Cât de liberă este libertatea presei?

În SUA presa deține dreptul de a publica informații secrete de interes pentru publicul larg, în conformitate cu Primul Amendament. Activitatea avertizatorilor de a dezvălui informaţii a devenit din ce în ce mai periculoasă din cauza supravegherii guvernului, activitate care a reprezintat o sursă de informații în aproape fiecare caz legat de securitatea națională de după 11 septembrie. În acest discurs concis și informativ, co-fondatorul Fundației pentru Libertatea Presei și membrul TED, Trevor Timm, expune istoria recentă a persecutării de către guvern a persoanelor care dezvăluie infracţiuni și fărădelegi, și pledează pentru tehnologiile care pot să îi ajute să o facă în mod anonim și sigur.

Acesta e James Risen.

Poate îl cunoașteți ca reporter
câştigător al premiului Pulitzer,

pentru "The New York Times".

Cu mult înainte să devină cunoscut
numele lui Edward Snowden,

Risen a scris o carte,
în care a expus deschis

faptul că NSA intercepta ilegal
convorbirile telefonice ale americanilor.

Însă un alt capitol al acestei cărți

a avut un impact și mai puternic.

În acesta, el descrie o operațiune
dezastruoasă a serviciilor secrete SUA,

în cadrul căreia CIA
a transmis literalmente

schițele unei bombe nucleare Iranului.

Dacă vi se pare aberant, citiți cartea.

E o poveste incredibilă.

Dar știți cui
nu i-a fost pe plac acel capitol?

Guvernului SUA.

Timp de aproape un deceniu după publicare,

Risen a constituit subiectul
unei investigații a guvernului SUA,

în care procurorii i-au cerut
să depună mărturie

împotriva unuia
din pretinșii săi informatori.

Astfel, pe parcurs, el a devenit simbolul
obiceiului recent adoptat de guvernul SUA,

de persecutare a avertizorilor
și de spionaj asupra jurnaliștilor.

Conform Primului Amendament,

presa are dreptul de a publica
informații secrete în interes public.

Exercitarea acestui drept e imposibilă,
dacă presa nu poate obține informațiile

și nu poate proteja identitatea
persoanelor curajoase,

care le furnizează.

Deci, când guvernul i-a bătut la ușă,

Risen a procedat ca mulți alți
reporteri curajoși înaintea sa:

a refuzat

și a spus că preferă
să meargă la închisoare.

Astfel, din 2007 până în 2015,

Risen a trăit sub amenințarea
condamnării într-o închisoare federală.

Până în ultimele zile dinaintea judecății,
când s-a întâmplat un lucru ciudat.

După ani de afirmații cum că mărturia
sa ar fi vitală pentru proces,

guvernul și-a retras subit
toate acuzațiile împotriva lui Risen.

S-a dovedit că în secolul
supravegherii electronice

există foarte puține locuri unde
se pot ascunde reporterii și informatorii.

Și în locul încercărilor ratate de a-l
convinge pe Risen să depună mărturie

au folosit drept dovezi împotriva sa
urmele sale digitale.

Deci, în mod absolut secret
și fără acordul acestuia,

procurorii au obținut
înregistrările telefonului lui Risen.

Au obținut înregistrările email-ului său,
informațiile sale financiare și bancare,

rapoartele asupra creditelor sale,

chiar și înregistrările călătoriilor sale,
cu lista zborurilor efectuate.

Prin utilizarea acestor informații
a fost condamnat Jeffrey Sterling,

informatorul presupus al lui Risen
și avertizorul CIA.

Din păcate, acesta e doar unul
din multe alte cazuri.

Președintele Obama a promis
să asigure protecție avertizorilor,

însă Departamentul de Justiție
a condamnat mai mulți avertizori

decât toate celelalte administrații
luate la un loc.

Vedeți deci că asta
poate fi o problemă,

deoarece guvernul consideră
a fi secrete multe din activitățile sale.

După 9/11, aproape fiecare caz important
legat de securitatea națională

a fost deschis ca urmare a adresării
avertizorilor către jurnaliști.

Deci, riscăm ca presa
să nu-și mai poată exercita dreptul

conferit și protejat de Primul Amendament,

din cauza abilității extinse a guvernului
de a spiona pe oricine.

Dar așa cum tehnologia
i-a permis guvernului

să limiteze drepturile reporterilor,

și presa poate utiliza tehnologia

pentru a-și proteja informatorii
mai bine decât înainte.

Și pot începe chiar din momentul
când încep discuția cu aceștia,

nu după, când deja se află
pe banca martorilor.

Acum există softuri de comunicare,

care nu existau atunci
când Risen își scria cartea

și care dispun de un nivel mult mai înalt
de protecție decât email-ul și telefonul.

Un asemenea instrument e,
spre exemplu, SecureDrop –

un sistem de depunere a avertizărilor
cu sursă deschisă,

care a fost creat de către
internet-vizionarul Aaron Schwartz,

și care acum e dezvoltat
de către ONG-ul în care activez –

Fundația pentru Libertatea Presei.

În loc să transmiteți un email,

intrați pe site-ul unei agenții de știri,

precum cel al The Washington Post.

De acolo puteți încărca un document,
sau transmite informații,

așa precum ați face-o
cu orice formular de contact.

Apoi acesta e codificat
și stocat pe un server,

la care are acces
doar respectiva agenție de știri.

Astfel, guvernul nu va mai putea
solicita informația pe căi secrete,

iar o mare parte din informația solicitată

pur și simplu nu va fi disponibilă.

Cu toate acestea, SecureDrop
e doar un mic element în puzzle-ul

protecției libertății presei
în secolul XXI.

Din păcate, guvernele din întreaga lume

dezvoltă permanent
noi tehnici de spionaj,

care ne pun pe toți în pericol.

Și depinde de noi să avansăm
și să ne asigurăm,

că nu doar avertizorii
pricepuți în ale tehnologiei,

precum Edward Snowden, dispun
de o cale de semnalare a fărădelegilor.

E la fel de important să protejăm
următorul avertizor experimentat

din domeniul sănătății

care ne va semnaliza
supraaglomerarea în spitale,

sau un angajat din domeniul mediului,

care ne va atenționa asupra
apei poluate din orașul Flint,

sau un om din interiorul Wall Street,

care ne va preveni despre
următoarea criză financiară.

Până la urmă, aceste instrumente
au fost create nu doar pentru a ajuta

persoanele curajoase,
care dezvăluie infracţiuni,

ci pentru a proteja toate drepturile
noastre Constituționale.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)