E ceva anume la peșteri - o deschizătură întunecoasă într-o stâncă de calcar, ce te atrage. Treci prin portalul dintre lumină și-ntuneric, și intri într-o lume subterană - un loc al întunericului perpetuu, al mirosului de pământ, al tăcerii. Demult de tot în Europa, strămoșii noștri au pătruns în aceste lumi subterane. Ca martori ai trecerii lor, au lăsat în urmă gravuri și picturi misterioase, precum acești oameni, aceste triunghiuri și zigzaguri din Ojo Guareña, Spania. Mergem acum pe aceeași potecă a acestor artiști primitivi. În această lume suprarealistă, nepământească, aproape-ți poți imagina că auzi sunetul înăbușit al încălțărilor din piele pe pământul moale sau că vezi pâlpâirea unei torțe de după următoarea cotitură. Când sunt într-o peșteră, mă întreb adesea ce i-a făcut pe acești oameni să meargă atât de adânc, să sfideze pasaje periculoase și înguste ca să-și lase urmele? În acest videoclip, făcut la jumătate de kilometru sau la o treime de milă, în subteran, în peștera Cudon, Spania, am găsit o serie de picturi roșii pe tavanul unei părți neexplorate a peșterii. Am înaintat târâș, în stil militar, cu tavanul tot mai jos, și am ajuns într-un loc unde tavanul era atât de jos încât Dylan, soțul meu și fotograful în proiect, nu a mai putut focaliza plafonul cu camera DSLR. În timp ce mă filma, am continuat să urmăresc dâra de vopsea roșie cu o singură lanternă și cu o cameră point-and-shoot păstrată pentru astfel de ocazii. Jumătate de km în subteran. Serios. Ce să facă acolo cineva cu o singură torță sau lanternă? (Râsete) Adică eu, are sens, nu? Știți, ăsta e tipul de întrebare la care încerc să răspund prin cercetarea mea. Studiez o parte din cea mai veche artă din lume, creată de acești artiști timpurii din Europa în urmă cu 10.000 - 40.000 de ani. Ideea e că nu o studiez doar pentru că e frumoasă, deși parte din ea chiar este. Sunt interesată, însă, de dezvoltarea minții moderne, de evoluția creativității, a imaginației, a gândirii abstracte, ce înseamnă să fii om. Toate speciile comunică într-un fel sau altul, doar că noi, oamenii, am dus totul la un alt nivel. Dorința și abilitatea de a împărtăși sau colabora reprezintă o parte imensă a poveștii succesului nostru. Lumea noastră modernă se bazează pe o rețea globală de schimb de informații posibilă, în mare parte, datorită abilității noastre de a comunica, în particular, folosind forme grafice sau scrise de comunicare. Totuși, ideea e că noi construim pe realizările mentale ale celor ce au venit înaintea noastră atât de demult încât e ușor să uiți că anumite abilități nu au existat. E unul din lucrurile ce mă fascinează cel mai mult în studierea istoriei noastre. Acei oameni nu au avut umeri de uriași pe care să se sprijine. Ei au fost umerii. Deși un număr surprinzător de invenții importante vin din timpuri îndepărtate, astăzi vreau să vă vorbesc despre inventarea comunicării grafice. Sunt trei mari tipuri de comunicare: vorbită, gestuală - lucruri precum limbajul semnelor - și comunicarea grafică. Cea vorbită și gestuală sunt, prin natura lor, efemere. Ca un mesaj să fie trimis și primit, e nevoie de contact apropiat. După momentul transmisiei, a dispărut pentru totdeauna. Pe de altă parte, comunicarea grafică „decuplează” acea relație. Odată cu inventarea ei a devenit posibil pentru-ntâia oară să transmiți și să păstrezi un mesaj mai mult de-o clipă în spațiu și timp. Europa e unul dintre primele locuri în care începem să vedem semne grafice apărând regulat în peșteri, adăposturi de piatră, locuri pentru supraviețuirea în aer liber. Dar nu e Europa pe care-o știm astăzi. Aceea era o lume dominată de straturi semețe de gheață, înalte de 3-4 kilometri, cu câmpii fără iarbă și tundră înghețată. Era Glaciară. În ultimul secol, pe continent s-au găsit peste 350 situri cu artă pe rocă, datând din Era Glaciară, decorate cu animale, forme abstracte și ocazional oameni precum aceste siluete gravate din Grotta dell'Addaura, Sicilia. Ne oferă o imagine rară asupra lumii creative și imaginației acestor artiști timpurii. De la descoperirea lor, majoritatea studiului s-a concentrat pe animale, cum ar fi acest cal negru din Cillalvera, Spania, sau neobișnuitul bizon violet din La Pasiega. În cazul meu, ceea ce m-a făcut să studiez arta au fost formele abstracte, ceea ce numim semne geometrice. Amuzant e că la majoritatea siturilor semnele geometrice depășesc numeric imaginile cu animale și oameni. În 2007 când am început asta, nici măcar nu era o listă definitivă cu toate formele, nici un consens dacă aceleași forme au reapărut în timp și spațiu. Înainte să încep cu întrebările, primul pas a fost să compilez o bază de date cu toate semnele geometrice de la toate siturile cu artă pe piatră. Problema era că unele situri erau foarte bine documentate, de obicei cele cu animale foarte drăguțe, dar mai era și un număr mare unde totul era foarte vag - nu prea aveau descriere sau detalii. Unele nu fuseseră vizitate de o jumătate de secol sau mai mult. Acestea erau cele ce au făcut obiectul muncii mele de teren. Timp de doi ani, eu și credinciosul meu soț Dylan am petrecut peste 300 de ore în subteran, mărșăluind, târându-ne și cercetând