spațiu și timp.

Unele iau startul puternic,
după care pierd popularitate și dispar,

altele sunt invenții ulterioare.

Însă 65% din aceste semne au rămas în uz
în toată perioada aceea -

lucruri precum linii, dreptunghiuri,
triunghiuri, ovaluri și cercuri

cum vedem aici,
de la finele Erei Glaciare,

la un sit din Munții Pirinei,
vechi de 10.000 de ani.

În timp ce unele semne
se întind pe mii de kilometri,

altele au avut modele de distribuție
mult mai restrânse,

unele fiind limitate
la un singur teritoriu,

așa cum vedem aici cu aceste dreptunghiuri

ce se găsesc doar în nordul Spaniei

și, după cum au speculat unii cercetători,

ar putea fi un blazon
al familiei sau clanului.

Apropos,

există o asemănare surprinzătoare
cu cea mai timpurie artă pe piatră

găsită pe toată distanța dintre Franța
și Spania până în Indonezia și Australia.

Cu multe semne identice apărând
în locuri atât de îndepărtate,

în special în intervalul de 30.000
până la 40.000 de ani,

începe să pară tot mai probabil

că această invenție ne duce, de fapt,
într-un punct comun de origine din Africa.

Însă acesta e subiectul
unui discurs viitor.

Înapoi la tema noastră.

Cu siguranță că semnele acestea
aveau o semnificație pentru creatorii lor,

ca aceste basoreliefuri
vechi de 25.000 de ani

din La Roque de Venasque în Franța.

Poate că noi nu știm ce însemnau,
dar oamenii de atunci cu siguranță știau.

Repetarea acelorași semne
atâta timp și în atât de multe situri

ne spune că artiștii
făceau alegeri intenționate.

Dacă vorbim de forme geometrice,

cu sensuri specifice, recunoscute cultural
și general convenite,

atunci putem vorbi

despre unul dintre cele mai vechi sisteme
de comunicare grafică din lume.

Nu vorbesc despre scriere încă.

Nu sunt suficiente caractere

ca să fi reprezentat toate cuvintele
din limbajul vorbit,

o cerință a unui sistem complet
de scriere.

Nici nu vedem semne ce se repetă
atât de regulat

încât să sugereze că reprezentau
un fel de alfabet.

Avem, însă, niște încercări singulare
care ne intrigă,

ca de exemplu acest panel din La Pasiega,
Spania, cunoscut ca „Inscripția”,

cu marcajele sale simetrice din stânga,

posibil niște reprezentări stilizate
ale unor mâini în mijloc

și, în dreapta, ceva ce seamănă
cu o paranteză.

Cele mai vechi sisteme
de comunicare grafică din lume --

cuneiformele sumeriene, hieroglifele
egiptene și scrierea chinezească timpurie,

toate au apărut
în urmă cu 4 - 5.000 de ani,

fiecare originând
într-un protosistem anterior

compus din semne de calcul
și reprezentări pictografice,

unde sensul și imaginea erau aceleași.

Așadar, imaginea unei păsări
reprezenta chiar acel animal.

Doar mai târziu începem să vedem
că aceste pictograme devin mai stilizate,

până ce sunt aproape de nerecunoscut;

mai vedem și că sunt inventate
mai multe simboluri

ca să reprezinte toate cuvintele
care lipsesc din limbaj --

pronume, adverbe, adjective.

Știind toate astea,

pare improbabil ca semnele geometrice
din Europa Erei Glaciare

să fi fost caractere scrise abstracte.

În schimb, ceea ce pare mai probabil

e că acești artiști timpurii
făceau și semne de calcul,

poate ca acest rând de linii
din Riparo di Za Minic, Sicilia,

precum și crearea
unor reprezentări stilizate

ale lucrurilor din lumea înconjurătoare.

Ar putea unele semne
să reprezinte arme sau locuințe?

Sau obiecte celeste precum constelațiile?

Sau poate chiar râuri, munți, copaci --
particularități ale peisajului,

ca acest desen penatiform negru
înconjurat de semne în formă de clopote

de la situl El Castillo, Spania.

Termenul „penatiform” înseamnă
„în formă de pană” în latină,

dar ar putea fi asta descrierea
unei plante sau a unui copac?

Unii cercetători au început
să pună aceste întrebări

despre anumite semne din unele situri,

dar cred că a venit clipa să revizuim
această categorie ca întreg.

Ironia e, bineînțeles,

că prin clasificarea atentă a
tuturor semnelor într-o singură categorie,

am sentimentul că următorul meu pas
va implica refragmentarea acesteia

deoarece sunt identificate
și separate diferite tipuri de imagine.

Nu mă înțelegeți greșit,

crearea ulterioară a unei scrieri
complet dezvoltate

a fost un triumf impresionant.

Însă e important să ne-amintim

că acele sisteme timpurii de scriere
nu au apărut din neant.

Chiar și acum 5.000 de ani,

oamenii construiau pe ceva mult mai vechi,

cu originile-i mergând
în urmă cu zeci de mii de ani --

la semnele geometrice
ale Europei Erei glaciare și mai mult,

în acel punct, adânc în istoria colectivă,

când cineva a avut pentru întâia oară
ideea să facă un semn grafic

și a schimbat pentru totdeauna
modul în care comunicăm.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)