Camere ascunse ce filmează nedreptățile din cele mai periculoase locuri din lume

Să vezi înseamnă să crezi, spune Oren Yakobovich. De aceea, el ajută oameni obișnuiți să utilizeze camere ascunse pentru a filma cazuri grave de violență, presiune politică și abuzuri. Organizația sa, Videre, dezvăluie, verifică și face cunoscute încălcări ale drepturilor omului de care toată lumea trebuie să știe.

Aș vrea să încep

prin a vă povesti despre Mary,

o femeie dintr-un oraș african.

Primele ei amintiri

sunt cum familia ei încerca să scape
de revoltele violente

puse la cale de partidul politic
aflat la conducere.

Fratele său a fost ucis
de forțele de securitate,

iar ea a fost violată în mod repetat

doar pentru că făcea parte
dintr-un partid rival.

Într-o dimineață,
cu o lună înainte de alegeri,

satul lui Mary a fost convocat din nou
la un miting de intimidare.

La acel miting, un om a venit în fața lor

și le-a spus: „Știm cine sunteți,

știm cu cine vreți să votați.

Dar dacă nu votați cu cine vă zicem noi,

vor fi repercursiuni.”

Dar pentru Mary, acest miting era diferit.

Se simțea diferit.

De data asta, chiar aștepta
ca mitingul să aibă loc,

pentru că acum
poartă o cameră ascunsă în haine,

o cameră invizibilă pentru ceilalți.

Filmatul e strict interzis
la aceste mitinguri.

Îți pui viața în joc dacă încerci.

Mary știe asta, dar mai știe
și că singurul mod de a-i opri

și de a se proteja pe sine și comunitatea

este de a expune intimidările
la care sunt supuși,

să se asigure că cei ce îi intimidează
știu că sunt urmăriți

și să nu se mai creadă
atât de invincibili.

Mary și prietenii ei au filmat
luni întregi, pe ascuns,

acțiunile de intimidare
ale partidului aflat la putere.

(Video) [„Filmat cu camera ascunsă"]

O voce de bărbat:
„Vom vorbi despre alegerile care vin.

Nimic nu ne poate opri să obținem ce vrem.

Dacă auzim că ați votat [cu opoziția],

vom fi neîndurători.

[„Acțiune de intimidare
a forțelor de ordine”]

[Partidul] poate oricând să vă prindă
și să vă tortureze.

Veți fi bătuți.

[„Frământări în rândul participanților”]

Cei care ne mințiți
și ne spuneți că ați aderat [la Partid]

nu mai aveți scăpare.

[„Tineri simpatizanți”]

Unii dintre cei care s-au răzvrătit,
au plătit cu viața.

Alții au fost alungați din case.

Dacă nu cooperați [cu Partidul],

veți duce o viață foarte grea.

Oren Yakobovich: Aceste imagini
au făcut înconjurul lumii.

Dar și mai important,

au fost transmise
chiar către acea comunitate.

Au fost văzute și de agresori.

Astfel, ei au înțeles
că cineva îi urmărește

și au început să se teamă. În sfârșit,
nu se mai credeau invincibili.

Mary și prietenii ei au constrâns astfel
partidul aflat la conducere

să nu folosească violența
pe durata alegerilor,

salvând astfel sute de vieți.

Mary e doar unul din sutele de oameni

pe care organizația mea
i-a ajutat să demonstreze

încălcarea drepturilor omului,
cu ajutorul camerelor video.

Pregătirea mea ar fi trebuit
să mă poarte în alte direcții.

M-am născut în Israel,
într-o familie de dreapta,

și de când mă știu

mi-am dorit să-mi servesc patria
în armata israeliană,

și să apăr ceea ce eu credeam
că e dreptul nostru asupra acelui pământ.

M-am înrolat în armata israeliană
imediat după prima intifadă,

adică prima revoltă palestiniană,

și am luptat în una din cele mai dure,

agresive și tenace unități de infanterie,

unde am primit și cea mai mare armă
din tot plutonul.

În scurt timp am devenit ofițer,

am primit soldați în subordine

și, după un timp,
am ajuns să activez în Cisiordania,

unde am văzut aceste lucruri.

Nu mi-a plăcut ce vedeam.

Mi-a luat un timp să mă hotărăsc,

dar până la urmă
am refuzat să mai lupt în Cisiordania,

ceea ce s-a sfârșit
cu închisoare pentru mine.

A fost un puțin...

(Aplauze)

Trebuie să recunosc
că nu mi-a fost chiar rău,

a fost aproape ca la hotel,
dar cu mâncare foarte proastă.

(Râsete)

În închisoare mă tot gândeam
că lumea trebuie să știe.

Lumea trebuie să înțeleagă

care e, de fapt,
realitatea din Cisiordania.

