Ce crede Youtube despre copyright

Margaret Gould Stewart, șefa Departamentului Satisfacție Clienți de la YouTube, ne spune cum omniprezentul site de încărcat clipuri video colaborează cu deținătorii de copyright și cu utilizatorii pentru a întreține (de cele mai multe ori) un ecosistem creativ din care toată lumea are de câștigat.

Dacă vă aflați astăzi în public

sau dacă vizionați această conferință
de altundeva, altcândva,

participați în ecosistemul
drepturilor digitale.

Indiferent dacă sunteți artist, tehnician,

avocat sau pur și simplu un fan,

drepturile de autor
au un impact direct asupra vieții voastre.

Administrarea drepturilor de autor

nu depinde numai de cine le deține.

E vorba de o rețea complexă de relații

și e o parte critică a mediului nostru cultural.

YouTube ține foarte mult la protejarea drepturilor de autor.

Dar ca să le dăm autorilor posibilitatea să aleagă

ce să facă cu copiile sau cu remixurile,

trebuie prima dată să identificăm

când materialul cu copyright este încărcat pe site.

Să analizăm un anumit clip ca să vedem ce se întâmplă.

În urmă cu doi ani, cântărețul Chris Brown

a lansat videoclipul oficial al single-ului ''Forever''.

Un fan l-a văzut la TV,

l-a înregistrat cu telefonul mobil

și l-a încărcat pe YouTube.

Dar pentru că Sony Music a înregistrat videoclipul lui Chris Brown

în sistemul nostru de detectare,

în câteva secunde de la încărcarea clipului,

această copie a fost detectată,

permițându-le celor de la Sony să hotărască ce vor face în continuare.

Dar de unde știm că clipul utilizatorului era o copie ?

Totul începe cu deținătorii drepturilor de autor

care introduc informații în baza noastră de date,

împreună cu o politică de utilizare,

care ne spune ce să facem când găsim un clip.

Noi comparăm fiecare clip încărcat

cu toate fișierele noastre din baza de date.

Pe acest grafic puteți vedea

cum funcționează creierul acestui sistem.

Aici putem vedea fișierul original,

care este comparat cu conținutul generat de utilizator.

Sistemul compară fiecare moment

al acestor clipuri pentru a vedea dacă se potrivesc.

Asta înseamnă că putem găsi o copie,

chiar dacă aceasta este doar o porțiune a fișierului original,

se mișcă cu încetinitorul,

sau are o calitate audio și video inferioară.

Și facem asta de fiecare dată

când un clip este încărcat pe YouTube.

Asta înseamnă peste 20 de ore de video pe minut.

Când găsim o copie,

aplicăm regulile impuse de deținătorul drepturilor de autor.

Iar scara și viteza sistemului

sunt cu adevărat incredibile.

Nu vorbim doar de câteva filmulețe.

Vorbim de peste

100 de ani de film zilnic

de noi clipuri încărcate și scanări de copyright,

pe care le facem constant asupra conținutului de pe site.

Și când comparăm acele sute de ani de video,

le comparăm cu milioane

de fișiere din baza noastră de date.

Ar fi ca și cum 36.000 de oameni

s-ar uita la 36.000 de monitoare

în fiecare zi, fără nicio pauză de cafea.

Și ce facem când găsim o copie ?

Majoritatea deținătorilor drepturilor de autor,

permit publicarea copiei.

Iar ei beneficiază de expunere,

prin reclame sau vânzări conexe.

Mai țineți minte videoclipul lui Chris Brown, ''Forever'' ?

A stat o perioadă în topuri și apoi a dispărut.

Acesta părea să fie sfârșitul poveștii.

Dar anul trecut, doi tineri s-au căsătorit.

Aceasta e înregistrarea de la nunta lor.

Poate că ați văzut-o.

(Muzică)

Ceea ce e extraordinar e faptul că,

dacă nunta a fost atât de distractivă,

vă puteți imagina cât de mult s-au distrat la recepția de după ?

Cine sunt oamenii ăștia ?

Și eu vreau să merg la așa o nuntă.

Așa că mica lor înregistrare de la nuntă

a avut peste 40 de milioane de vizionări.

Iar Sony, în loc să o blocheze,

a permis existența clipului pe site.

Și au pus reclame înaintea lui

și au creat un link care trimite la iTunes.

Iar cântecul vechi de 18 luni

era din nou pe locul patru în topul vânzărilor iTunes.

Așa că Sony generează venituri din amândouă.

Iar Jill și Kevin, fericitul cuplu,

s-au întors din luna de miere

și au aflat că filmulețul lor e peste tot.

Au ajuns la mai multe emisiuni.

Și s-au folosit de această oportunitate pentru a ajuta pe alții.

Clipul a dus la peste 26.000 de dolari în donații

pentru încetarea violenței domestice.

Iar dansul lor a devenit atât de popular

încât NBC l-a parodiat în ultimul episod din ''The Office'',

ceea ce ne demonstrează

că există un ecosistem al culturii.

Nu numai amatorii împrumută de la marile studiouri,

dar uneori marile studiouri dau ceva înapoi.

Permițând libertatea de expresie, putem crea o cultură a oportunităților.

Pentru a schimba lucrurile, a fost nevoie

doar de un sistem de identificare a drepturilor de autor.

Așa că de ce nu a fost rezolvată problema asta înainte ?

Pentru că e o problemă mare,

complicată și destul de urâtă.

Nu e anormal ca un singur clip

să aibă mai mulți deținători ai drepturilor de autor.

Sunt casele de discuri.

Sunt cei care publică muzica,

și aceștia pot varia de la țară la țară.

Și sunt multe cazuri

când avem combinate mai multe melodii.

Și trebuie să ne ocupăm

de drepturi diferite la același clip.

Sistemul de identificare de pe YouTube rezolvă toate aceste cazuri.

Dar sistemul funcționează doar

cu participarea deținătorilor drepturilor de autor.

Dacă ai produs ceva ce este apoi încărcat pe YouTube,

ar trebui să te înregistrezi în sistemul nostru

și apoi vei avea posibilitatea

să alegi cum îți va fi folosit materialul.

Gândește-te bine la restricțiile pe care le impui acelui conținut.

Prin blocarea oricărei vizionări,

poți avea de pierdut noi forme artistice,

noi fani,

noi canale de distribuție

și noi surse de venit.

Dar nu contează doar dolarii și impresiile.

Vedeți doar câtă fericire

a fost răspândită prin administrarea progresistă a drepturilor de autor

și a noii tehnologii.

Și cred că suntem cu toții de acord că fericirea merită răspândită.

Mulțumesc.

(Aplauze)