în jur de 52 situri din Franța, Spania, Portugalia și Sicilia. A meritat din plin. Am găsit semne geometrice noi, nedocumentate, în 75% din acestea. Ăsta e nivelul de acuratețe de care știam că o să am nevoie dacă voiam să încep să răspund la acele întrebări importante. Haideți să trecem la răspunsuri. Dând la o parte câteva excepții, sunt doar 32 de forme geometrice. Doar 32 de semne de-a lungul a 30.000 de ani, în toată Europa. E foarte puțin. Dacă ar fi mâzgălituri sau decorații întâmplătoare, ne-am aștepta să vedem mai multă variație, în schimb găsim aceleași semne repetate în spațiu și timp. Unele iau startul puternic, după care pierd popularitate și dispar, altele sunt invenții ulterioare. Însă 65% din aceste semne au rămas în uz în toată perioada aceea - lucruri precum linii, dreptunghiuri, triunghiuri, ovaluri și cercuri cum vedem aici, de la finele Erei Glaciare, la un sit din Munții Pirinei, vechi de 10.000 de ani. În timp ce unele semne se întind pe mii de kilometri, altele au avut modele de distribuție mult mai restrânse, unele fiind limitate la un singur teritoriu, așa cum vedem aici cu aceste dreptunghiuri ce se găsesc doar în nordul Spaniei și, după cum au speculat unii cercetători, ar putea fi un blazon al familiei sau clanului. Apropos, există o asemănare surprinzătoare cu cea mai timpurie artă pe piatră găsită pe toată distanța dintre Franța și Spania până în Indonezia și Australia. Cu multe semne identice apărând în locuri atât de îndepărtate, în special în intervalul de 30.000 până la 40.000 de ani, începe să pară tot mai probabil că această invenție ne duce, de fapt, într-un punct comun de origine din Africa. Însă acesta e subiectul unui discurs viitor. Înapoi la tema noastră. Cu siguranță că semnele acestea aveau o semnificație pentru creatorii lor, ca aceste basoreliefuri vechi de 25.000 de ani din La Roque de Venasque în Franța. Poate că noi nu știm ce însemnau, dar oamenii de atunci cu siguranță știau. Repetarea acelorași semne atâta timp și în atât de multe situri ne spune că artiștii făceau alegeri intenționate. Dacă vorbim de forme geometrice, cu sensuri specifice, recunoscute cultural și general convenite, atunci putem vorbi despre unul dintre cele mai vechi sisteme de comunicare grafică din lume. Nu vorbesc despre scriere încă. Nu sunt suficiente caractere ca să fi reprezentat toate cuvintele din limbajul vorbit, o cerință a unui sistem complet de scriere. Nici nu vedem semne ce se repetă atât de regulat încât să sugereze că reprezentau un fel de alfabet. Avem, însă, niște încercări singulare care ne intrigă, ca de exemplu acest panel din La Pasiega, Spania, cunoscut ca „Inscripția”, cu marcajele sale simetrice din stânga, posibil niște reprezentări stilizate ale unor mâini în mijloc și, în dreapta, ceva ce seamănă cu o paranteză. Cele mai vechi sisteme de comunicare grafică din lume -- cuneiformele sumeriene, hieroglifele egiptene și scrierea chinezească timpurie, toate au apărut în urmă cu 4 - 5.000 de ani, fiecare originând într-un protosistem anterior compus din semne de calcul și reprezentări pictografice, unde sensul și imaginea erau aceleași. Așadar, imaginea unei păsări reprezenta chiar acel animal. Doar mai târziu începem să vedem că aceste pictograme devin mai stilizate, până ce sunt aproape de nerecunoscut; mai vedem și că sunt inventate mai multe simboluri ca să reprezinte toate cuvintele care lipsesc din limbaj -- pronume, adverbe, adjective. Știind toate astea, pare improbabil ca semnele geometrice din Europa Erei Glaciare să fi fost caractere scrise abstracte. În schimb, ceea ce pare mai probabil e că acești artiști timpurii făceau și semne de calcul, poate ca acest rând de linii din Riparo di Za Minic, Sicilia, precum și crearea unor reprezentări stilizate ale lucrurilor din lumea înconjurătoare. Ar putea unele semne să reprezinte arme sau locuințe? Sau obiecte celeste precum constelațiile? Sau poate chiar râuri, munți, copaci -- particularități ale peisajului, ca acest desen penatiform negru înconjurat de semne în formă de clopote de la situl El Castillo, Spania. Termenul „penatiform” înseamnă „în formă de pană” în latină, dar ar putea fi asta descrierea unei plante sau a unui copac? Unii cercetători au început să pună aceste întrebări despre anumite semne din unele situri, dar cred că a venit clipa să revizuim această categorie ca întreg. Ironia e, bineînțeles, că prin clasificarea atentă a tuturor semnelor într-o singură categorie, am sentimentul că următorul meu pas va implica refragmentarea acesteia deoarece sunt identificate și separate diferite tipuri de imagine. Nu mă înțelegeți greșit, crearea ulterioară a unei scrieri complet dezvoltate a fost un triumf impresionant. Însă e important să ne-amintim că acele sisteme timpurii de scriere nu au apărut din neant. Chiar și acum 5.000 de ani, oamenii construiau pe ceva mult mai vechi, cu originile-i mergând în urmă cu zeci de mii de ani -- la semnele geometrice ale Europei Erei glaciare și mai mult, în acel punct, adânc în istoria colectivă, când cineva a avut pentru întâia oară ideea să facă un semn grafic și a schimbat pentru totdeauna modul în care comunicăm. Vă mulțumesc. (Aplauze)