Voiam să audă și ei ce am auzit eu

și să vadă ce am văzut eu.

Dar mai ales, mi-am dat seama
că trebuia ca înșiși palestinienii,

cei care sufereau în mod direct,

să-și poată spune povestea,

și nu jurnaliștii sau realizatorii de
documentare care nu erau direct implicați.

M-am alăturat unei organizații
pentru drepturile omului

care era chiar israeliană: B'Tselem.

Alături de ei am studiat
situația din Cisiordania

și am ales o sută de familii
care locuiau în zonele cele mai riscante:

în proximitatea punctelor de control,
a bazelor militare,

sau a coloniștilor israelieni.

Le-am dat camere video și i-am instruit.

Destul de repede, am început să primim
imagini extrem de alarmante

care arătau cum erau agresați
de coloniști și de soldați.

Aș vrea să vă arăt două astfel de clipuri.

Ambele au fost făcute publice în Israel
și au generat discuții aprinse.

Vă avertizez

că urmează imagini cu impact emoțional.

Bărbații mascați pe care îi veți vedea
în primele clipuri

sunt coloniști evrei.

Cu câteva minute
înainte să fie pornită camera,

s-au apropiat de o familie de palestinieni

care lucra pământul

și le-au cerut să plece de acolo

pentru că acel pământ aparținea
coloniștilor evrei.

Palestinienii au refuzat.

Haideți să vedem ce s-a întâmplat.

Bărbații mascați care se apropie
sunt coloniști evrei.

Se apropie de familia de palestinieni.

Aici vedem o demonstrație în Cisiordania.

Tipul în verde e palestinian.

Va fi arestat într-o clipă.

Aici îl vedeți încătușat și legat la ochi.

Foarte curând va regreta
că a venit la această demonstrație.

A fost împușcat în picior
cu un glonț de cauciuc.

E bine.

Nu toți coloniștii și soldații
se comportă așa.

Dimpotrivă, foarte puțini fac asta,

dar aceia foarte puțini
trebuie aduși în fața justiției.

Aceste clipuri,
dar și altele asemănătoare,

au constrâns armata și poliția
să demareze investigații.

Bineînțeles, imaginile
au fost făcute cunoscute în Israel,

poporul israelian știe de ele.

Acest proiect a redefinit efortul
pentru respectarea drepturilor omului

în teritoriile aflate sub ocupație,

și am reușit să reducem numărul
actelor de violență din Cisiordania.

Succesul acestui proiect
m-a făcut să mă gândesc

cum aș putea folosi aceeași metodologie
și în alte părți ale lumii.

Suntem tentați să credem că,

cu atâta tehnologie disponibilă,

smartphone-uri, internet,

cu siguranță putem vedea și înțelege
exact ce se întâmplă în lume,

iar oamenii au posibilitatea
să spună ce pățesc.

Dar nu e întru totul adevărat.

Chiar și în ziua de azi,
cu toată tehnologia disponibilă,

mai puțin de jumătate
din populația planetei

are acces la internet,

și mai bine de trei miliarde de oameni,

repet,

trei miliarde de oameni ascultă știri
cenzurate de cei aflați la putere.

Cam în acea perioadă,

m-a contactat un tip extraordinar:
Uri Fruchtmann.

Uri e producător și activist.

Ne-am dat seama
că suntem pe aceeași lungime de undă

și ne-am hotărât să înființăm
o organizație împreună: Videre.

Am înființat organizația în Londra,

dar am tot călătorit incognito
în tot felul de zone

în care diverse comunități
sufereau abuzuri,

sau unde se întâmplau adevărate atrocități

despre care se comunica
foarte puțin sau deloc.

Am încercat să înțelegem cum putem ajuta.

Am învățat astfel patru lucruri:

primul a fost că trebuie să ne concentrăm

pe comunitățile din zonele rurale,

acolo unde abuzurile
scapă ochiului public.

Trebuie să colaborăm cu aceste comunități

și să identificăm ce imagini
nu ajung niciodată să fie cunoscute,

apoi să-i ajutăm să le înregistreze.

Al doilea lucru pe care l-am realizat

este că trebuia să îi ajutăm
să filmeze nedepistați.

Prioritatea numărul unu era siguranța lor.

În Cisiordania, unde activasem înainte,

da, puteai să filmezi dacă voiai,

cel mai probabil nu sfârșeai împușcat.

Dar în aceste locuri
unde voiam noi să filmăm,

doar să mimezi că vrei să scoți telefonul
din buzunar și ești mort.

Am decis, deci,

să ne desfășurăm misiunile sub acoperire

acolo unde situația o impunea,

și să folosim preponderent camere ascunse.

Din păcate, nu vă pot arăta tipurile
de camere pe care le folosim astăzi,

din motive evidente,

dar vă pot arăta niște camere
pe care le foloseam în trecut.

Sunt disponibile în magazine.

În prezent,
lucrăm cu camere ascunse personalizate,

ca cea pe care o purta Mary în rochie

ca să poată filma mitingul de intimidare

organizat de partidul aflat la conducere.

E o cameră invizibilă pentru ceilalți,

foarte bine camuflată

în mediul din care operează.

Dar siguranța celor care filmează
nu e numai despre a folosi camere ascunse.

Începem să o construim cu mult înainte
ca persoana să pornească filmarea.

Pentru ca partenerii noștri
să fie în deplină siguranță

studiem minuțios
riscurile fiecărei locații

și a fiecărei posibile filmări,
înainte ca ea să se întâmple.

Facem planuri de urgență,
în caz că ceva nu merge cum trebuie

și ne asigurăm că totul e pus la punct

înainte să demarăm operațiunea.

Al treilea lucru pe care l-am învățat e
importanța verificării autenticității.

Poți să ai o filmare excelentă
a unei atrocități,

dar care, dacă nu e confirmată,
nu valorează nimic.

Nu demult, în războaie ca cel din Siria
sau din Fâșia Gaza,

am văzut filmări care fuseseră trucate sau
erau, de fapt, din alte zone de conflict.

Această înșelăciune a distrus
credibilitatea sursei

și a subminat și credibilitatea
altor surse sigure și de încredere.

Folosim mai multe mijloace prin care
ne asigurăm că filmările sunt autentice

și că ne putem baza pe ele.

Ne verificăm colaboratorii,

încercăm să înțelegem cine sunt ei
și ținem legătura foarte strâns.

Cum se filmează o locație?

Filmezi indicatoare cu localitatea,
ora la ceas,

pagini de ziar cu data pe ele.

Ne verificăm încontinuu cu hărțile,

reverificăm informațiile,

și bineînțeles analizăm tehnic filmarea.

Cel de-al patrulea lucru pe care
l-am învățat, și cel mai important,

este cum să folosești filmările
astfel încât impactul să fie unul pozitiv.

Ca să ai un impact,

esențial este cum folosești materialul.

În prezent, colaborăm cu sute de activiști

care filmează pe ascuns.

În primul rând vrem să înțelegem
care e situația reală,

și ce imagini ar fi necesare
ca ea să poată fi dovedită;

Cine sunt jucătorii cheie

și când să publicăm materialul
ca să sprijinim eforturile lor.

Uneori, e suficient să apelăm
la mass-media locală,

ca să conștientizăm lumea ce se întâmplă.

Alteori, mergem direct la factorii
de decizie, care pot modifica legi.

Alteori, le sunt de folos avocaților,
ca dovezi în instanță.

Dar de cele mai multe ori,

cel mai eficient mod
de a produce o schimbare la nivel social

este să lucrezi direct
cu comunitatea respectivă.

Să vă dau un exemplu:

Fatuma face parte dintr-un grup de femei
care luptă împotriva abuzurilor din Kenya.

Femeile din acea comunitate
sunt hărțuite în mod constant,

în drum spre școală sau spre serviciu.

Ele încearcă să schimbe această practică,
pornind dinăuntrul comunității.

În următorul video,

Fatuma ne poartă cu ea
în drumul său spre serviciu.

Vocea ei e suprapusă
peste imaginile filmate chiar de ea,

cu ajutorul camerelor ascunse.

(Video): Fatuma Chiusiku:
Mă numesc Fatuma Chiusiku.

Am 32 de ani, sunt mamă,

iar Ziwa La Ng'Ombe e casa mea.

În fiecare dimineață,
merg cu microbuzul

numărul 11.

Dar în loc să am
un drum liniștit către serviciu,

fiecare zi începe sub semnul fricii.

Te invit cu mine

să vezi prin ochii mei

și să simți ce simt eu.

Mergând pe stradă, mă întreb:

o să încerce cineva să mă pipăie?

Să mă apuce?

Mă va viola din nou șoferul de microbuz?

Până și ceilalți bărbați din microbuz...

felul cum se uită la mine,

cum mă ating, cum se freacă de mine,

ba chiar mă apucă...

Stau pe scaun, în microbuz,

și mi-aș dori să mă gândesc
la ce am de făcut azi,

la visurile mele,
la copiii mei care sunt la școală.

În schimb, mă gândesc cu groază
la momentul când vom ajunge

și voi fi din nou violată.

OY: Astăzi, avem noi abordări
în lupta pentru drepturile omului.

În trecut aveam o armă mare.

Acum, am asta.

Și asta este o armă mult,
mult mai puternică și mai eficientă.

Dar puterea ei
trebuie folosită cu înțelepciune.

Arătând imaginile potrivite
persoanelor potrivite, la timpul potrivit,

puteam avea un impact considerabil.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

Vă mulțumesc!

(Aplauze)